ROMANUL ROMANESC INTERBELIC

ROMANUL ROMANESC INTERBELIC

In proza romaneasca interbelica, romanul dobandeste un loc predominant, reusind intr-un timp relativ scurt sa egaleze valoric celelalte specii literare si sa dea nastere la creatii care pot sta cu cinste alaturi de marile romane ale literaturii universale.Pana in 1920 au existat putine romane romanesti notabile; Ciocoii vechi si noi, Viata la tara, Mara, Neamul Soimarestilor se numara printre acestea. In acelasi timp ,insa, lirica era ilustrata de Eminescu, povestea, de Creanga, iar dramaturgia de Caragiale.

Liviu Rebreanu, este cel care da un impuls fara precedent afirmarii romanului la noi. Scriitorul deschide in acelasi timp calea romanului obiectiv, prin Ion, si calea romanului psihologic, doi ani mai tarziu, prin Padurea Spanzuratilor. Pentru prima oara in romanul romanesc, autorul paraseste tonul moralizator ori implicarea afectiva, desprinzandu-se de mediul personajelor sale pentru a le privii cu detasare demiurgica, de la inaltimea unei viziuni integratoare, ce se supune doar comandamentelor adevarului. Romanul obiectiv creat de Rebreanu, se caracterizeaza prin ominiscenta autorului ( acesta stiind tot ce fac sau ce gandesc personajele, simultan sau in succesiune ), detasarea creatorului fata de eroii lui si prin rigoarea determinarii sociale si psihologice a personajelor.

Desi intentiona sa realizeze o trilogie consacrata problemei pamantului in trei regiuni romanesti ( Transilvania, Muntenia si Basarabia ), Liviu Rebreanu a realizat numai primele doua romane: Ion si Rascoala. In ciuda caracterului elementar, al personajului, Ion, este complex din punct de vedere al realizarii narative, fapt care a declansat si polemica privind considerarea eroului " ca tip" ( G. Calinescu ) sau " individualitate" ( E. Lovinescu). Complexitatea este conferita si de intrepatrunderea planurilor narative, al taranilor si al intelectualilor satului.

Romanul lui Rebreanu tinde sa reproduca perfectiunea universului real, adoptand compozitional constructia simetrica si sfericitatea, pentru realizarea careia finalul reia, cu anumite modificari, primele fraze ale cartii. In Ion primul capitol introduce direct in mediul romanului sub pretextul horei, care scoate in evidenta conflictele si stratificarea dupa avere.

Determinarea sociala influienteaza si structura narativa a celor doua romane ale lui Liviu Rebreanu. Astfel, mediul taranimii transilvanene, de la inceputul secolului favorizeaza aparitia individualitatii, in timp ce mediul din vechiul regat, cu marile sale latifundii care inghitisera pamanturile taranilor, impune personajul colectiv, ale carei reactii apar in scene succinte si in replici neterminate, in cuvinte cu doua intelesuri. Acest mediu este evocat in Rascoala, unde personajul-narator, Titu Herdelea, lega intre ele planurile narative.

Se constata in romanul romanesc din perioada dintre cele doua razboaie mondiale o aprofundare si abordare din perspective noi a temelor traditionale. Satul,de pilda, nu mai este privit din perspectiva idilica a samanatorismului, ci ca o realitate complexa, loc de afirmare a unor mari energii (Ion), pasrator al traditiilor seculare (Baltagul), teren al infruntarilor sociale.

In acelasi timp, asistam la o largire a tematicii. Patrunderea orasului in romanul romanesc a fost promovata pe plan teoretic de E. Lovinescu, partizanul citadinismului in literatura, criticul care considera ca evolutia romanului trebuie sa urmeze evolutia sociatatii.

Orasul are un rol important in romanele Hortensiei Papadat Bengescu (unde Bucurestiul este desemnat cu denumirea simbolica de " cetatea vie" ), ale lui Camil Petrescu, George Calinescu sau Cezar Petrescu.

