Scrie un eseu in care sa realizezi o paralela intre un roman Interbelic si un roman postbelic

Scrie un eseu in care sa realizezi o paralela intre un roman Interbelic si un roman postbelic, pe baza textelor studiate la clasa. in redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

prezentarea caracteristicilor romanului interbelic, prin referire la: tematica, perspectiva narativa, naratiune, planuri narative;

prezentarea caracteristicilor romanului postbelic, prin referire la aceleasi concepte;

prezentarea constructiei subiectului in cele doua romane alese {actiune, conflict, relatii temporale si spatiale);

instantele narative in cele doua romane: naratori si personaje;

particularitati compozitionale si de limbaj.

Paralela intre un roman interbelic {Ion) si un roman postbelic

(Morometii)

Romanul Ion, aparut in 1920, il situeaza pe Liviu Rebreanu in traditia lui Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu sau loan Slavici. Este un roman social si realist, de inspiratie rurala, avand caracter monografic, dar, in acelasi timp, prezentand destine individuale.

Tema romanului este cea sociala, care dezbate problematica pamantului in viata satului transilvanean de la inceputul secolului XX.

Perspectiva narativa este obiectiva, faptele sunt prezentate cronologic, in cauzalitatea lor, naratiunea fiind liniara. Criticul Eugen Lovinescu vorbea despre formula romanului considerand-o "formula marilor constructii epice' [], formula romanului naturalist, a Comediei umane, de pilda, dar mai ales formula epicei tolstoiene, formula ciclica a zugravirii unui vast panou curgator de fapte..?'.

Romanul este alcatuit din doua parti, Glasul pamantului si Glasul iubirii, ambele sugerand evolutia eroului principal, Ion, de la dragostea pentru pamant la dragostea adevarata pentru Florica.

Constructia circulara a cartii incepe cu o descriere cu valoare anticipativa, simbolica. Fiecare capitol e impartit in scene, iar fiecare scena se divide in momente semnificative. Relatata la persoana a IlI-a, actiunea romanului evolueaza pe doua planuri: lumea taraneasca si intelectualitatea satului.

Aparut in doua volume (primul in 1955, al doilea, in 1967), romanul Morometii de Marin Preda este, de asemenea, o creatie obiectiva. Faptele sunt prezentate in cauzalitatea lor, cronologic, naratiunea este liniara, ca in romanul precedent, dar autorul aduce o perspectiva inedita asupra temelor prezentate: destramarea simbolica a familiei taranesti in anii din preajma celui de-Al Doilea Razboi Mondial (in primul volum) si viata satului dupa reforma agrara din 1945 si pana la sfarsitul deceniului al VI-lea. Desi problematica volumelor este diferita, romanul este unitar, pentru ca el reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza, de adanci si ireversibile transformari de gandire si institutionale.

in romanul lui Liviu Rebreanu, subiectul prezinta lupta lui Ion al Glanetasului, taran sarac din satul ardelean, din Pripas, pentru pamant. Cartea are o constructie circulara, este un "corp sferic', care reflecta conceptia scriitorului despre roman.

Incipitul este simetric cu finalul si descrie drumul pe care se intra si se iese din Pripas. Prin detalii toponimice, naratorul estompeaza distinctia dintre realitate si fictiune: subiectul continua, intr-un fel, viata reala. Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza destinul unor personaje (Herdelea, Glanetasu etc.).

Finalul inchide simetric romanul, prin aceeasi metafora a drumului, sugestie a vietii insesi.

Titlurile celor 13 capitole (7 in prima parte, 6 in partea a doua) sunt semnificative, actiunea avand un inceput si un Sfarsit. Ea incepe intr-o

zi de duminica. Satul intreg se afla la hora, in curtea Tudosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Sunt prezentate principalele personaje (Ion, Ana, Vasile Baciu, Florica, George) si se fac precizari spatiale si temporale.

Conflictul este sugerat de situatia lui Ion care, desi o place pe Florica, joaca numai cu Ana, fata "bocotanuluF Vasile Baciu. Aparitia lui Baciu la hora, disputa sa verbala cu Ion, "sarantocur care umbla sa-i ia fata promisa lui George Bulbuc, reprezinta intriga romanului.

Conflictul central al romanului insumeaza un conflict exterior, intre Ion si Vasile Baciu, si un conflict interior, intre glasul pamantului si glasul iubirii.

Viata taranimii si a intelectualitatii satului este prezentata in paralel. Trecerea de la un plan narativ la celalalt se face prin alternanta, iar cronologia faptelor este respectata prin inlantuire. Drama lui Ion este produsa de o vorba a lui Titu Herdelea (" Daca nu vrea el sa ti-o dea de bunavoie, trebuie sa-lsilesti'), tot asa cum drama lui Herdelea este declansata de marturisirea lui Ion ca invatatorul ii scrisese jalba care il scapase de temnita dupa conflictul cu Simion Lungu.

In romanul Morometii - volumul I - actiunea incepe clasic cu precizarea timpului (in vara anului 1937) si a spatiului (satul Silistea-Gumesti din Campia Dunarii), cand - spune naratorul - " timpul era foarte rabdator cu oamenii'.

Subiectul primului volum prezinta viata familiei Moromete, dar si a satului traditional, in preajma unui moment de criza: razboiul. Daca la inceputul romanului actiunea are un ritm lent, pe masura ce evenimentele se precipita si asupra familiei taranesti se abat incercarile istoriei, acesta devine alert.

in ambele volume, subiectul este alcatuit din secvente narative care au o anumita autonomie.

