ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI - CAMIL PETRESCU

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI - CAMIL PETRESCU

In primavara anului 1916, sublocotenentul Stefan Gheorghidiu participa la fortificarea Vaii Prahova impreuna cu un regiment de infanterie. In mai, al aceluiasi an, este mutat in regimentul XX deasupra Dambovicioarei in acelasi scop. Aici au loc pregatiri ale armatei romane pentru razboi prin asalturi ce amintesc de jocurile copilariei in timp ce parlamentarii dau asigurari natiunii ca armata romana este gata de razboi. La popota, ofiterii discuta despre stirile din ziare in timp ce-si asteapta cafelele. Capitanul Dimiu, comandantul batalionului, aproba hotararea curtii cu jurati dintr-un tribunal bucurestean care achita un barbat considerat nevinovat de uciderea nevestei necredincioase. Capitanul Corabu, in schimb, este revoltat de aceasta decizie. Gheorghidiu vrea sa-si exprima acordul ca sa intre in gratiile comandantului caruia vrea sa-i ceara o permisie dar solicitand-o este respins cu brutalitate ceea ce-l face irascibil si devine agresiv si pleaca. Orisan il ajunge din urma si-i cere sa se destainuie dar Gheorghidiu ii marturiseste ca, daca nu-l invoieste doua zile sa plece pana la Campulung, dezerteaza. Diagonalele unui testament. Gheorghidiu este insurat de doi ani si jumatate cu o colega de Universitate. Cat timp sunt saraci, fericirea de a fi impreuna si de a-si cunoaste reciproc gandurile si preocuparile pare a fi singura lor preocupare. De sfantul Dumitru, bogatul unchi al lui Stefan, Tache isi invita toate rudele la masa. Sunt prezenti deputatul Nae Gheorghidiu cu sotia, baiatul sau, sora cea mare, o sora nemaritata cat si Stefan cu Ela. Aflat in fruntea mesei, batranul, cu cincisprezece ani mai mare decat Nae, asculta ironiile deputatului la adresa tatalui lui Stefan, fost profesor universitar, mort tanar lasand in urma lui doar datorii. Stefan nu suporta invinuirile aduse de unchiul Nae tatalui sau si nici tachinaria la adresa dragostei fata de sotia sa, Ela, si il agreseaza verbal ceea ce face ca masa sa se incheie destul de incordat pentru ca Tache sa-i expedieze pe musafiri distant lasand tinerii sa-i sarute mana iar celor mai in varsta abia atingandu-le degetele. Peste douazeci de zile, Tache moare si este ingropat cu mare fast. Cea mai mare parte a mostenirii ii revine lui Stefan spre uimirea si invidia celorlalti care nu inteleg cu batranul, jignit de acesta, a hotarat aceasta. Nae contesta testamentul si Stefan accepta pretentiile unchiului sau ceea ce o nemultumeste pe Ela. La petrecerea organizata de Nae, acesta ii propune nepotului sa investeasca in fabrica sa, aceasta fiind o afacere extrem de rentabila. Dupa trei saptamani, Stefan si Ela se muta intr-un apartament de pe strada Teilor, aranjat pe gustul sotiei care-l sfatuieste sa accepte afacerea propusa de unchiul Nae. Iarna si-o petrec petrecand cu prietenii sau mergand la teatru. Fabrica pe care vrea sa o cumpere Nae apartine unui francez care vrea sa se retraga si sa plece in tara. Il concureaza Tanase Vasilescu, poreclit Lumanararu fiindca averea sa provine din vanzarea de lumanari. Desi amenintat de deputat, Vasilescu nu renunta, depune un milion si jumatate ca sa participe la licitatie, dar Nae reuseste sa-i blocheze contul in banca si-l face sa piarda. Lumanararu este nevoit sa semneze un contract de asociere cu Nae si primeste functia de director tehnic iar Stefan este numit director comercial. La sfarsitul lunii februarie, Nae organizeaza un banchet acasa la el si invita parlamentari, bancheri iar femeile tinere sunt asezate alaturi de acestia pentru a le castiga bunavointa. Stefan este indignat de acest procedeu dar, cum Ela intra cu placere in acest joc, este nevoit sa-l suporte. Afacerea nu se dovedeste atat de profitabila, materia prima fiind procurata de Ministerul de razboi, Lumanararu declarand ca nu se pricepe, chiar dovedind ca nu stie carte