SPECII LITERARE

SPECII LITERARE

Epopee = creatie epica de mari dimensiuni, in versuri, infatisand intr-o perspectiva legendara fapte eroice indeplinite de personaje de exceptie, cu sprijinul/cu impotrivirea zeilor.

Barocul in literatura: dezlantuirea fanteziei, gustul pentru fantastic, stergerea granitelor dintre iluzie si realitate, cultivarea echivocului;

Basmul

- formule tipice initiale, de mijloc si finale;

- fortele care se confrunta reprezinta binele si raul;

- diferite ajutoare intervin in sprijinul eroului;

- cifre simbolice;

- personaje cu puteri supranaturale;

- personaje fabuloase;

- actiunea se petrece pe taramul real, dar si pe taramul celalalt;

- protagonistul trece printr-o serie de probe;

- semnificatia finalului;

Fantasticul ocupa un loc important in basm; este categorie estetica ce cuprinde elemente proprii inchipuirii, ireale, himerice; in literatura, inlocuieste realul printr-o lume stranie, ireala; incertitudine intre imaginar si real;

Fabulosul = categorie a fantasticului, desemnand personaje/fapte imaginare, incredibile, de domeniul fanteziei, mitului, povestii.

Basmul popular si basmul cult

- forma in care este transmis basmul: oral/scris;

- autorul: anonim si colectiv/individual si cunoscut;

- prezentarea unor situatii tipice de viata; la basmul cult - manifestari etnografice;

- existenta personajelor pozitive/negative;

- personaje cu trasaturi complexe/ cu caractere individuale;

- viziunea optimista din final, binele invinge intotdeauna - la ambele;

- modurile de expunere: in basmul popular, domina naratiunea, in basmul cult, naratiunea se imbina cu dialogul si descrierea;

Trasaturi

- momentele subiectului:

- situatia initiala de echilibru;

- un eveniment/situatie care deregleaza echilibrul initial;

- actiunea reparatorie, de obicei, o aventura eroica;

- refacerea echilibrului;

- rasplata eroului;

- timpul si locul sunt indicate vag, ceea ce da caracter universal valabil personajelor si intamplarilor;

- actiuni tipice:

- absenta: un membru al familiei pleaca de acasa;

- interdictia specificata eroului;

- incalcarea interdictiei de catre erou;

- iscodirea: raufacatorul incearca sa afle cum stau lucrurile;

- divulgarea: raufacatorul obtine informatii despre victima sa;

- viclesugul: raufacatorul incearca sa-si insele victima, pentru a o lua in stapanire sau a-i lua

averea;

- complicitatea: victima se lasa inselata, ajutand astfel dusmanul;

- prejudicierea: raufacatorul face un rau unuia dintre membrii familiei;

- mijlocirea, momentul de legatura: nenorocirea este comunicata, eroului i se adreseaza o

o porunca/rugaminte si este trimis sau lasat sa plece;

- contraactiunea incipienta: cautatorul accepta contraactiunea;

- plecarea: eroul pleaca acasa;

- prima proba: eroul este pus la incercare, este atacat de un personaj care vrea sa-l ajute; il

inarmeaza cu o unealta nazdravana;

- reactia eroului, deplasarea spatiala intre doi imparati;

- lupta directa dintre erou si raufacator;

- insemnarea eroului pentru a fi recunoscut mai tarziu;

- victoria: raufacatorul este invins;

- remedierea nenorocirii;

- intoarcerea eroului;

- urmarirea eroului;

- salvarea: eroul scapa de urmarire;

- sosirea incognito: eroul soseste acasa fara sa fie recunoscut;

- pretentiile neintemeiate ale celui care vrea sa se substituie eroului;

- incercarea grea: eroul are de facut fata unei incercari grele;

- solutia: incercarea este trecuta cu succes;

- recunoasterea eroului de catre cei de acasa;

- demascarea raufacatorului/falsului erou

- pedepsirea raufacatorului;

- casatoria eroului si inscaunarea ca imparat.

Meditatia =cugetare, reflectie (din franceza);

- specie lirica, avand caracter filozofic; exprima cu mijloace artistice reflectii asupra existentei;

- transfigureaza artistic probleme fundamentale ale vietii: absolutul, divinitatea, viata, moartea, timpul, iubirea, repetabilitatea istoriei, vanitas vanitatum etc.

