CURENTE LITERARE

CURENTE LITERARE

Avangardismul negarea conventiilor literare, a traditiei, tinzand spre forme de exprimare radicale, violente, socante.

- fara tipare, fara reguli, fara nici o constrangere;

- a imprumutat din limbajul militar termenul de "avangarda", adica detasamentul care exploreaza primul terenul necunoscut din fata; pana la aparitia literaturii de avangarda, reprezentantii miscarii se fac remarcati printr-o serie de manifeste, care violenteaza epoca, dinamiteaza traditiile;

- ei propun o reluare a literaturii de pe baze complet noi, de la zero, contestand chiar ideea de arta si literatura;

- avangarda romaneasca se sincronizeaza cu cea europeana prin dadaismul lui Tristan Tzara; "Cabaretul Voltaire" de la Zurich devine in 1916 sediul evolutiei anarhice a dadaistilor; ei isi iau numele de la cuvantul "dada", pe care Tzara l-a gasit deschizand la intamplare un Larousse.

- ei ridica libertatea absoluta la rang de criteriu unic al artei; sustineau ca este destul sa amesteci intr-o punga o serie de cuvinte decupate din ziar si sa le extragi aleatoriu. Practic desfiinteaza notiunea de literatura, sfidand toate conformismele. Astfel, ajung la un conformism al contestatiei, la o conventie a negatiei;

- literatura de avangarda il obliga pe cititor la participare.

- futurism

- dadaism

- suprarealism

- constructivism

Reprezentanti: Tristan Tzara, Ion Vinea, Adrian Maniu, Sasa Pana, Ilarie Voronca, Gelu Naum, Virgil Teodorescu.

Clasicism = curent literar si artistic din sec. al XVII-lea, manifestat in Franta.

Clasic = reprezentant al clasicismului;

= artist /opera cu caracter exemplar, de incontestabila autoritate.

Trasaturi ale doctrinei estetice a clasicismului

- echilibrul,

- claritatea,

- armonia,

- rationalitatea creatiei estetice,

- imbinarea placutului cu utilul,

- respectarea regulilor specifice fiecarui gen artistic;

- imitarea marilor artisti

Reprezentanti: Boileau - "Arta poetica"

Pierre Corneille si Racine - tragedii

Jean de la Bruyere - "Caracterele"

Caracter = tip de personaje inzestrate cu o trasatura psihologica sau comportamentala (avarul, ipocritul, orgoliosul), care le marcheaza personalitatea, modul de viata.

Literatura fantastica = tip modern de literatura narativa, caracterizat prin miser, suspans, incertitudine; abia din sec. al XIX-lea s-a impus.

Trasaturi:

- aparitia subita a unui element misterios, inexplicabil, care tulbura ordinea fireasca a realitatii si care starneste nelinistea sau spaima personajelor. Ele se straduieasc sa gaseasca o explicatie, o justificare a evenimentelor insolite aparute; nici o explicatie nu este satisfacatoare;

- fantasticul modern are un caracter problematizant, prin incetitudinea pe care o intretine;

- ofera imaginea unei lumi, fapte, lucruri posibile si provoaca un sentiment de asteptare nelinistita;

- basmul, legenda sunt specii care reprezinta naratiuni fantastice traditionale, infatisand lumi inchise, fara atingere cu realitatea.

Modernismul = include miscarile artistice care reprezinta o ruptura de traditie, care neaga, uneori in forme extreme, epoca sau curentul care le-au precedat.

- atitudine anticlasica, antiacademica, anticonservatoare, impotriva traditiei;

- toate curentele postromantice de avangarda literara - simbolismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul - sunt moderniste, contesta vechile valori si repere culturale, uneori chiar idea de arta, de literatura.

- modernismul reprezinta totalitatea manifestarilor de independenta absoluta a modernitatii, de abandonare ostentativa a conventiilor si de incalcare programatica a regulilor;

- Eugen Lovinescu este cel care a contribuit, prin cenaclul si revista "Sburatorul", la promovarea modernismului in literatura romana; el a teoretizat si a organizat totul intr-un sistem; astfel, a formulat teoria sincronismului, potrivit careia cultura, civilizatia se dezvolta prin imitatie si prin imprumut, dupa modele mai evoluate; potrivit lui Lovinescu exista un spirit comun al veacului, care determina aceeasi dezvoltare a culturilor; el sustine, combatand teoria formelor fara fond a lui Maiorescu, ideea ca treptat formele isi creeaza fondul; ca si Maiorescu sustine teoria autonomiei esteticului; esteticul este o "valoare autonoma care se realizeaza prin limba si fond sufletesc intr-un material etnic"si trebuie disociat de etnic si de etic;

Naturalismul = orientare literara europeana, la sfarsitul sec. al XIX-lea, care radicalizeaza principiile estetice ale realismului: reprezentarea aspectelor dure, brutale ale realitatii.