Intr - un moment in care proza romaneasca experimenta cele mai noi modalitati narative care se manifestau pe plan mondial, George Calinescu indemna la clasicism si balzacianism, ca trepte necesare de evolutie. Criticul considera ca " tipul firesc " de roman romanesc va mai fi inca o vreme " acela obiectiv". In Enigma Otiliei, scriitorul adopta stilul balzacian, omniscient, insistand de la inceput asupra situarii in timp si spatiu, asupra vestimentatiei si fizionomiei: "Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de liceu, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli (). se numea Felix Sima si sosise cu o ora mai inainte in Bucuresti venind de la Iasi, unde fusese elev in clasa a VIII-a a Liceului internat". 1

Tipologia personajelor calinesciene se intemeiaza pe realizarea de caractere de esenta clasicista: " Psihologia unui individ n-a devenit artisticeste interesanta decat cand a intrat intr-un tip. Credincios acestui principiu, romancierul creaza prin Costache Giurgiuveanu, tipul avarului, prin Stanica Ratiu, pe al arivistului. Aurica este intruchiparea fetei batrane, iar aglae devine " baba absoluta". In acelasi timp, Otilia si Felix, sunt mai de graba intruchipari ale varstei; in romanul Enigma Otiliei planul social se intrepatrunde cu cel psihologic si cu cel erotic.

Psihicul, viata interioara, devine un domeniu de investigare pentru scriitori ca: Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat - Bengescu, Gib Mihaiescu.

G. Ibraileanu clasifica romanele in doua categorii: de creatie si de analiza. Romanul de creatie este preocupat de comportamentul personajelor, iar romanul de analiza de psihicul lor. Deplasarea accentului spre psihologic impune si modificari in planul tehnicii narative. In configuratia-eseu Noua structura si opara lui Marcel Proust. Camil Petrescu se distanteaza de viziunea traditionala asupra romancierului, caruia ii refuza omniscienta de pe pozitiile filozofiei moderne si ale stiintelor veacului nostru: imaginea universului si a omului se relativizeaza. Romancierul insista asupra necesitatii de a pune de acord tehnica romanului cu evolutia stiintelor, instituind autenticitatea ca mod suprem de adevar romanesc. Romancier al intelectualului, al dramelor de constiinta, Camil Petrescu, adopta perspectiva luciditatii si naratiunea la persoana intai: "Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai". Asa este scris romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.

In creatia lui Camil Petrescu, problematica centrala ceea ce intelectualului insetat de absolut, aflat in conflict cu o lume meschina. Romancierul abordeaza si teoretic aceste probleme: " Literatura presupune fireste probleme de constiinta (). Eroul de roman presupune un zbucium interior, lealitate, convingere profunda, un simpt al raspunderii dincolo de contingentele obisnuite. Sau, cel putin, chiar fara suport moral, caractere monumentale, in real conflict cu societatea." Printre temele abordate de romanul interbelic, istoria, in evocarea careia exceleaza Mihail Sadoveanu,depaseste simpla evocare sau reflectare romantica, pentru a dobandi valente mitice si epopeice, precum in Fratii Jderi, unde figura lui Stefan cel Mare se impodobeste cu toate atributele principelui de Renastere si ale eroului de epos popular, profilat hiperbolic pe fundalul populat cu viteji legendari. Caracterul baladesc al romanului se vadeste si in intamplarile extraordinare relatate, precum si in influienta unor balade populare ori in atmosfera arhaica la a carei realizare contribuie si limbajul. Elementele de basm se tes cu cele de bildungsroman.

Inflorirea romanului reprezinta unul din principalele criterii de situare a perioadei interbelice printre epocile cele mai profund si mai intens creatoare din literatura romana, pe acelasi plan cu perioada marilor clasici.

La noi literatura de razboi este deschisa de Mihail Sadoveanu cu Strada Lapusneanu (1921), alaturi de Rebreanu cu operele amintite. Problematica razboiului a atras, si scriitorii au luat atitudine, fie in articole de ziar, fie intr-o forma sau alta a literaturii. Astfel, Camil Petrescu ( volumul versuri. Ciclul mortii - 1923), Vasile Voiculescu ( Din tara zimbrului - 1918 ), Perpessicius ( Scut si targa - 1926 ), ofera impresionante imagini lirice ale razboiului, receptat printr-o sensibilitate intelectuala, prozatori ca Mihail Sadoveanu ( File insangerate - 1917 ), Hortensia Papadat - Bengescu ( Balaurul _ 1923 ), Cezar Petrescu ( Intunericul - 1927 ), Camil Petrescu ( Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - 1930 ), realizeaza viziuni si depun marturii asupra dramelor si traumelor aduse de razboi.

Note

George Calinescu: Enigma Otiliei, editura pentru literatura, Bucuresti, 1969, p.3