- reprezentanti: Lamartine, V.Hugo, A.de Musset, A.de Vigny, Edward Young, Wordworth, Keats, Coleridge, Byron, Novalis, Hoffmann, Heine, Puskin, Lermontov, Leopardi

- in lit.rom.: Iancu Vacarescu, Gr.Alexandrescu, M.Eminescu, Al.Macedonski, Panait Cerna.

Nuvela = apare in literatura europeana in sec. al XV-lea;

- are dimensiuni relativ reduse, cu un singur fir narativ;

- tendinta de obiectivitate, de eliminare sau de atenuare a prezentei naratorului;

- constructie epica riguroasa;

- accentul se muta de pe actiune asupra personajului;

- cititorul nu mai este interesat de ce se intampla, ca la povestire, ci de "ce se intampla cu personajele";

- nuvela trebuie sa fie verosimila, trebuie sa reconstituie un colt de viata, sa creeze oameni vii;

- cuprinde o prezentare impersonala, obiectiva a evenimentelor, a personajelor, chiar daca se face la pers. I;

- in nuvela, povestitorul se ascunde cat poate (in povestire este mereu prezent, in prim-plan)

- se caracterizeaza prin arta de a construi, prin puterea de a condensa faptele; densitatea subiectului;

- limitarea subiectului in timp si spatiu;

- conflictul este puternic;

- cresterea treptata a tensiunii epice;

- tipuri de nuvela: sentimentala, realista(de observatie), istorica; psihologica, fantstica, umoristica;

In literatura romana, apare in perioada pasoptista:

- V.Alecsandri: "Buchetiera de la Florenta", "Margarita", "Istoria unui galban si a unei parale";

- N.Filimon: "Mateo Cipriani";

- C.Negruzzi: "O alergare de cai", "Zoe";

- Al.Odobescu: "Mihnea Voda cel Rau", "Doamna Chiajna";

- B.P.Hasdeu: "Duduca Mamuca";

- I.L.Caragiale: "O faclie de Pasti", "In vreme de razboi" - nuvele psihologice;

"La hanul lui Manjoala" - nuvela fantastica;

"Kir Ianulea" - nuvela de pitoresc balcanic;

- M.Eminescu: "Sarmanul Dionis", "Cezara", "Avatarii faraonului Tla"

- I.Slavici: "Padureanca", "Comoara", "Moara cu noroc";

- I.Creanga: "Mos Nichifor Cotcariul"

In perioada interbelica, primul loc il ocupa romanul, dar se continua crearea de nuvele:

- I.Agarbiceanu: povestiri si nuvele care se ocupa de sondarea miscarii sufletesti a fiintelor obscure, umile;

- Gala Galaction: "De la noi la Cladova", "Copca radvanului", "Moara lui Califar" (pasiunile omenesti)

- M.Sadoveanu: "Bordeienii", "Dureri inabusite", "Crasma lui Mos Precu"

- Mateiu Caragiale: "Remember" (proza rafinata, cizelata)

- L.Rebreanu: "Rafuiala", "Itic Strul dezertor"(analiza psihologica, tematica taraneasca);

- Gib Mihaiescu: "La Grandiflora", "Troita" (trairile obsesionale ale personajelor);

- Anton Holban: "Bunica se pregateste sa moara";

- Panait Istrati: "Chira Chiralina", "Mos Anghel" (oameni iubitori de libertate, gata sa-si asculte glasul inimii, impotriva oricaror piedici);

- M.Preda: "Intalnirea din Pamanturi" - 1948

- St.Banulescu: "Iarna barbatilor" - 1965 - (realitatea se ameste cu fantasticul, povestea cu mitul);

- Fanus Neagu: "Dincolo de nisipuri", "Vara buimaca" (o lume intrata in deruta, din cauza dizolvarii modului de viata traditional)

- Mircea Nedelciu: "Aventuri intr-o curte interioara" - 1979 (reprezentant al generatiei 80, promotor al noii directii in proza scurta;

- Mircea Cartarescu: "Visul" - 1989 - (treceri de la realitate la lumea visului, a intuitiilor, a fantasmelor; experiente fundamentale ale existentei)

Parodia = imitatia unui text literar, prin care se urmareste un efect umoristic, de obicei, prin accentuarea si caricaturizarea trasaturilor caracteristice ale originalului (Toparceanu, M.Sorescu)