- initial, a insemnat un realism exacerbat, in epica si in dramaturgie; mai tarziu, devine curent literar distinct in literatura franceza (1870-1890);

- scriitorii sunt influentati de gandirea scientist-pozitivista, care aduce pe primul plan determinismul rasei, al mediului, teoriile asupra ereditatii, a tarelor fizice sau morale.

- scriitorii au spirit de reporteri, urmarind sa reproduca documente asupra vietii ca pentru un studiu clinic;

- se impune o viziune fiziologica asupra conditiei umane, cu accent pe instinctualitate si interes deosebit fata de sfera patologicului; nu sunt ocolite aspectele triviale, reprezentarile crude, brutale.

- cultiva lumea zonei periferice si imunde a universului social, o lume a declasatilor, a viciatilor, a anormalilor;

- personajele sunt atipice, surprinse in imprejurari intamplatoare de existenta;

- caracterele sunt inlocuite prin temperamente, fara a li se adauga ratiunea, vointa, sentimentul, capacitatea de a actiona in sens moral;

- reduc fiinta umana la datele sale biologice, temperamentele devenind consecintele fatale ale ereditatii, ale presiunii mediului social;

- pentru naturalisti, nu exista stari sufletesti, ci doar stari fizice, urmari nefaste ale unor anomalii nervoase;

- romanul naturalist este un roman experimental; se ocupa de omul natural, determinat de influentele mediului;

- Emile Zola a legitimat estetica naturalista in "Romanul experimental" - opera teoretica si prin ciclul romanesc "Les Rougon Macquart".

Reprezentanti: fratii Goncourt, G.Hauptmann, Dostoievski, Cehov, Gorki, John Steinbeck, Salinger, Truman Capote, Eugen O'Neill, I.L.Caragiale ("O faclie de Pasti", "In vreme de razboi", "Pacat"), Delavrancea ("Hagi Tudose"), L.Rebreanu ("Ion"), G.M.Zamfirescu ("Domnisoara Nastasia"), Mihail Sorbul ("Patima Rosie").

Neoclasicism - reprezentat prin poetii ardeleni;    dupa moartea lui Eminescu, s-a dezvoltat fenomenul epigonismului eminescian. Poetii ardeleni vin cu un lirism obiectiv, proaspat, autentic, diferit de al lui Eminescu. Ei aduc o tematica rurala, cu peisaje solare (Eminescu epuizase toate variantele de nocturn si toate metaforele astfelor noptii), inovatii prozodice, o poezie accesibila. Asa sunt G.Cosbuc, O.Goga, ce impune tonul profetic, neoromantic, St.O.Iosif.

Neomodernism = directie trasata de revista "Albatros", editata in 1941 de Geo Dumitrescu, revista in jurul careia se grupeaza o serie de tineri scriitori atasati de literatura franceza moderna. Ei se pronunta impotriva formulei "arta pentru arta" si a refugierii intr-un turn de fildes, strict estetic, unde nu mai razbat suferintele oamenilor. Poezia lor devine sociala, sarcastica, destramand retorica versului si indemnand la solidaritate cu suferinta din jur - o poezie plina de o traire intensa, in tot ceea ce inseamna uman. Ei au o voluptate de a destrama ludic tesatura poemului si de a parodia temele grave. Posteritatea neomodernismului se regaseste la Marin Sorescu, Mircea Dinescu si la poetii "optzecisti".

- pe aceasta linie se inscrie "Manifestul Cercului Literar de la Sibiu", aparut in 1943, sub forma unei scrisori adresate lui Eugen Lovinescu    si semnat de: Victor Iancu, E.Todoran, Cornel Regman, Ovidiu Drimba, Ion Negoitescu sub pseudonimul Damian Silvestru, Radu Stanca, Stefan Aug.Doinas. Ei se adreseaza lui Lovinescu, cel care apara ideea autonomiei valorilor, disocierea esteticului de etic si de etnic. Accentul se muta de pe rural pe urban, de pe creatia populara, pe cea culta. Acestia isi propun recuperarea in diacronie a unor modele exemplare din literatura: Goethe, Schiller.

