TIPURI DE UNITATI FRAZEOLOGICE

TIPURI DE UNITATI     FRAZEOLOGICE

LOCUTIUNI SI EXPRESII

Desi frazeologia trebuie separata atat de sintaxa, cat si de lexicologie, ea se aproprie cel mai mult de aceasta din urma prin obiectul ei de cercetare si prin metodele de investigatie pe care le foloseste. Spre aceeasi concluzie ne conduce si examinarea principalelor tipuri de unitati frazeologice, care (oricat de diferite ar parea) seamana, totusi, cu cele lexicale din foarte multe puncte de vedere. Mai intai, asemenea cuvintelor, si frazeologismele au un inteles unitar, iar acest lucru se observa cel mai bine in cazul l o c u t i u n i l o r, care, in unele privinte, constituie principala categorie de unitati frazeologice. In Gramatica Academiei, aceste imbinari lexicale, care se folosesc cu valoarea unor parti de vorbire, sunt corect si clar definite:

Grupul de cuvinte mai mult sau mai putin sudat care are inteles unitar si se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire se numeste locutiune (in GLR, vol. I, p. 34).

 Din aceeasi lucrare si din cele citate in bibliografie rezulta ca exista locutiuni echivalente cu toate partile de vorbire afara de articol. Este interesant de remarcat ca o buna parte dintre locutiunile substantivale si adjectivale provin din cele verbale prin fenomenul pe care l-am denumit d e r i v a r e f r a z e o l o g i c a: aducere aminte (din a-si aduce aminte), bagare de seama (din a baga de seama), bataie de joc (din a-si bate joc), luare in primire si dare in primire (din a lua si, respectiv, a da in primire) etc. Dintre cele adjectivale, retinem pe: dat peste cap (din a da peste cap), scos din fire (din a scoate din fire), dat la brazda (din a da la brazda), intors pe dos suparat, necajit" (din a intoarce pe dos) si altele. Teoretic vorbind, problema locutiunilor pare destul de clara, din cauza ca ea a si fost mult studiata. Dificultatile incep in momentul in care trebuie sa facem o distinctie cat mai neta intre anumite locutiuni si imbinarile libere de cuvinte, intre unele locutiuni (foarte sudate) si cuvintele compuse sau intre locutiuni si expresii (cum se va vedea imediat).

Pentru criteriile de care trebuie sa ne servim in rezolvarea acestor dificile probleme, vezi [.] FCLR, vol. I, p. 8-18). La observatia ca si unele imbinari libere de cuvinte pot desemna realitati percepute ca o unitate" (de pilda: examen de sfarsit de an, stapanul casei si altele citate in GLR, I, p. 15), se poate raspunde ca acestea nu pot fi confundate cu unitatile frazeologice autentice din cauza frecventei lor mult mai reduse. In alti termeni, ele nu sunt consacrate de uzul general sau cvasigeneral si, din acelasi motiv, nu sunt inserate nici in dictionare.

 Precizare. Intrucat exista riscul de a considera frazeologisme chiar unele asociatii libere de cuvinte (adica accidentale, trecatoare sau instabile), precizam ca aproape toate faptele pe care le-am discutat pana aici sau le vom discuta in continuare sunt inregistrate ca unitati frazeologice in cel putin doua dictionare romanesti si, eventual, straine (daca in limba noastra ele se explica prin calc sau imprumut).

In legatura cu locutiunile [.], mai pot fi citate si alte contributii care contin un material destul de bogat si de valoros, insa nu intotdeauna si convingator.

Notam in ordine cronologica: E u g. I o a n i t e s c u, Locutiunile, in LR, an. V(1956), nr. 6, p. 48-54; G h. P o a l e l u n g i, Locutiunile adjectivale, in LR, an. XII(1963), nr. 2, p. 133-146 si D u m i t r u N i c a, Locutiunile substantivale in limba romana, in LR, an. XII(1963), nr. 5, p. 514-526. Pentru unele observatii critice prilejuite de aparitia primelor doua articole, vezi, de asemenea, G h. N. D r a g o m i r e s c u, Problema locutiunilor ca obiect al analizei gramaticale, in LR, an. XII(1963), nr. 6, p. 618-625. Referitor la locutiunile prepozitionale si cele conjunctionale, sunt de retinut, in primul rand, urmatoarele doua studii ale F u l v i e i C i o b a n u (valoroase nu numai prin noutatile pe care le aduc, ci si prin indicatiile bibliografice pe care le contin): Observatii asupra prepozitiilor si locutiunilor prepozitionale in limba romana, in SG, II, p. 91-104 si Unele aspecte ale corespondentei dintre elementele prepozitionale si cele conjunctionale, cu referire speciala la locutiuni, in SG, III, p. 67-77.

