Scrie un eseu, de 2-4 pagini in care sa ilustrezi particularitati ale romanului, (pana la Al Doilea Razboi Mondial), prin referire la o opera literara studiata, publicata, apartinand unui autor canonic

Scrie un eseu, de 2-4 pagini in care sa ilustrezi particularitati ale romanului, (pana la Al Doilea Razboi Mondial), prin referire la o opera literara studiata, publicata, apartinand unui autor canonic.

in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

precizarea a patru caracteristici ale speciei narative romanul,
existente in opera literara studiata;

relevarea particularitatilor discursului narativ (compozitie/ planuri narative, alternanta/ inlantuire, incipit, final), in romanul ales;

prezentarea constructiei subiectului in romanul ales, cu integrarea adecvata a conceptelor operationale specifice: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale;

comentarea a doua scene/ secvente narative semnificative pentru evolutia personajului principal/ a unui personaj din roman;

exprimarea unui punct de vedere argumentat, prin referire la
romanul studiat in legatura cu afirmatia lui E. Lovinescu:

"Intr-o oarecare masura, analiza psihologica se afla indaratul mai tuturor creatiilor epice.'

Declarandu-se adept al modernismului teoretizat de Eugen Lovinescu in ceea ce priveste necesitatea racordarii literaturii romane la cea universala, Camil Petrescu se inspira din mediul citadin si creioneaza tipul eroului inadaptat, lucid, care traieste profunde drame interioare.

Romanul sau, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930), este o scriere subiectiva, care surprinde o poveste de iubire aflata sub semnul geloziei, dublata de constientizarea dramei umanitatii amenintate de razboi si de iminenta mortii.

Sub aspect tematic, este evidentiata experienta naratorului-personaj confruntat cu iubirea si apoi cu tragismul razboiului.

Opera are toate trasaturile reprezentative ale speciei roman modern de tip subiectiv: urmareste un conflict interior desfasurat pe mai multe planuri, perspectiva narativa este unica, derulandu-se la persoana I, sunt exploatate ca tehnici narative introspectia, autoanaliza, fluxul constiintei, memoria afectiva. Adept declarat al autenticitatii, Camil Petrescu proclama identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nemijlocita si relatarea cu sinceritate doar a trairilor nemediate, personale, conform propriului crez literar: "Eu nu pot vorbi onest decat la persoana /'.

Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in doua parti notate chiar din titlu, care indica temele romanului si experientele complexe traite de erou: dragostea si razboiul. in timp ce prima parte reprezinta rememorarea povestii de iubire dintre protagonist si sotia acestuia, Ela, si este o scriere fictionala, cea de a doua porneste de la jurnalul de campanie al autorului, fost ofiter al armatei romane in timpul Primului Razboi Mondial, dar prelucreaza si documente si articole din presa vremii, ceea ce-i confera autenticitate. Liantul dintre cele doua parti il asigura naratorul-personaj, care isi relateaza trairile, precum si primul capitol care ar apartine cronologic celei de a doua parti a romanului.

Incipitul surprinde o discutie care are loc la popota ofiterilor concentrati pe Valea Prahovei si care dezbat problema vinovatiei unui barbat care si-a ucis sotia adultera si a fost achitat. Actiunea acestui prim capitol, La Piatra Craiului in munte, este ulterioara evenimentelor ce vor fi relatate pe parcursul Cartii I, dar acest procedeu este folosit de autor ca pretext pentru declansarea memoriei afective a protagonistului, care porneste, asemenea personajului lui Marcel Proust, "in cautarea timpului pierdut', redesteptandu-i amintirile legate de propria sa drama conjugala.

Tipul intelectualului lucid si calculat, Stefan Gheorghidiu va analiza si va interpreta minutios aspectele propriului trecut pe care le relateaza in mod ordonat, cronologic, apeland la memoria voluntara.

Cele doua personaje ale cuplului conjugal, Stefan Gheorghidiu si Ela, formeaza, la inceput, una dintre iubirile specifice epocii. Student la filosofie, eroul se indragosteste de Ela mai mult din orgoliul de a fi

iubit de una dintre cele mai frumoase fete ale facultatii, cum era considerata aceasta. Dragostea este, la inceput, puternica, pentru ca nimic nu intervenise spre a verifica trainicia acesteia. Pentru personajul hipersensibil si deosebit de lucid, iubirea inseamna implicare totala, este un "monoideism voluntar la inceput, patologic la urma', fiind dornic de o relatie ideala, absoluta, in care cei doi sa formeze un tot initial. Stefan isi traieste dragostea cu sinceritate, dar niciodata cu uitare de sine, cu abandon sufletesc total, considerand ca "O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie'.