fapt mascat prin purtarea in permanenta a ochelarilor de soare iar Stefan fiind de multe ori depasit de responsabilitatile ce decurg din functia sa de director comercial. Tanarul renunta la munca in fabrica si se dedica profesiunii pregatind lucrarea "Critica ratiunii practice". La o plimbare la sosea, Ela si Stefan o intalnesc pe verisoara lui, Anisoara, maritata cu un mosier din Ciulnita, cu care vor incepe sa iasa mai des. Intr-o seara o surprinde pe Ela discutand cu un domn elegant iar mai tarziu gaseste o scrisoare catre un barbat, Costica, din Barlad caruia ii trimite imprumut o suma. Apoi Anisoara organizeaza o excursie la Panciu unde il cunoaste pe domnul G., un dansator cunoscut doamnelor din inalta societate venit de curand de la Paris. Plimbarile in imprejurimi, jocurile in vie, intarzierile la masa cand se lasau asteptati si apareau impreuna, gesturile pline de familiaritate ale nevestei lui fata de acesta ii provoaca gelozia. La randul ei, Ela da dovada de gelozie cand G. se afiseaza cu alta femeie fapt ce nu-i scapa atentiei lui Stefan. Este gata sa se ridice de la masa si sa plece la gara dar se abtine. La jocul de carti pierde din lipsa de concentrare pentru ca-si priveste sotia urmarindu-i miscarile provocatoare. Ajungand dimineata acasa, Stefan are o discutie cu Ela care pare a nu intelege in ce consta greseala pentru care este certata fiind contrariata cand este amenintata ca, imediat ce vor ajunge la Bucuresti, va divorta. Peste doua zile, grupul se reuneste cu ocazia deschiderii unui teatru de vara. Situatia din excursie se repeta. Disperat ca Ela nu-l intelege, refuza sa-i mai vorbeasca, mananca singur la birou si, peste cateva zile, in vizita la niste prieteni, Stefan este coplesit de atentia unei femei frumoase iar Ela il urmareste cu priviri indurerate. Ii cere si ea explicatii sotului dar la prima petrecere, ea sta aproape tot timpul in bratele lui G. in timp ce Stefan sufera fara sa se mai fereasca. Ii cere sotiei sa plece impreuna acasa dar ea refuza si Stefan pleaca singur, si ia acasa o femeie de strada cu care se culca fiind gasit de Ela cu ea in pat dupa vreo doua ore cand revine acasa. Pleaca trantind usa dar dupa o saptamana barbatul o cauta dar nu reuseste sa afle nimic despre ea. Abia dupa patru saptamani, o intalneste la curse si se afiseaza cu o alta femeie cu care trece pe langa ea. La intoarcere, o prietena a Elei il intreaba de ce se poarta atat de lipsit de inima si Stefan este gata sa se duca sa o imbratiseze dar trece aparent indiferent pe langa ea. Se intalnesc peste cateva zile la un chiosc de ziare si vorbesc in timp ce merg spre casa matusii ei. Peste o luna Ela vine acasa la Stefan cu bratul plini de crini si toata luna august au stat impreuna la Constanta iubindu-se ca in primul an de casatorie. Se cearta din nou la sfarsitul lunii septembrie din cauza copilului asteptat si pe care Ela nu-l vrea. Dupa doua saptamani de stat la sanatoriu pentru a scapa de sarcina, sotii Gheorghidiu intalnesc pe Anisoara la care merg pentru doua saptamani la tara, la ea unde se afla si domnul G. dar Ela se cearta cu gazda si scurteaza vizita. Abia concentrat de doua saptamani, Gheorghidiu se intoarce intr-o noapte acasa si nu-si gaseste sotia. Dimineata merge la rude, prieteni sa o caute dar nu afla nimic despre Ela, ea aparand abia in ziua urmatoare, la ora opt dimineata. Acum este hotarat sa divorteze ti-i propune sa o faca fara prea multe formalitati La catva timp, gaseste intr-o carte o scrisoare a Anisoarei de pe data de 15 februarie, data intoarcerii sale acasa in scurta permisie si, dupa ce primeste confirmarea nevinovatiei Elei, se impaca cu ea. Dupa doua saptamani pleaca, fiind concentrat, iar pe Ela o lasa sa petreaca vara la Campulung fiind mai aproape de locul in care se afla Stefan. Primeste zilnic scrisori de la sotia lui in care Ela ii povesteste aceleasi lucruri despre plimbarile prin oras cu nepoatele coanei Atena si cartile citite.

Ultima noapte de dragoste. In ultima scrisoare, Ela il cheama la Campulung cel tarziu duminica. Gheorghiciu incearca sa obtina o permisie de doua zile insa nu reuseste. Incearca si in zilele urmatoare dar tot fara succes. Sublocotenentul este hotarat sa plece chiar daca va fi invinuit de dezertare. Capitanul Dimiu il cheama noaptea si-i da un insotitor ca sa-l duca pana la sosea iar de acolo sa plece unde are nevoie dar, daca intalneste pe cineva sa spuna ca este in misiune si merge la Rucar fiindca este ordin sa nu paraseasca nimeni garnizoana. Ajunge la Campulung a doua zi spre amiaza. Sotia ii cere sa-i faca testament fiindca in razboi este posibil ca el sa moara si ea nu vrea sa se judece cu neamurile lui. Cererea ei ii trezeste suspiciuni lui Stefan care se imbraca si pleaca lasand pe Ela suparata. Pe bulevard il vede pe G. plimbandu-se cu eleganta obisnuita si este convins ca cei doi sunt impreuna iar cerea de a-si face testamentul este inspirata de amantul nevestei lui. Se intoarce la Ela si-i spune ca trebuie sa plece fiindca a primit ordin sa revina la unitate. Se intalneste intr-adevar cu loctiitorul comandantului care-i ordona sa plece imediat la Dambovicioara. Gheorghidiu se intoarce la Ela si-i spune ca a pierdut un ordin de la regiment dar cautandu-l, Ela gaseste o scrisoare de la G. care-si anunta vizita. Criza a trecut dar venirea colonelului determina plecarea lui la Campulung. Poposesc la Dragoslavele, apoi la Rucar de unde pleaca spre Dambovicioara. Pe drum discuta despre iminenta intrare in razboi dar Stefan gandeste ca, daca ar alerga pana in Campulung, ar ajunge dimineata si i-ar gasi pe Ela si G. in pat. Colonelul, care-l cunoaste pe Gregoriade, stie ca acesta a venit la Campulung pentru doua-trei zile pentru o femeie, apoi vorbeste despre iscusinta acestuia la zaruri, afaceri, farse, cuceriri amoroase la Paris si la Bucuresti. Ajunsi la Dambovicioara, ii cere lui Gheorghidiu sa-si caute un pat si dimineata sa mearga la batalion, cinci kilometri, pe jos. Sublocotenentul ii ofera vizitiului zece poli sa-l duca imediat la Campulung dar acesta refuza. Suparat, tanarul pleaca pe jos, prin padure spre cantonamentul sau si ajunge in zori. Intrebat de colegi ce este la Rucar, Gheorghidiu le spune ca s-a intors cu colonelul si ca vor avea o inspectie. Seara, framantat de ganduri, pleaca la colegii sublocotenenti sa joace domino dar este chemat de un gradat in tabara unde afla ca au intrat in razboi.