Perspectiva = cine, din ce unghi, in ce fel percepe si interpreteaza faptele povestite;

Povestea = naratiune fabuloasa; termen sinonim cu "basm";

- prin extensie, o naratiune cuprinzand fapte posibile sau reale;

- uneori, este folosit cu sens de "istorie" (ex.: povestea vietii lor);

Povestirea = specie epica in care se acorda o mare importanta naratorului, actului nararii; accentul se pune pe intamplari si situatii, mai putin pe personaje;

- ca dimensiuni si amploare a subiectului, se plaseaza intre schita si roman;

- povestirea in rama = incadrarea uneia sau a mai multe naratiuni de sine statatoare in prezentarea unei situatii de comunicare sau in alta naratiune (povestirea in povestire), in care un personaj din prima povestire intrerupe firul actiunii printr-o istorisire proprie, preluand si rolul de narator;

ex.: "O mie si una de nopti"; "Hanu-Ancutei" - M.Sadoveanu

- nu analizeaza., nu descrie, nu portretizeaza, nu intra in detalii psihologice;

- relatarea unor intamplari din trecut; cititorul trebuie captat, trebuie sa urmareasca plin de interes povestirea;

- povestirea, ca naratiune scrisa, se inrudeste cu istorisirea orala; naratorul da impresia ca "spune", nu ca "scrie";

- cititorul are impresia ca participa la actul nararii (S-apoi?; Ce s-a intamplat?, Mai spune!)

- povestirea are nevoie de fluenta narativa, nu trebuie intrerupta cu descrieri sau analize psihologice;

Romanul = din fr.roman (lat.romanicus); opera epica in proza, de mare intindere, preponderent narativa, cu conflicte puternice si numeroase personaje, oferind o imagine ampla si profunda asupra vietii.

- intriga este complexa si se desfasoara pe mai multe planuri;

- perspectiva narativa este unitara, relativizata prin introducerea unor puncte de vedere diferite, contradictorii;

- timpul si spatiul admit variatii;

- prezinta viata sub toate aspectele, de la detalii ale banalului cotidian la cele mai indraznete fantezii ale omului, de la felia de viata la tabloul totalizator, de la imitatia cat mai fidela a existentei (romanul oglinda) la recrearea ei cat mai departe de "model";

- este deschis, se opune adevarului unic;

Clasificare

- dupa locul actiunii:

- citadine (urbane)

- rurale

- exotice (spatii geografice indepartate, adesea paradisiace);

- de provincie (mici targuri);

- dupa componenta temporala:

- istorice;

- contemporane

- de anticipatie (stiintifico-fantastice)

- dupa substanta epica:

- romane ale unei crize;

- ale unei existente;

- de moravuri;

- fresca;

- dupa procedeul dominant:

- psihologice;

- roman eseu (accentul cade pe reflectia asupra unor probleme filozofice sau literare);

- comportamentiste(in centru sta comportamentul uman; metoda de studiu este observatia;

roman psihologic, care se rezuma la a observa si a consemna comportarea personajelor;

- roman parabola (naratiunea incifreaza un sens ascuns, cu valoare general-umana, ca la Kafka

"Procesul", unde sensul parabolei duce la ideea conditiei tragice a omului, marcat de neliniste,

spaima, urmarit de o vina pe care nu si-o cunoaste si nu o va afla niciodata);

- dupa forma de organizare a discursului:

- romane epistolare;

- romane jurnal;

- romane cronica;

- romane memorialistice

- roman documentar (accentul nu cade pe adevarul faptelor, ci pe semnificatia acestora);

- dupa curentul estetic:

- clasice;

- baroce;

- romantice;

- realiste;

- naturaliste;

- suprarealiste;

- moderniste;

- postmoderniste;

*Garabet Ibraileanu - clasificare:

- romane de creatie: zugravirea comportamentului personajelor, cu o privire din exterior, ca la Tolstoi, Rebreanu etc.

- romane de analiza: urmaresc starile sufletesti ale personajelor, ca la Dostoievski, Camil Petrescu.