Echilibrul familiei este tulburat, insa, de mostenirea lasata de unchiul Tache, un batran avar si ursuz. Aceasta ii va propulsa pe cei doi tineri in lumea burgheziei opulente si mondene, fapt care o va transforma radical pe Ela. Ea se va integra firesc in aceasta societate "inalta', fiind atrasa de seratele dansante si participand cu placere la excursiile in grup, preocupata de moda, de dans si alte frivolitati care-i umplu existenta. Cu puterea sa de patrundere si de analiza, Stefan isi da seama de caracterul meschin al acelei lumi preferate de sotia sa, dar la care el nu se poate adapta, fapt ce va conduce curand la o inevitabila criza matrimoniala. Treptat, constiinta eroului ajunge sa fie invadata de amanunte sentimentale chinuitoare, instituite odata cu excursia grupului lor la Odobesti. Stefan observa cum sotia lui aranjeaza lucrurile astfel incat domnul G. (Gregoriade), pe care il admira, sa se aseze in masina lor, cum, la masa, se enerveaza cand acesta ii face curte altei femei, cum se joaca iritata cu furculita, cum isi recapata subit veselia si volubilitatea cand acesta ii acorda atentie.

Totul este detaliat si amplificat cu o atentie necrutatoare: " Cea mai dureroasa imprejurare pentru mine a fost masa de seara din ajunul plecarii Un fost ministru () care ar fi vrut sa stea, probabil, de vorba cu ea la masa, a ocupat locul liber din dreapta ei, nestiind ca e rezervat. A devenit livida, dar n-a avut curajul sa spuie nimic intrusului. in schimb, cum noi eram asezati cu spatele la intrare (), la fiecare doua-trei minute intorcea, enervata, capul, sa vada daca vine '.

Iubirea lui Gheorghidiu va apune astfel, fiind, pe de o parte, subminata de inselatorie si gelozie, iar pe de alta parte din cauza neputintei lui de adaptare la meschinaria lumii mondene in care astfel de intamplari treceau neobservate.

La un moment dat, intorcandu-se in permisie, inopinat, la Bucuresti, nu o gaseste pe Ela acasa, dar mai tarziu aceasta va motiva ca innoptase la prietena sa, Anisoara. Acumularea acestor dovezi ale vinovatiei Elei il determina sa devina suspicios si decide ca ea sa-si petreaca vara la Campulung. Pe strazile orasului il va zari insa in scurt timp pe domnul Gregoriade, elegant si bine dispus, ceea ce-i va confirma banuielile: "nu ma mai indoiam acum, venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant'.

Cadrul spatio-temporal se modifica, eroul este mobilizat pe front, prilej pentru a trai drama razboiului, din care nu face un prilej de exaltare a virtutilor sau a eroismului,^ ci ii reflecta toate aspectele negative: haosul, mizeria, absurditatea. in fata acestui cataclism social, intelectualul are revelatia comunicarii directe cu colectivul uman, a solidaritatii de arme, a camaraderiei in fata mortii. De aici rezulta autenticul, transcrierea exacta a senzatiilor, a gandurilor incercate, fara lasitate, dar si fara eroism.

Modalitatile nararii sunt analiza si introspectia, acestea luand locul relatarii si povestirii din romanele obiective. De asemenea, stilul anticalofil abordat de scriitor sustine autenticitatea limbajului, care capata impresia de oralitate si veridicitate.

Evenimentele lumii exterioare sunt filtrate si interpretate prin constiinta unicului personaj-narator, care nu permite, astfel, decat o cunoastere dintr-o singura perspectiva a actiunii si a faptelor expuse. La baza oricarei scrieri epice se afla, conform afirmatiei lui Eugen Lovinescu, analiza psihologica, deoarece aceasta determina un personaj sa se comporte intr-un anumit fel, impulsioneaza anumite gesturi si instituie un mod de abordare a situatiilor expuse. Faptele concrete nu iau nastere fara a fi supuse initial unei analize interioare profunde, care le poate aprecia sau respinge.

Romanul subiectiv abordeaza, asadar, reprezentarea unei proiectii personale in planul constiintei naratorului situat in centrul povestirii pentru a conferi veridicitate relatarilor sale, apeland la tehnicile specifice analizei psihologice moderne: introspectia, monologul interior, memoria involuntara, fluxul constiintei.