 2. Alte unitati frazeologice (de asemenea numeroase si importante) sunt, fara indoiala, e x p r e s i i l e, al caror statut este mult mai putin clar decat al locutiunilor. Facand aceasta afirmatie, avem in vedere faptul ca unii cercetatori romani si straini nu sunt preocupati sa le deosebeasca de locutiuni, iar altii le includ in acestea din urma ori considera ca cei doi termeni (adica locutiune si expresie) sunt sinonimi. Din aceasta cauza, ei apar intrebuintati paralel sau chiar unul in locul celuilalt. Astfel, intr-o lucrare relativ recenta se poate citi:

Grupurile de cuvinte care, fara a fi propozitii, au inteles de adjectiv se numesc l o c u t i u n i (adica e x p r e s i i) adjectivale (vezi I o n C o t e a n u, Gramatica de baza a limbii romane, Bucuresti, Editura Albatros", 1982, p. 99). In aceeasi lucrare exista chiar un paragraf intitulat: Expresii (locutiuni) echivalente cu adverbul (p. 255), ceea ce inseamna ca autorul pune, in mod constient, semnul egalitatii intre cele doua tipuri de frazeologisme". Dintre lingvistii straini, P i e r r e G u i r a u d aplica termenul locutiune si expresiilor (vezi opera citata in bibliografie), iar C h a r l e s B a l l y nu se arata interesat decat de diferenta mai generala pe care trebuie s-o facem intre grupurile de cuvinte libere si cele stabile (numite si frazeologice). Intre aceste doua extreme, autorul constata o multime de cazuri intermediare, greu de precizat si de clasificat in mod riguros (vezi Trait de stylistique franaise, vol. I, p. 68).

 In ligvistica romaneasca a insistat asupra deosebirii dintre locutiuni si expresii in special Florica Dimitrescu (vezi lucr. cit., p. 62-68), insa fara a se folosi de criterii stiintifice ferme si fara a-si intemeia distinctia (acceptabila, in principiu) pe fapte numeroase si concludente.

 Reluand aceeasi problema, Ioana Boroianu a facut cateva precizari utile, insa concluzia generala la care a ajuns nu poate fi acceptata:

Consideram expresii grupurile stabile de cuvinte care acopera totalitatea unei propozitii, care au, asadar, subiect (exprimat sau subiect-general, larg-subinteles) si predicat, cu eventuale compliniri" (in LL, nr. 2/1974, p. 246).

Dupa opinia noastra, cu cat o imbinare stabila de cuvinte este mai expresiva (deci are o mai pronuntata incarcatura afectiva), cu atat suntem mai indreptatiti s-o consideram expresie. In ceea ce ne priveste, nu avem nici o indoiala ca: a spala putina, a taia frunze la caini, a-i lipsi o doaga, a-si lua inima in dinti, a face zile fripte (cuiva), a se face luntre si punte, a face (pe cineva) cu ou si cu otet sau alte asemenea grupuri frazeologice (considerate locutiuni verbale") sunt, in realitate, cele mai autentice expresii romanesti.