* Nicolae Manolescu- clasificare (in "Arca lui Noe"):

- romane dorice: romane ale iluziei si inocentei. Romanele traditionale, naratorul este cel care scrie, este autorul; personajul este tipic, se utilizeaza persoana a III-a in relatare; narator omniscient; timpul este urmat linear. ( "Mara" - I.Slavici, "Ion" - L.Rebreanu, "Baltagul" - M.Sadoveanu, "Morometii" - Marin Preda)

- romane ionice: varsta constiintei de sine a romanului; se manifesta prin psihologism si analiza; se utilizeaza pers.I in relatare si confesiunea; naratorul este si personaj; relativitatea perspectivei; timpul se supune trairii subiective, cu rememorari, dilatari, concentrari; se cauta autenticitatea trairii individuale ("Patul lui Procust" - Camil Petrescu, "Adela" - G.Ibraileanu, "Maytreyi" - Mircea Eliade.

- romane corintice: o varsta a ironiei, manifestata prin artificial, ludic, caricatural, alegorie, simbol, mit, absurd. Personajele par marionete trase de sforile lunui narator, care nu mai este indifidual, ci supraindividual. Romanul se oglindeste pe sine insusi. (Urmuz - "Palnia si Stamate", Mateiu Caragiale - "Craii de Curtea-Veche", M.Sadoveanu - "Creanga de aur", Stefan Banulescu - "Cartea milionarului").

Romanul romanesc

* primele incercari: la mijlocul sec.al XIX-lea; scrieri neterminate, esuate: D.Bolintineanu - "Manoil", "Elena" adevarata dat

* 1863 - Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi si noi" - adevarata data de nastere a romanului romanesc;

* in preajma lui 1900 - etapa samanatorista: Duiliu Zamfirescu - "Ciclul Comenestenilor";

* perioada interbelica - sincronizarea romanului romanesc cu cel european;

- romancieri: Liviu Rebreanu - "Ion"(roman realist), Cezar Petrescu, M.Sadoveanu, G.Ibraileanu, Ionel Teodoreanu, G.Calinescu, E.Lovinescu, Anton Holban, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Felix Aderca, Mateiu Caragiale, T.Arghezi;

- necesitatea innoirii formulei romanului romanesc; in conferinta lui Camil Petrescu "Noua structura si opera lui Marcel Proust" (publicata in "Teze si antiteze" - 1936) vorbeste despre necesitatea de a scrie doar ce vede autorul, doar ce aude, ceea ce inregistreaza simturile lui, ceea ce gandeste el; "Aceasta este singura realitate pe care o pot povestiDar aceasta-i realitatea constiintei mele, continutul meu psihologicDin mine insumi eu nu pot iesiOrice as face eu, nu pot vorbi onest decat la pers.I.". Camil Petrescu - "Patul lui Procust", Hortensia Papadat-Bengescu - "Concert din muzica de Bach"

*perioada postbelica - deceniul al VI-lea (1950-1960): controlul politic opreste artificial evolutia romanului; realizari remarcabile: G.Calinescu, "Bietul Ioanide", Marin Preda, "Morometii", Petru Dumitriu, "Cronica de familie".

*anii 1960-1970: romanul politic, cu un limbaj esopic, limbaj cu subinteles: Alexandru Ivasiuc, Marin Preda, Augustin Buzura, Constantin Toiu, Gabriela Adamesteanu, G.Balaita, St.Banulescu, Dana Dumitriu, N.Breba, D.R.Popescu; optzecistii: Mircea Nedelciu, Stefan Agopian, Sorin Preda

* dupa 1990: romanul postmodernist: Mircea Cartarescu - "Orbitor".

Satira = specie a genului liric in care se ridiculizeaza, se condamna, cu dispret si indignare, aspecte negative ale caracterului omenesc, ale societatii, moravuri, conceptii, persoane, opere literare;

reprezentanti: Lucilius, Martial, Juvenal, Horatiu; in clasicismul francez: Boileau, Voltaire;

Goethe, Schiller; romanticii au sporit vehementa satirei; Gr.Alexandrescu, D.Bolinti-

neanu, M.Eminescu (Scrisori)

Tragedia - specie dramatica, aparuta in Grecia antica;

- tragedia greaca antica: eroii se fac vinovati de hybris (indrazneala) sau de greseli fata de legi, fata de hotararile divine;

- catharsis = in "Poetica" lui Aristotel - efectul psihologic de purificare a emotiilor resimtite de spectatori, proces provocat de tragedie, prin mila si teama incercate de spectatori la vederea prabusirii eroului tragic;

- reprezentanti:

- Eschil, Sofocle, Euripide

- clasicismul francez: Corneille, Racine

- Renasterea engleza: Shakespeare