Torie literara despre Basm

Torie literara despre Basm

I.Etimologie II. Definire III. Clasificare IV. Particularitati V. Exemple

I.Etimologie - Termenul     isi are originea in limba bulgara:

*basm=inventie, inchipuire, nascocire, scornire;

II. Definire - Basmul este o specie literara a genului epic, in proza, (situat ca dimensiuni intre schita si povestire/nuvela) in care sunt prezentate fapte si intamplari fantastice (fabuloase) la care participa personaje cu insusiri ce depasesc sfera normalului.

Basmul este specie a genului epic, in proza sau in versuri, in care se relateaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare, care se lupta cu fortele raului, pe care le inving. G. Calinescu in "Estetica basmului", definea basmul ca "o oglindire a vietii in moduri fabuloase".

III. Clasificare - Dupa origine, basmele se clasifica in:

- basme populare;

- basme culte

Basmul popular - e specie a genului epic,     de intindere medie,are la baza un conflict moral intre bine si rau. El a aparut in Germania prin fratii Grimm(1821) si a avut un efect mare asupra literaturii incat a dat nastere la basmul cult.

V.Exemple

Basme populare:~ Greuceanu~ Praslea cel voinic.~ Aleodor Imparat~ Tinerete fara batranete.

Basme culte: ~Fat-Frumos din lacrima de M. Eminescu;~Povestea lui Harap-Alb de I. Creanga; ~Zana Zorilor de I. Slavici;

IV. Particularitati

Actiunea, ca totalitate a evenimentelor se constitue prin trecerea dintr-o situatie in alta, prin situatie intelegandu-se relatia dintre personaje la unmoment dat. Trecerea dintr-o situatie in alta se realizeaza prin:

-introducerea de personaje noi;

-inlaturarea personajelor vechi;

-modificarea legaturilor dintre ele.

Caracterizarea directa poate fi realizata de catre:

narator (prin portretul fizic si/sau moral, prin comentariiexplicite, aluzii);

personajul insusi (autocaracterizarea prin marturisiri facute altor personaje, autoanalize monologate);

alte personaje (prin marturii, descrieri, etc).

Caracterizarea indirecta se deduce din:

actiunile, atitudinile, opiniile exprimate de personaj;

mediul in care traieste: orasul, casa, interiorul, dar si familia,grupul sau societatea in care evolueaza;

limbajul folosit (de la registrul al limbii, pana la

particularitatile de ordin stilistic).

Conflictul este factorul determinant in desfasurarea actiunii unei opere literare epice sau dramatice. El poate fi unul exterior manifestat prin:

confruntarea deschisa ori mocnita dintre personaje (sau grupuri depersonaje) avand interese sau conceptii diferite;

contradictia dintre un personaj si mediul ostil afirmarii sale ca personalitate.

Conflictul poate fi interiror,constand in tensiunea care decurge din sentimentele, optiunile contradictorii ale unuia si aceluiasi personaj.

Din perspectiva momentelor subiectului, izbucnirea conflictului se suprapune cu intriga, maxima tensiune cu punctul culminant, iar solutionarea conflictului cu deznodamantul.

Cronotopul denumeste relatia esentiala dintre timp si spatiu intr-o naratiune. Tremenul, transpus in teoria literara din stiintele matematice, care l-au preluat din teoria relativitatii, e folosit ca sa desemneze legatura indisolubila dintre spatiu si timp, intelegand timpul ca a patra dimensiune a spatiului.

El presupune o simbioza intre elementele de ordin temporal si spatial in cadrul aceluiasi intreg, concret si definit. Prin concentrare, timpul devine concret, iar spatiul se extinde si este inclus in miscarea timpului, in miscarea subiectului, a istoriei.

Elementele definitorii pentru timp isi afla astfel expresia in planul spatial, iar spatiul capata sens si dimensiune pe plan temporal. Cronotopii constitue centre de organizare in jurul carora graviteaza evenimentele din istoria romanului; aici se "innoada" si se "deznoada" firele subiectului.

Incipitul este o formula de inceput a unui roman (a unei nuvele) care se tine minte si are consecinte in desfasurarea ulterioara a operei.

Finalul - este intalnit in mai toate basmele si constituie o iesire din aceasta lume in care totul era posibil.