- avangardistii Gellu Naum, Paul Paun, Virgil Teodorescu    considera ca semnificatia poemului suprarealist, asemenea celei a visului, trebuie sa fie "dereglata, absolut libera".

Orfism = curent religios in Grecia antica, asociat mitului lui Orfeu; preconiza dualismul suflet-corp si credinta in metempsihoza (conceptia mistica despre transmigratiunea sufletelor individuale, care ar strabate, in vederea purificarii, un lung ciclu de incarnari succesive in plante, animale, oameni). Adeptii orfismului sustineau ideea ca numai o viata ascetica poate salva puritatea sufleteasca de impuritatea trupeasca.

Postmodernism = concept cultural care ilustreaza modificarile globale (idei, atitudini, institutii, practici sociale) survenite in ultimele decenii, in diferite domenii: economie, politica, sociologie, drept, filozofie, morala, arte. Postmodernismul nu se mai inscrie in evolutia anterioara a literaturii, el se opreste la unele elemente din istoria literaturii, pe care la reinterpreteaza. Postmodernul are senzatia ca toate lucrurile au fost deja scrise si de aceea apeleaza la o atitudine livresca - citatul intertextual si parafraza, adica incorporeaza in propriul text fragmente de texte ale altora, pe care le numesc explicit. Ei fac literatura, mai ales, din literatura care ii preceda, decat de la realitatea istorica a sec.al XX-lea. Operele lor ies dintr-o uriasa biblioteca, din carti, pe care si le insusesc cu atitudine ludica si ironica.

In literatura: aceasta manifestare ia nastere ca o atitudine polemica fata de anumite tendinte ale modernismului; postmodernismul refuza progresia estetica oprita in avangardismul extrem si se ataseaza la o traditie pe care o recreeaza; postmodernismul nu inseamna ruptura de traditie, ci o continuitate ludica, stiutoare, deci ironica.

- lirismul pur promovat de modernism este inlocuit printr-o deliricizare a discursului, o poezie a cotidianului;

- impersonalitatea poeziei moderne este inlocuita prin biografism;

- spre deosebire de modernism, care contesta traditia, postmodernismul recupereaza experienta estetica anterioara intr-o maniera ludica, ironica, parodica; de exemplu, sfarsitul istoriei nu mai inseamna apocalipsa, angoasa, alienare, ci un carnaval exuberant, o explozie de forme; ironic, pentru ca    postmodernul recunoaste ca face literatura, deci naivitatea nu are ce cauta in proiectul lui; ludic, pentru ca aceasta noua literatura dezvolta bucuria reinterpretarii personale a unor vechi si prafuite partituri;

- amestecul nivelurilor literare; de exemplu, amestecul tipurilor de roman, caracterizat prin exigenta estetica , cu tipuri joase ale literaturii de consum, de divertisment, ca romanul de aventuri, romanul politist.

- relativizarea si problemativizarea relatiei dintre fictiune si realitate; de exemplu, amestecul de referinte exacte, autentice cu documente plasmuite; utilizarea anacronismelor, a suprapunerilor de epoci diferite;

- fragmentarea constructiei subiectului, a compozitiei, dezordinea;

- atomizarea perspectivei narative;

- caracterul artificial, conventional al procedeelor literare;

- dezvaluirea procedeelor de producere a textului, expunerea la vedere a modului in care autorul isi realizeaza scrierea;

- juxtapunerea unor registre stilistice diferite;

- folosirea abundenta a parodiei, a pastisei;

- asimiliarea in text - ironica - a cliseelor, a locurilor comune.

Reprezentanti: generatia optzecistilor; Radu Teposu, Mircea Cartarescu;

Realism    = doctrina estetica in care se pune accentul pe relatia dintre arta si realitate;

- artistul trebuie sa observe atent realitatea si s-o reflecte obiectiv si veridic in creatie;

- s-a manifestat in epica, si in dramaturgie.

Trasaturi:

- atentie acordata raportului dintre om si mediu, om si societate;

- pe la mijlocul sec.al XIX-lea si a doua jumatate a acestui secol, realismul capata caracterul unui curent, al unei orientari estetice teoretizate;

Reprezentanti: Balzac, Stendhal, Flaubert, Dickens, Thakeray, Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, Negruzzi, Kogalniceanu, V.Alecsandri, N.Filimon, Hasdeu, Caragiale, Slavici, Rebreanu, Calinescu, M.Preda.

Romantism - orientare ideologica, culturala, estetica, in a doua jumatate a sec. al XIX-lea (1790-1850), in Europa.

- nu se limiteaza numai la literatura, ci se manifesta si in muzica, arte plastice, filozofie, stiinte sociale, istorie, politica.

Trasaturi in literatura:

- afirmarea individualitatii, a originalitatii; personajele sunt accentuat originale;

- cultiva subiectivitatea; reabiliteaza lirismul subiectiv (meditatia, elegia);

- recursul la imaginatie, ca principiu fundamental al creatiei;

- respingerea regulilor impuse de clasicism pentru a serie de genuri literare; amestecul genurilor si al speciilor;

- interesul pentru mituri, legende, basme, simboluri;

- atractia fata de natura; contemplarea naturii, sub forma descrierilor (pasteluri) si a meditatiilor asupra Universului; natura nu este perceputa doar ca peisaj, ci ca stare sufleteasca, o proiectie exterioara a vietii interioare a creatorului; ample viziuni asupra cosmosului - pasteluri cosmice;

- creatorul este atras de absolut, de infinitul spatial si temporal; ample viziuni asupra naturii, cosmosului, istoriei omenirii (cosmogonia din "Scrisoarea I", ampla fresca a istoriei universale din "Memento mori" - M.Eminescu); infinitul cosmic se reflecta in propriul suflet - de aici, evadarea in lumi exotice sau in trecut ("Sarmanul Dionis");

- interesul pentru trecutul istoric; evaziunea in trecut este o forma de contrapondere a realitatii obiective; orientarea spre istoria nationala (C.Negruzzi - "Al.Lapusneanu", M.Eminescu - "Scrisoarea III", Hasdeu - "Razvan si Vidra", V.Alecsandri - "Despot-voda");

- preferinta pentru traditii si folclor, ca expresie a geniului national;

- evaziunea lirica se realizeaza sub forma visului, a somnului, intr-un decor nocturn, misterios, dominat de lumina lunii; planul real se imbina cu planul oniric, care satisface setea de absolut a omului; pe cale onirica se realizeaza trecerea dintr-o lume in alta ("Sarmanul Dionis");

- preferinta pentru spatii exotice, mai ales pentru Orient;

- cultivarea emotiei si a sentimentelor omenesti; importanta acordata mai ales iubirii, ca traire afectiva puternica si intemeietoare a cuplului omenesc integrat armoniei universale; intensitatea trairilor; preponderenta cultivarii sensibilitatii, a imaginatiei, a fanteziei creatoare, in defavoarea ratiunii lucide;

- preferinta pentru situatii exceptionale si personaje exceptionale; exemplu, conditia artistului de geniu in lume; primeaza originalitatea creatoare a geniului, superioritatea inspiratiei originare fata de prelucrarile ulterioare; figura omului de geniu, a titanului, a demonului, ca exponenti ai revoltei prometeice si luciferice asupra ordinii prestabilite;

- fascinatia misterului; preferinta pentru fantastic - categorie definitorie a romantismului; planul real se imbina cu planul fantastic;

- teme, mituri si motive: mitul timpului si al vesniciei; motivul "fugit ireparabile tempus"; motivul "vanitas vanitatum et omnia vanitas"; motivul soartei schimbatoare ("fortuna labilis"); motivul spatiului nemarginit; motivul oniric (calatoria in lumea visului); motivul aspiratiei spre absolut pe planul cunoasterii; conditia nefericita a omului de geniu in raport cu timpul si cu societatea; natura; iubirea

- personajele sunt construite pe baza antitezei(personaje angelice si personaje demonice, personaje pozitive si personaje negative, antiteza intre calitati si defecte, antiteza intre aspiratii si realitate); sunt eroi exceptionali, surprinsi in imprejurari exceptionale; de multe ori, inadaptate social; personajele cunosc spectaculoase procese de transformare; pot apartine tuturor claselor sociale, cu preferinta pentru extreme;

# de la iluminism la romantism a existat preromantismul.

- preromantici romani: Vasile Carlova, I.H.Radulescu, Grigore Alexandrescu

Reprezentanti ai romantismului:E.T.A.Hoffmann, fratii Grimm, Wordworth, Coleridge, Shelley, Lamartine, Gerard de Nerval.

- Holderlin, Novalis - au influentat puternic lirica eminesciana in latura ei onirica si vizionara. Mihai Eminescu se incadreaza in romantismul tarziu. El a fost influentat si de V.Hugo si de Byron.

- romantici in literatura romana: I.H.Radulescu, Gr.Alexandrescu, C.Negruzzi, V.Alecsandri, Alecu Russo. Punctul de varf - Mihai Eminescu.

Simbolismul - isi trage numele din gr.symbolon = semn de recunoastere. Termenul este preluat de poetii francezi, aparand in articolul-manifest al lui Jean Moreas, in 1886. Simbolismul reprezinta un mod de constituire a imaginilor artistice prin atribuirea de semnificatii noi, inedite, obiectelor, fenomenelor, fiintelor;

- apare in Franta, ca reactie impotriva romantismului retoric, parnasianismului, naturalismului;

- poeti francezi simbolisti: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme;

- simbolismul literar s-a manifestat sincronic cu cel din pictura si din muzica.

- in pictura: Eduard Manet, Edgar Degas, Renoir, Cezanne, Matisse, van Gogh. In pictura romaneasca: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Th.Aman;

- in muzica: Brahms, Smetana, Manuel de Falla, Grieg, Gounod, Massenet, Debussy; la romani: Gheorghe Dima, Ciprian Porumbescu.

- in literatura romana, parnasianismul coexista cu simbolismul. Astfel, rondelurile lui Macedonski contin elemente din ambele curente.

- exista doua etape in simbolismul romanesc: 1880-1914 si 1914-1920;

- simbolul nu defineste realitatea obiectiva, ci relatia dintre imaginea artistica si starea sufleteasca nenumita, ci doar sugerata;

- imaginile poetice au o functia implicit, nu explicit simbolica;

- sugestia reprezinta tehnica predilecta a simbolistilor, ce apropie poezia de magie, de descantec; Charles Baudelaire spune ca poezia este "o specie de vrajitorie evocatoare"; St.Mallarme: "A sugera obiectul, iata visul nostru!"

- corespondentele = raporturile intime dintre eul poetului (microuniversul spiritual) si intreaga lume (macrouniversul); limbajul poetic se bazeaza pe sugestia sonora a cuvintelor si pe corespondentele secrete dintre idee si forma acustica sub care apare; Mallarme spune ca poezia trebuie sa sugereze cititorilor sentimentele , senzatiile traite de autor: "A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din placerea pe care ti-o da un poem, placere care consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul";

- simbolistii selecteaza cuvintele cele mai muzicale. Macedonski sustine ca "arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai putin decat arta muzicii"; Verlaine spune: "Muzica inainte de toate!";

- intre om si Cosmos sunt afinitati secrete, analogii tainuite, care trebuie relevate intr-o arta incantatorie;

- termenul este propus de Baudelaire in poemul cu acelasi titlu din volumul "Florile raului";

- Arthur Rimbaud a vorbit despre corespondentele dintre sunete si culori, care formeaza relatiile sinestezice (sinesteziile);

- sinestezia = figura de semnificatie, ansamblu de tropi; este o varietate metaforica constand intr-un complex de senzatii transpuse literar prin imbinarea imaginilor vizuale cu imaginile auditive, olfactive, tactile, gustative;

- termenul vine din gr.syn=impreuna, aisthesis=senzatie;

- prin sinestezie se realizeaza o perceptie integrala a lumii inconjutatoare; poetii transced astfel aparentele realului spre a intui esentele tainice;

ex.: auditia colorata, cultivata de Rimbaud in sonetul "Vocale";

Minulescu: "De ce-ti sunt ochii verzi?/Culoarea wagnerienelor motive?"

G.Bacovia: "PrimavaraO pictura parfumata cu vibrari de violet"

T.Arghezi, in "Morgenstimmung" defineste iubira ca o invazie inmiresmat - sonora a sufletului:

"Cantecul tau a umplut cladirea toata,/Sertarele, cutiile, covoarele,/Cu o lavanda sonora"

- muzica sugereaza starea de inefabil, de imponderabilitate sufleteasca; preferinta pentru muzica si pictura;

- exista deosebire intre muzicalitatea interioara a versurilor lui Baudelaire si sonoritatea exterioara a liricii lui Minulescu; Minulescu a abuzat de versul alb, cazand in exces, intr-un retorism pretios si grandilocvent;

- idealul simbolistilor este de a gasi eufoniile verbale care sa sugereze trairile omenesti.

- prozodia: Simbolistii au introdus versul liber si versul alb, strofele asimetrice si alternarea ritmurilor pentru a obtine efecte sonore. Macedonski este primul poet roman care a publicat in 1880 creatii in versuri libere, fara rima, fara ritm;

Teme si motive lirice simboliste:

- motivul citadin; orasul, targul provincial, cu monotonia si viata mediocra provoaca dorinta de evadare spirituala in taramuri misterioase, orientale, utopice;

- tema marii plecari, o calatorie eterna spre necunoscut;

- tema naturii, receptata nu ca peisaj exterior, ci ca stare sufleteasca;

- motivul ploii si al toamnei, frecvent la toti simbolistii;

- motivul iubirii nu ca implinire ideala, ci simtita    ca nevroza;

- motivul instrumentelor muzicale ce acompaniaza melancolia si exprima emotii grave sau violente;

- motivul solitudinii fiintei, motiv ce descinde din romantism. Imaginea singuratatii isi pierde din grandoare, devine elegiaca, intima; efectele singuratatii sunt melancolia, spleen-ul, un amestec de tristete, dezolare, plictiseala. Spleen-ul simbolist a aparut prima oara in literatura universala la Baudelaire, iar la noi in poezia lui Stefan Petica, Traian Demetrescu si, mai ales, G.Bacovia;

- istoria simbolismului romanesc incepe cu Macedonski, contemporan cu Eminescu, adversar al acestuia si al "Junimii"; intre anii 1890-1891, Macedonski scrie poezii cu subtitlul: "simbolista-instrumentalista"; el lanseaza termenul de simbolism. Activeaza la revista proprie "Literatorul", sustine un cenaclu. Macedonski nu este considerat de istoricii literari un veritabil simbolist, dar a fost un deschizator de drumuri. Unii dintre discipolii sai - Mircea Demetriade, Traian Demetrescu, IuliuCezar Savescu - sunt simbolisti doar prin intentie. Primul simbolist autentic este Stefan Petica.

- Ion Minulescu si George Bacovia sunt considerati reprezentanti ai simbolismului romanesc. Bacovia ofera imaginea emblematica a poetului simbolist, opera sa poetica ilustrand temele specifice acestui curent.

Suprarealism = miscare artistica europeana, activa intre 1920 - 1940, care si-a propus sa exploreze posibilitatile de imbogatire a personalitatii omenesti prin eliberarea fortelor psihice de sub controlul ratiunii, al constiintei. Artistii sunt interesati de resursele imaginative ale visului, ale spontaneitatii totale.

- miscare artistica si literara de avangarda, care pune accent pe exprimarea inconstientului, pe depasirea caracterului logic al creatiei, pe dereglarea simturilor, pe halucinatia voluntara si comunicarea fluxului primar al emotiei, al impresiei, al gandului;

- cultiva exploatarea visului, scrierea sub dicteu automat.

Traditionalismul = curent ce pretuieste si apara traditia, o suma de valori expuse pericolului degradarii;

- spirit critic fata de tendintele si valorile moderne, care, in opinia reprezentantilor acestui curent, aduc o dezagregare a vechiului;

- interes pentru folclorul vazut ca un depozitar ideal al traditiilor unei comunitati;

- idealizarea si conservarea in mit a trecutului national, mai ales a celui de factura rurala;

- epigonii eminescrieni, poporanismul, semanatorismul isi construiesc un traditionalism propriu, cu multe asemanari    si diferentieri intre ele;

- gandirismul este miscarea literara, ulterior si politica, dezvoltata in jurul revistei "Gandirea", care il are ca doctrinar pe Nichifor Crainic. Treptat, gandirismul a capatat conotatii negative, in afara esteticului;

- la inceput, colaboratori ai revistei au fost:Adian Maniu, Gib Mihaescu, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor Vianu, Al. Philippide, Vasile Voiculescu si se inregistra o deschidere catre miscarea culturala europeana;

- treptat, s-a absolutizat autohtonismul spiritualizat, ordodoxismul si primitivismul rural.

- N.Crainic reproseaza samanatorismului preocuparea unilaterala pentru universul rural si adauga dimensiunea elevatiei spirituale; el racordeaza traditionalismul la ortodoxism; perspectiva lui este etnicista, valorile romanesti sunt absolutizate si transformate in criteriu unic; Crainic considera gresita orientarea spre valorile europene, spre Occident, spre cultura franceza; spiritul dionisiac al dacilor se opune spiritului apolinic al Romei cuceritoare, caracterul taranesc si patriarhal al civilizatiei noastre se opune caracterului industrial si urban al civilizatiei apusene, ortodoxia orientala se opune catolicismului occidental.