REVEDERE

REVEDERE

Context literar. Dupa parerea lui Perpessicius, acest text este prima creatie in metru popular incredintata tiparului. Poezia a fost publicata la 1 octombrie 1879 in revista "Convorbiri literare'.

Fiind de inspiratie folclorica, poezia Revedere, ca de altfel toate creatiile eminesciene, se incadreaza in romantism. Privita in ansamblu, creatia este o meditatie filosofica asupra existentei umane, in care se pot descoperi si cateva elemente de elegie relevate de tristetea omului care se simte limitat in spatiu si timp pe tot parcursul vietii sale.

Specificul speciei. Poezia Revedere este o meditatie filosofica, deoarece sunt prezente o serie de elemente prin care se face raportarea omului la vesnicia naturii. in momentul in care viata omului, care este trecatoare, se pune in antiteza cu natura, apare tragismul, pentru ca antinomia aceasta dezvolta concluzia: omul are o existenta efemera, in timp ce natura este eterna. Atunci cand omul se compara cu elementele naturii sau se raporteaza la univers, rezultatul nu poate fi decat declansarea unei stari de tristete, dar si de resemnare in fata scurgerii timpului.

Titlul acestei creatii lirice avertizeaza, dar si sintetizeaza, in acelasi timp, un moment specific existentei omului: reintalnirea cu un anumit cadru natural: codrul. Poetul foloseste un substantiv nearticulat, revedere, care, prin forma sa, transmite ideea ca fenomenul reintalnirii cu codul ar avea o anumita repetabilitate, s-ar putea produce ori de cate ori omul simte nevoia reintoarcerii intr-un cadru pur, feeric care-i poate produce alinare, consolare.

Teme motive. Textul are o tematica deosebit de complexa, chiar daca este de factura folclorica. in primul rand, aici se valorifica creatii populare, apoi, pe fundalul unei doine, poetul dezvolta o tema filosofica referitoare la ireversibilitatea timpului. Acestei teme i se adauga si meditatia asupra conditiei dramatice de muritor.

Motive poetice. Cadrul reflectat este unul tipic romanesc: codrul este aici simbol al vesniciei, dar si prietenul omului. in text apar si alte motive poetice: raul, doina, stelele, vantul, luna, soarele, marea;.

Structura - compozitie. Poezia este structurata sub forjirj.a unui dialog: om-codru. Acest dialog releva eternitatea naturii, statornicia ei. atribute    care sunt antinomice vietii umane. Dialogul presupune

personificarea codrului care apare ca un batran intelept, ca un martor a tot ceea ce se intampla in plan terestru.

Acest dialog se desfasoara, ca si in alte creatii de factura folclorica, intr-un limbaj de tip oral. specific spatiului rustic. Astfel, omul se adreseaza codrului cu formulari familiare, folosind vocative si diminutive: ,,codrule', "codrutule', "dragutule'.

Codrul este in postura inteleptului care raspunde calm, demonstrand ca vesnicia naturii consta in succesiunea si repetarea anotimpurilor si fenomenelor specifice acestora. Natura este in acelasi timp statornica si schimbatoare, argumentandu-se ca transformarile din natura sunt formale sau tin de subiectivismul omului. in realitate, natura este mereu aceeasi, anotimpurile au in esenta aceleasi trasaturi, se schimba numai elementele care tin de aspectele exterioare, formale.

Transformarile din existenta umana sunt legate de scurgerea inexorabila a timpului care il marcheaza pe om si-l apropie de moarte. Dramatismul existentei umane deriva din statutul sau de fiinta perisabila, evidentiat de versurile: ,,Numai omu-i schimbator/ Pe pamant ratacitor' lar noi locului ne tinem,/ Cum am fost, asa ramanem', care accentueaza antiteza: etern-efemer, statornicie-schimbare.

Analiza stilistica

Nivelul fonetic. In text apar cateva fonetisme populare, utilizate de poet pentru a realiza un limbaj familiar: "am imbiat', "Impiandu-si', "scanteie'.

Nivelul morfo-sintactic. Pentru a realiza comunicarea om-natura. poetul foloseste vocativele: "Codrule, codrutule', precum si forme verbale de persoana a Ii-a: "faci', "esti', "intineresti'. Aceste forme verbale alterneaza cu cele la persoana I care reprezinta raspunsurile calme, linistite si filosofice ale codrului: "fac', "ascult', "am dat'.

Tot la nivel morfologic ar fi de semnalat si prezenta dativului posesiv, cu referire la codrul care expune elementele care-i apartin: "stele-mi', "vantu-mi', "frunza-mi'.

Un alt element de factura populara este si prezenta interjectiei,, ia': "la, eu fac ce fac de mult'.

Nivelul lexico-semantic. Inspiratia folclorica este evidenta in prezenta regionalismelor: crengile, troienind, gonind, doina, cararea, cofei/e. Acestea dau si senzatia de vechime, durabilitate, eternitate a spatiului rustic.

Nivelul figurilor de stil. Procedeul de baza este antiteza: om -codru, etern - efemer. Sunt prezente epitetele calificative: "rauri jjne'', "multa vreme', "multa lume', "vreme rea', "omul schimbator'. Intre aceste epitete descoperim epitetul "multa' cu valoare metaforica: "multa vreme' si ,, multa lume', sintagme care fac

referire la cele doua notiuni fundamentale ale filozofiei: timpul si spatiul. in aceste contexte, epitetul multa nu se refera la infinitate, pentru ca este vorba de planul terestru, si, nici la un timp dilatat, ci da senzatia de timp si spatiu greu de apreciat si de acea imposibilitate a omului de a se fixa intr-un anume cadru care sa-i proiecteze existenta spre un ideal.

Raspunsurile codrului se organizeaza pe baza unor enumeratii, el demonstreaza repetabiJitatea fenomenelor din univers, folosind un limbaj simplu, relevand astfel firescul tuturor proceselor. Sunt enumerate elementele naturale care asigura durabilitatea naturii: "Marea si cu raurile,/ Lumea cu pustiurile,/ Luna si cu soarele,/ Codrul cu izvoarele'.

in text apare substantivul "vreme' cu sensuri variate: in sintagma "multa vreme au trecut' sunt sugestii temporale, in timp ce in versul "Ca de-i vremea rea sau buna', substantivul "vremea' se refera la fenomenele naturale tipice anotimpurilor.

in text nu este prezenta o descriere tipica creatiilor despre natura, pentru ca totul se ordoneaza sub forma unui dialog. Totusi sunt cateva elemente care contin sugestii vizuale, de exemplu cele care redau succesiunea anotimpurilor: vara, iarna. Elemente auditive apar in repetarea verbului "ascult' si in substantivele "cantarile' si "doina'.

Poezia Revedere ramane creatia reprezentativa pentru viziunea nostalgica, tipic eminesciana, legata de dramatismul vietii umane raportate la infinitatea naturii.

Receptare critica

"Poezia care cu cea mai fireasca infatisare poporana cuprinde cele mai inalte idei culte e fara'indoiala Revedere. Codrul vorbind este un mit desavarsit, fiindca simbolul poetic pe care-l contine (inertia indiferenta a spetelor) starneste peste tot procesul intelectual.'

(George Calinescu, Opera lui Miha't Eminescu) (L.C.N.)