 Cand, insa, expresivitatea a disparut complet (ori in cea mai mare masura) si grupul frazeologic a devenit impietrit" sau cat mai bine sudat (ca in a baga de seama, a-si aduce aminte etc.), atunci putem vorbi de locutiuni fara teama de a gresi. In zeci de cazuri intermediare", nu are nici o importanta daca acestea sunt considerate expresii sau locutiuni. Cu adevarat important este numai faptul ca atat unele, cat si celelalte sunt unitati frazeologice sau frazeologisme, pe care, la analiza gramaticala, le luam mai intai impreuna (daca sensul lor global si unele caracteristici morfo-sintactice ne dicteaza acest lucru). Dupa aceea, le putem descompune si in elementele lor constituente, dar aceasta dubla analiza prezinta unele neajunsuri (asupra carora atragem atentia in paragraful: Predicatul verbal exprimat prin locutiuni). Posibilitatea de a inlocui sau de a echivala un grup locutional cu un cuvant sinonim nu trebuie considerata si un criteriu de diferentiere a locutiunilor de expresii, intrucat ultimele sunt si ele, adeseori, substituibile ori numai echivalabile cu o simpla unitate lexicala. Spre exemplu, expresia a-si zbura creierii este sinonima cu a se sinucide.

Problema abordata este, desigur, mult mai spinoasa decat am prezentato aici, insa nu si atat de importanta pe cat isi inchipuie cei care considera ca scopul fundamental in predarea limbii romane este sa-i deprindem pe elevi cu o analiza gramaticala corecta. Intrun viitor nu prea indepartat, vom reveni mai pe larg asupra problemei discutate aici, incercand sa demonstram ca expresia nu trebuie sa fie, in mod obligatoriu, o propozitie si ca intre locutiuni si expresii nu se pot fixa intotdeauna granite precise. Ceea ce trebuie considerat de pe acum un adevar indiscutabil ni se pare faptul ca orice expresie (ca grup lexical stabil si unitar) este, prin definitie, mai mult sau mai putin  e x p r e s i v a, adica generatoare de efecte stilistice [.].

EXPRESII  IDIOMATICE

In cadrul multor unitati frazeologice, elementele constitutive isi pastreaza independenta semantica, ceea ce permite calchierea sau traducerea lor literala intr-o alta limba. Astfel, fr. passer en revue a fost redat in romaneste prin a trece in revista, tre dans une mauvaise passe a fost tradus prin a fi intr-o pasa proasta, payer les pots casss prin a plati oalele sparte s.a.m.d. Spre deosebire de asemenea imbinari frazeologice, care sunt disociabile si in care cuvintele iti pastreaza sensul lor propriu, e x p r e s i i l e i d i o m a t i c e (numite inca si i d i o t i s m e sau, mult mai rar, chiar i d i o m a t i s m e) au un inteles figurat, care apartine intregului grup frazeologic, imposibil de tradus ad litteram" intr-o alta limba. Incercarile de traducere literala sau mot mot" a expresiilor idiomatice pot duce la transpuneri rizibile de felul lui tambour d instruction (pentru toba de carte) sau laver le baril (pentru a spala putina) in originala traducere a Chiritei lui Vasile Alecsandri.

Este de la sine inteles ca nici limitele dintre unitatile frazeologice idiomatice si cele neidiomatice nu sunt intodeauna usor de stabilit, insa distinctia in sine e importanta si ea merita sa fie retinuta impreuna cu cateva exemple dintre cele mai concludente: a bate apa in piua, a-si da arama pe fata, a da sfara in tara, a festeli (cuiva) iacaua, a-si pune pirostriile pe cap, a se casatori", a taia frunze la caini, a nu avea (pe cineva) la stomac, a-si lua talpasita, a strica orzul pe gaste, a face pe cineva cu ou si cu otet, a-si lua inima in dinti, a-si lua lumea in cap, a-si pune pofta-n cui si multe altele, care sunt de o rara expresivitate.

 3. Ca expresii specifice unei anumite limbi, idiotismele trebuie traduse cu multa grija intr-o alta limba, tocmai pentru ca intelesul lor nu poate fi dedus din suma partilor componente. Recurgand la un nou exemplu, vom spune ca ciudata expresie romaneasca a fuma ca un sarpe nu poate fi redata in frantuzeste prin fumer comme un serpent! In astfel de cazuri este obligatoriu sa cautam in franceza (ori in alta limba) expresia idiomatica cea mai apropiata ca inteles de a noastra. Intamplarea face ca, in frantuzeste, exista doua expresii, cu acelasi sens, care sunt: fumer comme une locomotive si fumer comme une chemine. Cand traducem dintr-o alta limba in romana, trebuie sa cautam si la noi echivalentul cel mai potrivit al unui idiotism strain. De pilda, expresia frantuzeasca ne pas tre dans son assiette (literal: a nu fi in farfuria sa", adica a nu se simti bine") are doua corespondente romanesti unul mai expresiv decit celalalt: a nu-i fi boii acasa si a nu se simti in apele sale. Precum vedem, este ideal ca o expresie idiomatica sa fie tradusa tot printr-un idiotism, lucru usurat, in ultimele decenii, de aparitia unui mare numar de dictionare frazeologice, ca si de existenta unei lucrari lexicografice cum este DELR, la care ne vom mai referi. Ceea ce vrem, sa adaugam cu acest prilej este ca studiul frazeologiei ii poate interesa nu numai pe lingvisti, lexicografi, traducatori etc., ci si pe toti cei care predau limbi straine ori limba romana strainilor.

FORMULE SI CLISEE INTERNATIONALE

Numeroase unitati frazeologice provin din categoria destul de bine reprezentata a asa-ziselor formules et clichs internationaux", cum le numesc unii autori straini (vezi, de pilda, A. A n d r i e v s k a, Cours de lexicologie franaise, Kiev, 1958, p. 112, precum si intregul capitol consacrat frazeologiei: p. 86-114). Din pacate, si in cazul de fata, terminologia este cam variata, uneori prea fluctuanta si aproape intotdeauna nelipsita de anumite ambiguitati1. Alte denumiri, asupra carora nu ne putem opri (cf. engl. stereotyped / conventional expressions), nu sunt mai recomandabile decat cele inscrise in titlul acestui paragraf, intrucat ele acopera si alte realitati frazeologice decat cele care ne preocupa aici.

Dintre formulele" cu caracter conventional si international (aparute in diverse limbi de cultura si civilizatie), foarte cunoscute sunt, spre exemplu, arta pentru arta, raul secolului (fr. le mal du sicle) si turn de fildes (frazeologism calchiat, precum am vazut, in majoritatea limbilor europene dupa fr. tour ivoire). Tot aproape general europene si chiar americane" (in sens larg) sunt, de asemenea: marul discordiei, nod(ul) gordian, fata morgana, razboi rece, porumbelul pacii, tale quale - asa cum e", tabula rasa, rara auis, ad calendas graecas, magna cum laude - cu cele mai mari elogii" si multe altele, care vor fi citate in subcapitolul urmator.

 3. Foarte interesante sunt si cliseele internationale" in a caror structura intra un nume propriu (de obicei de persoana). Ele au la baza legende antice (uneori biblice) sau chiar intamplari reale, care trebuie bine cunoscute pentru a intelege sensul si felul in care au aparut aceste frazeologisme devenite internationale. Le citam pe cele mai importante, dand in paranteza si corespondentul din limba franceza, desi nu numai prin intermediul acesteia am facut noi cunostinta cu ele:

 arca lui Noe (cf. fr. L arche de No

  calcaiul lui Ahile (cf. fr. le talon d Achille

  firul Ariadnei (cf. fr. le fil d Ariadne

  marul lui Adam (cf. fr. pomme d Adam

  marul lui Newton (cf. fr. pomme de Newton);

  nasul Cleopatrei (cf. fr. le nez de Clopatre);

  oul lui Columb (cf. fr. L oeuf de Colomb

  patul lui Procust (cf. fr. le lit de Proc(r)uste);

  panza Penolopei (cf. fr. la toile de Pnlope);

  sabia lui Damocles (cf. fr. L pe de Damocls

  turnul (lui) Babel  (cf. fr. la tour de Babel) etc.

O ancheta efectuata, candva, printre studenti a scos la iveala faptul ca multi dintre ei nu cunosteau decat foarte vag sensul unora dintre unitatile frazeologice precitate, iar si mai multi ignorau aproape complet geneza" acestor frazeologisme internationale. Intr-o mare masura, am inteles si atunci cat de mult ar avea de castigat invatamantul nostru de cultura generala daca profesorii de limba romana si de alte discipline si-ar face timp sa le explice elevilor mai clar si mai detaliat cum au luat nastere astfel de frazeologisme ori altele si care este semnificatia lor exacta. Ele constituie numai o parte dintre acele formule care dainuie de veacuri" (dupa o potrivita caracterizare a lui Tudor Arghezi) si care trebuie insusite corect in primul rand in scoala si prin scoala.