Fabulosul este un mod de reflectare a lumii caracterizat prin intamplari si personaje care sunt exclusiv produsul imaginatiei, fara corespondent in lumea reala; calitatile, caracteristicile pe care le presupuneuniversul, de regula, fabulos sunt supranaturale.

Fiind la inceput o trasatura a sincretismului ( imbinari de elemente din arte diferite) primitiv, fabulosul a devenit cu timpul o dimensiune acreatiei artistice.

Functiila basmului este o situatie-tip bine definita din punctul de vedere al semnificatiei ei pentru desfasurarea actiunii. Succesiunea functiilor este aceeasi, indiferent de basm.

Unele functii pot lipsi (de exemplu inselaciunea), altele, cum ar fi prejudicierea - lipsa, calatoria, lupta,victoria sunt prezente in orice basm.

Unele functii sunt dispuse in perechi: interdictie - incalcare, lupta - victorie, etc.

Aceeasi functie se poate reprezenta, de obiciei, de doua sau de trei ori.

Ex. Povestea lui Harap-Alb de I. Creanga

Oralitatea ca mod de creatie - ca trasatura specifica pentru opera literara populara, oralitatea se manifesta sub doua aspecte: un mod de transmitere, de comunicare a operei, dar si un mod de creatie, pentru ca povestitorul nu isi compune inainte opera, ci o realizeaza spontan, pornind de la reguli fixate prin traditie: o schema narativa, secvente tip, anumite personaje, formule. Fiecare specie folclorica respecta un set de reguli proprii.

Oralitatea ca mod de transmitere - modul de transmitere direct specific culturii populare, comunicarea de la povestitor catre ascultatori se numeste oralitate.

Prezenta destinatarului in acelasi timp si spatiu cu emitatorul mesajului permite comunicarea simultana prin mai multe limbaje (sincretismul de limbaje): pe langa limbajul verbal, si prin limbaje non verbale - gestica, mimica, miscare muzica,

Personajul in basm - caracteristici:

sunt atat oameni, cat si fiinte imaginare;

sunt grupati in doua serii opuse: negative si pozitive;

sunt universali: feciorul de imparat si de om sarac, fratele cel mic,zmei imparati;

sunt secundati de donatori, care il sprijina pe erou in actiunea sa;

se compun dintr-o marime constanta, functia, si una variabila,atributele exterioare;

marimea variabila nu da varietate de substanta personajelor, acesteadiferentiandu-se doar prin varsta, sex, conditie

Tema basmului este o aventura eroica a fiintei umane care lupta pentru apararea, recuperarea, obtinerea, impunerea, etc. unei valori, reusind in actiunea sa; aceasta valoare este desemnata generic prin termenul bine si se constitue in opozitie cu raul. Basmul este o oglindire [.] a vietii in moduri fbuloase de G. Calinescu.

Tiparul narativ al basmului cuprinde:

o situatie initiala de echilibru;

un eveniment, o imprejurare care deregleaza echilibrul initial;

o actiune de recuperare a echilibrului;

restabilirea echilibrului si rasplatirea eroului.

Punctul de innodare a intrigii este o situatie perturbatoare:

un act nelegiuit, un furt, o dauna = o prejudiciere;

o deficienta, un neajuns, o dorinta neimplinita = o lipsa;

Tiparul narativ al basmului se concretizeaza intr-o serie de situatii-tip (fuctii), cu grad mare de stabilitate, indiferent de cine si in ce mod le indeplineste.

Tiparul narativ al basmului si functiile specifice:

situatia initiala;

evenimentul prin care se pierde situatia initiala;

actiunea de remediere a lipsei;

restabilirea echilibrului initial si recompensarea autorului.

Viziunea narativa este relatia dinrte personaj (el din poveste) si

narator (el/eu din discurs), concretizata in trei tipuri principale:

narator > personaj (viziune din spate);

narator = personaj (viziune impreuna cu);

narator < personaj (viziune din afara).

Relatia basm cult - basm popular

basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul

popular;

tiparul narativ sin functiile specifice basmului popular sunt preluate

in basmul cult;

adoptarea speciei populare de catre un scriitor se face din

perspectiva modului sau propriu de a concepe lumea si a stilului care

il individualizeaza.

Ex. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga.