TUDOR ARGHEZI TESTAMENT

TUDOR ARGHEZI TESTAMENT

Context literar. Aparuta in cadrul volumului Cuvinte potrivite, poezia Testament este o arta poetica. In viziunea lui Arghezi ideea se impleteste cu intuitiile adanci ale starilor de existenta. In poezia argheziana gandirea si limbajul sunt de factura moderna, iar forma si tematica sunt adesea traditionale.

Titlul si tema poeziei au ca obiect mostenirea spirituala pe care poetul o lasa urmasilor in continuitatea unei traditii al carei transmitator si mediator se proclama. Eul liric nu se singularizeaza, ci se integreaza campului istoric literar, deoarece el s-a format pe un teren pe care l-a facut mai rodnic si pe care doreste sa-l predea celor care-i urmeaza, in ideea de a-i spori valoarea, pornind de Ia ceea ce s-a creat deja. Socialul, artisticul, existentialul sunt elemente inerente conditiei umane, care marcheaza constiinta, o fac sa se opreasca asupra unor lucruri care, regandite, capata noi intelesuri.

Structura - compozitie. Modul in care poezia debuteaza confirma imediat titlul, atat prin ton, cat si prin cuvinte, iar continutul testamentului este explicit delimitat: "decat un nume adunat pe-o carte'. Astfel este introdus cuvantul cheie al acestei poezii - cartea. Pentru ca aceasta sa prinda contur, scriitorul trebuie sa depuna un efort constant si indelungat, deoarece cartea e munca, adica, prin analogie cu destinul adamic, ceea ce omului i-a fost dat ca soarta inca de la inceputuri. Termenul este plin de semnificatii surprinse in variate forme lexicale ce desemneaza diverse realitati legate de lumea scrisului, artei, existentei, precum: marturii ale destinului inaintasilor care au fost sublimate in creatia sa (dimensiunea sociala a poeziei, natura sa spirituala, importanta acesteia ca indreptar al vietii, convertirea poverii in intelesuri adanci ale vietii); schimbul sapei in condei si al brazdei in calimara, care tine de transmutarea trudei din ogorul material in cel al filei, de procesul creatiei, care cere timp si consum major, caci trebuie mai intai sa gasesti termenii adecvati acestor realitati atat de dure. Poezia este esenta de cuvinte extrasa dintr-un limbaj comun. Poetul pastreaza prospetimea cuvintelor legandu-le insa de un gand, de o idee. Creatia nu mai este doar inspiratie, ci si rezultat al mestesugului, al efortului mintii poetice. Cuvintele reprezinta materia in care se modeleaza constiinta de sine a omului, care poate fi prelucrata si nuantata cu multa spectaculozitate, acesta fiind modul artistic de comunicare pe care si-l asuma programatic scriitorul in cadrul acestei poezii.

Cartea este atat imagine a spiritului si vietii unui popor, cat si afirmare a individualitatii prin creatie. Ea este trecerea de la constiinta colectiva, orala, la particularizarea gandirii in scris; e un element social, o treapta; este hrisov, locul consemnarii cuvantului: fapta si rostire, concret si formulare care sa redea ceea ce exprima concretul; e "slova de foc' si "slova faurita', adica inspiratie si mestesug, vers spontan si vers cizelat, daruire si munca, aceste doua elemente contrarii fuzionand.

Limba literara se bazeaza pe graiul viu al neamului: "Din graiul lor cu-ndemnari pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite' . Metafora "cuvinte potrivite' reprezinta materia verbala pe care poetul o "slefuieste' pe interior pana ii da netezimea necesara care Sa-i evidentieze toata capacitatea de iradiere de sensuri noi. Dialog monologat, adresativ explicit, poezia are viata doar prin receptor, prin cineva care si-o poate asuma ca experienta ce poate fi preluata si dusa mai departe.

Tensiunea pe care o transmite imaginea stramosilor si cea a trecutului este exceptionala. De aceea, avem o radiografiere memorialistica si perspectivista asupra poeziei. Vorbind de trecutul si de viitorul ei, eul liric se plaseaza in plan prezent, ca sintetizator al sensurilor anterioare in semnificatii noi, dar nu cotidiene, perisabile, ci care pot fi preluate de ,,urmasii stapani' si revalorificate. Opera nu este si nu trebuie sa fie un produs al momentului, ea tine de eternitate si, pentru a-i pastra adevarata natura, e nevoie sa manuim cu pricepere sensuri si semnificatii. Starea poetica presupune un freamat interior continuu, regandirea versurilor si framantarea lor, asemenea unui aluat a carui fragezime depinde de cat de mult si bine l-ai prelucrat ("framantate mii de saptamani').

Poezia e-un proces de purificare a cuvintelor si de modelare in noua lor substanta a unui univers de frumusete care sa razbune realitatea, uratul poate deveni' estetic, frumusetea avand adeseori, in mod paradoxal, radacini infipte in materii repugnabile. Estetica uratului este preluata din literatura franceza, de la poetul modern Baudelaire, care a sesizat potentialul alchimic al cuvantului trivial ce poate fi innobilat, gestul investirii cu un astfel de titlu revenindu-i poetului. Astfel, cuvantul capata forta de a fi pe rand mesaj (versuri) si valoare spirituala (icoane), revolta, suferinta in fata asupririi (venin), dar si alinare, bucurie (miere). Poezia ca metamorfoza estetica a suferintei presupune concentrarea sevei expresivitatii si canalizarea ei in functie de realitatea ce se cere exprimata. in acest sens, ocara este pusa ,, cand sa-mbie, cand sa injure', calitatea versurilor tinand de valoarea pe care poetul o imprima cuvintelor. Ideea transmutarii sensului dinspre urat spre estetic este reluata in versurile "Din hibe, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi' in care interesanta este -valorificarea cuvantului preturi care, insotit de adjectivul noi, semnifica figuri poetice noi, ascunse pana atunci intr-o realitate grosiera. .,Cenusa mortilor din vatra' este o imagine care devine intrupare demiurgica, simbol al amintirilor celor ce au pierit ca o piatra funerara.

In cadrul sintagmei,, Durerea noastra', adjectivul posesiv sugereaza identificarea eului poetic cu taranii a caror durere o impartaseste. El isi reafirma in continuitatea celorlalte versuri linia genealogica rurala, cu modestie si orgoliu in acelasi timp, aceasta fiind o componenta sociala a poeziei sale. El transforma suferinta in cantec si descantec, in armonie ("o gramadii pe-o singura vioara'). Dizolva realul insuportabil, veacurile de chin si le da acestora o semnificatie estetica, sugerand ca poetul este un competitor al divinitatii in sensul ca savarseste razbunarea impotriva stapanului, asupritorului pe care il demasca si il sacrifica in numele unei ordini universale. Astfel, prin sublimarea in poezie a durerii, a trudei, arta poate capata forta justitiara, ea devine replica artistului la destinul inconfortabil ("bici rabdat'), rezistenta in fata vicisitudinilor vietii. Exorcizarea raului presupune incrancenare existentiala, dar si lupta migaloasa cu substanta cuvantului, pentru a-l inzestra cu forta. Numai asa el va putea prelua si aduce la lumina mesajul generatiilor trecute ("ramura obscura').

Rob, domnita, domn, toti acesti termeni reprezinta factori definitorii ai comunicarii poetice cu rol de transmitere a unui mesaj ce are forta modelatoare. In acelasi timp, apare functia cognitiva a poeziei care detine semne a caror descifrare este o deschidere catre tainele lumii, altfel vazute, nu ca la Blaga. Aici metafizicul este inlocuit de fizicul revelator de sensuri. Misterul este in limitele umanului, el consta in capacitatea actului creatiei insusi de a fi un protest social, o iesire din conditia de rob si o umilire a stapanilor. Razvratirea, veninul, durerea reprezinta laitmotivul acestui crez artistic.

Gandul limpede si concis al poetului, crezul sau artistic sunt sintetizate in final, esenta poeziei fiind combinarea talentului si inspiratiei, a pasiunii si responsabilitatii.

Versificatia este traditionala si moderna deopotriva. Traditionalul tine de rima pereche, iar modernitatea tine de ritmul neregulat, care

urmareste nu piciorul metric, ci gandirea poetica.

Analiza stilistica

La nivel fonetic, predominanta vocalelor a. a in prima strofa si in a treia poate imprima un ton hotarat, fiind strofe ale afirmatiilor testamentare, respectiv ale afirmarii contributiei strabunilor si evocarii destinului lor.nefast, dar asumat de poet.

Morfo-sintactic, putem remarca o topica originala: enunturi logice, exprimand atitudini, sentimente, opinii, transmise in structuri lingvistice obisnuite ("nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte'), ce sunt reliefate intr-o expresie inedita, deci memorabila, creand structuri noi in limbaj: "nume adunat pe-o carte', "seara razvratita', "bube, mucegaiuri si noroi'; subiectele accentuate prin pozitionare frecventa la inceputul versurilor si secondate de atributive; inversiune sintactica: Iscat-am. Nu se mizeaza mai deloc pe segmentari prin intermediul punctuatiei, semnificativa fiind doar virgula ce separa vocativul fiule, cu rol de a atrage atentia asupra mostenitorului, si virgula dintre propozitiile principale ..Robul a scris-o', "Domnul o citeste', cu rol de a evidentia succesiunea dintre actul creator savarsit si receptarea operei de catre cititor. Creatia nu este gratuita, scriitorul nu scrie doar de dragul insirarii cuvintelor pe hartie, el are in vedere un destinatar, pentru ca poezia sa are un mesaj de transmis. Modularile actului scrisului si gestului testamentar sunt marcate si prin temporalitatea verbala. Astfel, viitorul din incipit, voi lasa, trimite la intentia poetica in privinta unicii sale valori pe care o va lasa mostenire; timpul prezent actualizeaza imaginea strabunilor; perfectul compus si perfectul simplu redau efortul depus de-a lungul timpului de scriitor pentru a crea ceva durabil, valabil; modul conjunctiv este folosit pentru exprimarea unui indemn: sa urci.

La nivel lexico-semantic regasim impletiri fascinante de cuvinte, adevarate incarnari de imagini. Limbajul concret si formulele aforistice combinate dau prospetime si forta sugestiva textului. Se grupeaza cuvinte apropiate sau departate ca sens si se modifica raporturile dintre ele sau raportul lor cu realitatea pe care o desemneaza in general.

Termenul ce ordoneaza semantic textul este carte. Acesta este reluat de alte cuvinte metaforice si investit cu noi semnificatii, si anume: treapta, hrisov, condei, calimara, "cuvinte potrivite', "hotar inalt, cu doua lumi la poale', "frumuseti si preturi noi' iscate din "bube, mucegaiuri si noroi', care pedepseste "odrasla vie-a crimei tuturor'; in ea "Domnita sufera', iar "Domnul o citeste'.

Receptare critica

"Poetul scrie pentru a-si spune ca intelesul ultim ii va scapa, dar nu renunta sa-l caute. Asa incat insasi aspiratia spre unitate este unitatea

pe care o putem numi () ca gest al unei constiinte tensionate pentru care poezia nu este totusi numai un joc sau numai potrivire de cuvinte, ci incercarea de intelegere prin cuvant.'

(Marian Papahagi, Exercitii de lectura) (V.R.)