 Pentru sensul si originea mai indepartata a multora dintre unitatile frazeologice discutate aici si in continuare, recomandam in special: B a r b u M a r i a n, Dictionar de citate si locutiuni straine, Bucuresti, Editura Enciclopedica Romana, 1973 si I. B e r g, Dictionar de cuvinte, expresii, citate celebre (editia a II-a revizuita si adaugita), Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969.

ALTE UNITATI FRAZEOLOGICE

Desi am separat frazeologia atat de sintaxa, cat si de vocabular, delimitarea ei intampina inca dificultati serioase, provocate nu numai de multimea si varietatea unitatilor frazeologice, ci si de diversitatea parerilor existente in legatura cu obiectul de cercetare al noii discipline. Stabilind, in linii mari, ca acest obiect de investigatie il constituie toate unitatile frazeologice dintr-o limba oarecare (sau dintr-un grup de limbi), nu am spus tot ce era necesar in legatura cu o problema atat de complicata si de controversata. Dupa cum vom vedea imediat, zicalele, proverbele, maximele, sentintele si in special asa-zisele citate celebre (care, adeseori, constituie fraze intregi) ar trebui excluse din sfera propriu-zisa a frazeologiei. Cu aceasta precizare (asupra careia vom reveni imediat) se elimina inca o greutate serioasa in efortul de a fixa granite mai precise pentru f r a z e o l o g i e in calitatea ei de compartiment lingvistic independent. In acelasi timp, este usurata si incercarea de a clasifica mai riguros uriasul material faptic care exista atat in limba romana, cat si in alte idiomuri.

Ceea ce mai ramane in urma eliminarii zicalelor, proverbelor etc. din sfera frazeologiei nu se suprapune insa perfect peste tipurile de frazeologisme discutate in subcapitolul anterior. Cu destule temeiuri, tot unitati frazeologice pot fi considerate si acele p e r i f r a z e care, desi nu sunt prea sudate, au, totusi, o anumita frecventa (neaparat superioara simplelor imbinari lexicale libere) ori sunt inzestrate, din chiar momentul crearii lor, cu o doza oarecare de expresivitate. Astfel, daca in loc de M. Eminescu spunem autorul Luceafarului", recurgem, fireste, la o perifraza (in sens de: grup format din doua sau mai multe cuvinte, care exprima, impreuna, ceea ce putem exprima printr-o singura unitate lexicala sau printr-un nume propriu"). Din cauza ca are o frecventa redusa si e lipsita de sens figurat, perifraza citata nu este, totusi, o unitate frazeologica, dupa cum nu sunt unitati frazeologice nici: autorul Baltagului" (= M. Sadoveanu), autorul Scrisorii pierdute" (= I. L. Caragiale), autorul lui Ion" (= Liviu Rebreanu) si zeci de alte asemenea perifraze, care nu au valoare expresiva si nici nu sunt consacrate de uz". Daca, insa, tot in loc de numele marelui poet folosim o metafora cum este luceafarul poeziei romanesti sau spunem bardul de la Mircesti, referindune, de data aceasta, la V. Alecsandri, cele doua perifraze" intereseaza neaparat frazeologia si trebuie incluse, fara nici o rezerva, in obiectul ei de investigatie. Precum vedem, in astfel de cazuri, intervin si alti factori (in afara de frecventa, unitate de sens etc.), care ne indreptatesc sa vorbim de unitati frazeologice. Bardul de la Mircesti nu este o perifraza foarte expresiva si nici prea des folosita, insa ea are o vechime de cel putin un secol si e cunoscuta de toti vorbitorii cultivati, care o poarta in minte si sunt gata so foloseasca (intotdeauna cu acelasi sens) ori de cate ori se iveste prilejul [.].

