TEORIE LITERARA: Motivul, Alegoria, Simbolul, Mitul

TEORIE LITERARA

Tema

ideea centrala la care se refera un text

continutul abstract al textului

Motivul

unitatea care contribuie la realizarea unei teme

Motivul oglinzii

latinescul speculum, oglinda, care a dat nastere termenului speculatie

oglinda este symbol al cunoasterii, metafora a literaturii si artei, punctual de plecare al tuturor dedublarilor

oglinda nu semnifica insa o cunoastere directa( solara, la lumina zilei), ci una reflectata, mijlocita, pusa sub incidenta lunii, a apei, a principiului feminin si a noptii

este un stravechi obiect al civilizatiei umane, cu o seama de functii magico-religioase

multe popoare cred ca in oglinda se reflecta o dublura, avand adesea unele insusiri malefice

oglinda e un ochi strain in care cautam adevarul despre noi, de aceea ea apare ca simbol al virtutilor si al pacatelor

OGLINDA → curate    = simbolul puritatii

→ murdara= pacatul, minciuna, caricatura,

autoamagirea, vanitatea

Imprectia

este o forma de invocare a fortelor supranaturale in vederea unei actiuni distructive cu rol de pedeapsa pentru un act care a provocat un dezechilibru grav

Alegoria

termenul grecesc alegoros = a vorbi altfel, a vorbi in imagini

procedeu de substitutie → o imagine cu character

concret substituie o notiune

o ide

- rolul alegoriei = de a da abstractului un echivalent in

ordinea concretului

- jocul devine in poezie un SIMBOL

Simbolul

termen din grecescul symbolon, care desemna un semn de recunoastere pentru personae intre care exista o anumita legatura

avea forma unui obiect care se rupea in doua

figura de stil care substituie pe baza unei legaturi un element abstract cu unul concret

die Symbolik verwandelt die Erscheinung in Idee, die Idee in ein Bild, so dass die Idee im Bild immer unendreichbar bleibt und selbst in allen Sprachen ausgesprochen selbst unaussprechlich bliebe (simbolica preschimba fenomenul in ide si ideea intr-o imagine, astfel ca inimagine idea sa ramana active la infinit si niciodata accesibila, exprimata in toate limbile si totusi inexprimabila"

Mitul ( Mircea Eliade)

povesteste o istorie sacra → eveniment primorcial care a avut loc la inceputul timpului

personajele sunt → zei

→ eroi civilizatori

Mitul ( DEX )

cocept, viziune fabuloasa despre univers, fenomene ale naturii, despre zei si eroi legendary, reprezentare denaturata despre ceva

Poemul

este, in mod traditional, o specie a poeziei epice, in general de intindere mare, alcatuita dintr-o suita de episoad, cu unul sau mai multe personaje peprezentative pentru momentul istoric pe care il reflecta si care alcatuiesc o tipologie morala

dupa continutul lor, poemele epice pot fi mitice, eroice, istorice, filozofice, sociale

mai tarziu, in perioada postromantica, termenul de poem s-a extins si asupra unor opera apartinand genului lyric

Fereastra

e hotarul ce desparte doi indragostiti

rolul ferestrei este de mediator dinte doua lumi

ochiulcasei

locul intrarilor si al iesirilor neingaduite

Romanul

specie a genului epic, de mare intindere, dezvoltand mai multe conflicte sustinute de personaje numeroase, cu o actiune desfasurata intr-un timp indelungat si locuri diferite

tipuri de roman: istoric, social, politic, politest, psihologic, mitic, de capa si spada, cavaleresc, cronica de familie, Bildungsroman( romanul formarii personalitatii), roman-fluviu, fantastic, SF, de groaza, de dragoste, de razboi, de aventuri

Persoana

fiinta umana considerate in totalitatea insusirilor sale fizice si psihice, care:

are o existenta concreta

apatine ordinii reale sau a vietii

reprezinta un adevar particular

Personalitate

persoana cu individualitate puternica, cu aptitudii deosebite, cu insusiri intelectuale sau morale deosebite

persoana cu o contributie valoroasa intr-un anumit domeniu de activitate

Personaj

fiinta umana fictive, prezenta intr-o opera literara, muzicala, cinematografica, plastica etc., cu urmatoarele caracteristici:

existenta sa se datoreaza unei elaborari artistice

apartine ordinii ideale a vietii

ilustreaza un tip uman, facand sensibil un adevar general

Mimesis

principiu estetic ( opera de arta; imitatie a realitatii )

Platon: realitatea este o imitatie a absolutului

artistul reproduce in opera de arta realitatea, imitatia creatorului

Aristotel: o cale de cunoastere; obiect nefiind realitatea existenta, ci una ideala

Verosimilul

apropierea de realitatea vietii umane si confera transfigurarii acesteia in imagini: ADEVAR si CREDIBILITATE

Legenda

din latinescul legenda = ceea ce trebuie citit

specie a genului epic in versuri sau in proza

amestec de adevar si fictiune despre originea unor finite, lucruri, momente istorice

→ mitologice: explica geneza uniersului, aparitia omului, a florei si a faunei

→ istorice : explica evenimente istorice; prezinta figuri istorice

Hasdeu le denumea " DeCe-uri"

Fortuna labilis

fortuna = soarta, destin, noroc, sansa ( cuvant latin )

labil = nestatornic, schimbator, care se afla intr-o stare de echilibru instabil

Pvestirea

2 explicatii:

modalitate de expunere prezenta in toate textile apartinand genului epic; forma esentiala si originara a epicului ( termen sinonim: naratiunea= reprezentare a desfasurarii unor evenimente)

specie e genului epic; continut restrans; constructie mai putin riguroasa; povestirea = Kurzgeschichte, short storry; relatia narator- receptor determina organizarea discursului narativ

caracteristici:

oralitatea

ceremonialul ( dialogul este intretinut prin conventii care echivaleaza cu arta de a povesti )

atmosfera se creeaza din relatia narator-receptor

timpul: plan al trecutului; EVOCAREA este modalitatea preferata

exista 3 modalitati in care autorul se poate situa fata de lumea prezenta:

viziunea din-darat: autorul se afla in spatele personajelor sale

( viziunea prozei traditionale )

viziunea impreuna cu: autorul merge impreuna cu personajele

sale ( proza realista )

viziunea din-afara: anularea accesului la psihologie

( proza cinematografica )

Thomas Mann: se cuvine ca povestirile sa apartina trecutului intrucat se poate   

spune cu cat s-au petrecut intr-o vreme mai indepartata cu atat

raspund mai bine exigentelor povestiturului, acel evocator in

soapta a ceea ce nu mai este