In primul volum, cele trei nuclee epice sugereaza cele trei etape din procesul de destramare a familiei Moromete. Prima parte relateaza intamplari care se petrec de sambata seara (cina familiei), pana duminica noaptea (taierea salcamului, intalnirea din poiana lui locan, hora), iar partea a doua, prezentand evenimente pe parcursul a doua saptamani, incepe odata cu plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti. Partea a treia prezinta intamplari care au loc intre inceputul secerisului si fuga baietilor la Bucuresti.

in volumul al H-lea, Ilie Moromete incearca sa-si aduca feciorii acasa, dar nu reuseste. Autoritatea lui se diminueaza. Satul intra intr-un proces istoric complex, marcat de reforma agrara din 1945 si de transformarea socialista a agriculturii inceputa in 1949. in sat apar figuri noi, personaje care contureaza o alta lume, diferita de realitatea rurala de pana atunci.

Niculae Moromete, ajuns activist de partid, este trimis la Silistea-Gumesti sa asiste la predarea cotelor. Moromete are lungi discutii cu fiul sau despre "noua religie', care duce la disparitia clasei taranesti.

Ultimele capitole prezinta sfarsitul lui Ilie Moromete, care, batran si bolnav, isi rezuma existenta in aceste cuvinte: I Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta. '.

Conflictul romanului lui Marin Preda este dat de aceasta confruntare dintre mentalitatea taraneasca patriarhala si o istorie tulbure.

in ambele romane, naratorul omniscient si omniprezent se situeaza, prin nararea la persoana a IlI-a, in afara evenimentelor. Totusi, in Morometii, Marin Preda renunta, partial, la omniscienta naratorului. El este, mai degraba, un narator-martor care asemenea lui Ilie Moromete, personajul principal, nu stie ce se va intampla cu satul romanesc. Lucrul acesta este sugerat de folosirea stilului indirect liber.

in Istoria literaturii romane, George Calinescu observa caracterul epopeic si de fresca al romanului Ion, remarcand ca personajele lui, numeroase, "nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei. '.

Ion, personajul principal, este o creatie complexa, un reprezentant al taranimii edificator prin dorinta de a avea pamant. Casatoria lui cu o fata bogata nu este intamplatoare, pentru ca si altii (Vasile Baciu si Alexandru Glanetasu) procedasera la fel pentru a dobandi avere. Particular este insa comportamentul sau: o seduce pe Ana, facand-o de rasul satului, iar apoi dupa moartea acesteia ravneste la Florica, adevarata sa iubire devenita nevasta lui George. Omorarea lui Ion de catre rivalul sau este expresia intentiilor moralizatoare ale scriitorului.

intr-un interviu din 1965, Marin Preda marturisea ca dintre scriitorii romani se simtea atras de Liviu Rebreanu "un scriitor de rascruce', caruia insa ii reprosa viziunea asupra umanitatii imaginate: "Nu asa arata taranul roman cum l-a descris el Nici taranca romanca. '.

Romanul lui Marin Preda trebuie considerat in totalitate o replica la Ion, fapt dovedit, spre exemplu, Polina lui Tudor Balosu, o femeie energica si voluntara, este replica Anei lui Vasile Baciu.

Daca Ion este romanul unui destin individual, Morometii constituie romanul unei familii taranesti surprinsa in alt moment istoric si supuse altor drame.

Spre deosebire de taranul lui Liviu Rebreanu, pentru care pamantul insemna demnitate sociala si umana, Ilie Moromete, improprietarit prin reforma agrara din 1921, trebuie doar sa-si pastreze pamantul, pentru a-si asigura unitatea familiei.

Tip de taran original, contemplativ, inteligent, cu darul povestirii si al umorului, Ilie Moromete nu accepta ideea ca este "ultimul taran'.

Comportamentul sau autoritar mentine pana la un punct unitatea familiei, dar disensiunile dintre membrii ei se adancesc. Copiii Iui Moromete, in acord cu spiritul vremii, nu mai sunt interesati de pamant, ci de bani, si fuga lor de acasa duce la destramarea familiei.

Drama lui Ilie Moromete este drama modului de viata patriarhal. Dupa plecarea baietilor si mutarea Catrinei la fiica ei, echilibrul interior al personajului se prabuseste. Disparitia lui la sfarsitul volumului al doilea simbolizeaza disparitia unei lumi.

Daca volumul intai este cartea tatalui, volumul al doilea este cartea fiului, a lui Niculae, care se conduce dupa o alta filosofie a existentei.

S-a remarcat in legatura cu romanul Ion, compozitia foarte riguroasa, asezarea geometrica a capitolelor, corespondenta lor intre cele doua parti: inceputul - Sfarsitul, Iubirea - Blestemul, Nunta - Copilul etc. Daca avem in vedere si simetria metaforei drumului (la inceput si la sfarsit), precum si similitudinile neasteptate, care leaga prin fire nevazute destinul personajelor (in capitolul III Iubirea apar, de exemplu, personajele: Ion, Ana, Florica, Laura, Titu, Roza Lang), romanul de viata adevarata, de cadru uman comun.

in romanul Morometii, supratema timpului, ca principiu compozitional impune o structura oarecum diferita. Secventele narative au o anumita autonomie, desfasurarea lor este mai lenta la inceput, mai grabita spre final.

Ca scriitor, declarat anticalofil, Liviu Rebreanu respinge podoabele stilistice de prisos, " Expresia exacta cere multa zbuciumare ', a afirmat el. La Marin Preda, in schimb, combinatiile intre stilul direct, cel indirect si cel indirect liber denota o viziune diferita asupra scrisului.

Stilul sau este dominat de oralitate.