Ultimul tip de unitati frazeologice, la care ne mai referim, il constituie cele numite, cateodata, l o c u t i u n i de i n t e n s i t a t e. Preluand aceasta denumire de la unii lingvisti straini2, Ioana Boroianu le defineste ca fiind colocatii stabile de termeni, dintre care unul adauga celuilalt un sens superlativ: inghetat bocna, indragostit lulea, gol pusca, singur cuc, beat turta etc." (in LL, nr. 2/1974, p. 245). De remarcat ca si in cazurile de fata e vorba tot de echivalente" semantice ale cuvintelor, pentru ca inghetat bocna inseamna foarte inghetat", singur cuc echivaleaza cu foarte singur" s.a.m.d. Din punct de vedere functional, substantivele bocna, cuc, lulea etc. se comporta ca niste morfeme (cum bine a observat si Florica Dimitrescu in op. cit., p. 64-65), insa mai intense si mai expresive decat adverbul foarte. Despre aceste constructii s-a scris mult in lingvistica romaneasca, asa ca nu insistam asupra lor.

 O trimitere facem totusi la paragraful Adverbe provenite din alte parti de vorbire [.], unde se mai discuta cateva fapte, in general cunoscute: a se tine scai, a dormi bustean (sau butuc), a lega cobza (sau fedeles) si altele, care sunt, cel mai adesea, comparatii urmate de elipsa. In structura altor locutiuni" de intensitate, comparatia se mentine, spunanduse: ieftin ca braga, galben ca ceara, simplu ca buna ziua etc. Ioana Boroianu le spune comparatii cu caracter stereotip (ibid., p. 245), insa, mai scurt si deci mai concis, am putea sa le numim c o m p a r a t i i s t e r e o t i p e. Si in cazul de fata, terminologia este variata si fluctuanta, cum rezulta din faptul ca unii lingvisti straini vorbesc in mod nu tocmai potrivit de l o c u t i u n i c o m p a r a t i v e (fr. locutions comparatives"), citand spre exemplu: blanc comme neige, sourd comme un pot, plein comme un oeuf, lourd comme du plomb, trembler comme une feuille, courir comme un livre sau aller comme un gant (literal: a merge ca o manusa", adica a se potrivi foarte bine" ori de minune" - intr-o traducere mai expresiva si deci mai apropiata de original). Pentru unele indicatii bibliografice si pentru detalii referitoare la acest tip de unitati frazeologice ori la altele, pe care nu le mai discutam, vezi  A. A n d r i e v s k a , op. cit., p. 101 si urm.

 4. Inainte de a incheia discutia privitoare la tipurile de unitati frazeologice, subliniem inca o data ca proverbele, zicalele (sau zicatorile), maximele, sentintele etc. n-ar trebui incluse, asa cum se procedeaza, de obicei, in sfera prea larga a frazeologiei. Motivul pe care l-am invocat si in LL, nr.1/1984 (p. 7) este ca toate acestea nu sunt echivalente reale ori potentiale ale cuvintelor, deci cum sunt ori ar trebui sa fie majoritatea zdrobitoare a unitatilor frazeologice autentice. Referindu-ne, deocamdata, numai la p r o v e r b e, care formeaza obiectul de cercetare al paremiologiei, se impune sa reamintim ca ele constituie, de fapt, u n i t a t i  f r a s t i c e (fr. units phrastiques), deci fraze" complete, desi foarte scurte sau lapidare. In chip firesc, ele nu-si justifica prezenta nici in dictionarele frazeologice, care (in eventualitatea ca le-ar inregistra pe toate ori pe cele mai multe) ar putea sa ia proportii cu adevarat gigantice.

 Examinand mai multe dictionare frazeologice romanesti sau straine (pe care spatiul nu ne permite sa le citam), am constatat ca unele procedeaza inconsecvent, iar altele nu inregistreaza zicale, proverbe etc. Cateodata, autorii lor se simt chiar obligati sa sublinieze ca le-au omis in mod premeditat, dar, in realitate, inregistreaza o parte din ele, fara sa se intemeieze pe criterii stiintifice. Am demonstrat alta data ca in felul acesta se procedeaza in DELR, care insereaza zeci de proverbe, cum sunt: Cum iti vei asterne asa vei dormi (p. 28), Pana nu faci foc nu iese fum (p. 151), Cine umbla (fuge) dupa doi iepuri nu prinde nici unul (p. 186) si altele, a caror prezenta in dictionar surprinde dupa ce am fost avertizati, dintru inceput, ca volumul. selecteaza un mare numar de expresii si locutiuni romanesti (nu si proverbe) cu explicarea sensului sau a sensurilor pe care le au.".