Intaia noapte de razboi O ora dupa anuntul colonelului, in tabara oamenii alearga, injura, fac pregatiri. In mintea lui Stefan se deruleaza scene de batalie asa cum si le imagineaza. O echipa de cercetare porneste spre locul unde se banuieste a fi armata inamica. Din fata se vad inaintand soldati romani Stefan Gheorghidiu da ordin de retragere si dupa el vine un pluton, apoi altul care intra in aceiasi curte. Plecati in recunoastere, Gheorghidiu si Orisan sunt chemati de colonel si le cere sa inconjoare targul pentru a stabili locul unui atac de flanc dar sunt reperati si intampinati cu rafale. Reveniti la trupele lor, comanda atacul inaintand spre Magura Branului. In timp ce soldatii se odihnesc, Stefan ii scrie sotiei.

Fata cu obraz verde la Vulcan. A treia zi, la Vulcan, colonelul ii ordona sa faca o ancheta printre tiganii care au jefuit casele ungurilor plecati inainte de venirea romanilor. Acestia neaga invinuirea desi sunt dovezi ca ei sunt autorii jafului. O tiganca de paisprezece ani, cu obrazul oval si ochii verzi ii atrage atentia sublocotenentului care o intreaba ce a furat si unde sunt lucrurile dar ea sustine ca nu este vinovata. Perchezitia facuta acasa la ea dovedeste fapta si fata este arestata dar, incepand bombardamentul, fata este eliberata. Drept multumire, ea ii propune lui Stefan sa se intalneasca noaptea in sat dar acesta o refuza. A doua zi, dupa o batalie scurta in apropierea Oltului, inamicul se retrage pe celalalt mal.

Intamplari pe valea Oltului. Timp de doua zile garnizoana stationeaza pe malul Oltului pentru a organiza atacul decisiv. A doua zi, un taran le spune ofiterilor ca sunt doua surori, spioane, care, avandu-se bine cu ofiterii unguri, se afla acum dincolo si le transmite vesti. Gheorghidiu impreuna cu patru oameni pleaca in recunoastere si ajunge la casa Mariei si a Anei Manciulea unde se aude zgomot de petrecere. Perchezitioneaza casa si, negasind nimic suspect, pleaca si raporteaza colonelului. Acesta ii trimite inapoi si le cere sa perchezitioneze mai atent si sa le aresteze pe fete. Ajuns cu ele la batalion, sublocotenentul nu stie ce sa faca cu acestea si le lasa cu caporalul Zamfir care le trimite a doua zi la brigada. Seara trupa se pune in miscare si ajunge la calea ferata. Se adapostesc si primesc vestea ca mai multe batalioane sunt respinse. In zori, pe culme se vad siluetele soldatilor inamici. Dupa tragerea unui obuz care face o bresa in armata dusmana, batalionul se avanta din nou in lupta. A doua zi, armata romana este surprinsa pe apa Oltului si injumatatita. Este ucis si colonelul. Ordonanta ii aduce lui Stefan o veste uluitoare: Maria Manciulea trece Oltul in fruntea unui regiment fapt pentru care colonelul ii da o mie de lei si o pereche de bocanci. Mai tarziu, cand este ranit, Stefan vede in Bucuresti, in vitrina unei cofetarii, fotografia Mariei, decorata cu Virtutea militara si afla ca se afla intr-un spital fiind sub ocrotirea reginei.

Post inaintat la Cohalm. Batalionul inainteaza ajungand la Cohalm, un orasel cu strazi largi, cu case sasesti si o piata intinsa in mijloc. De la Turtucaia vin vesti proaste. Un calaret vine din satul Stena reclamand ca sunt jefuiti de unguri care aduna vitele. Gheorghidiu primeste ordin sa vada ce se intampla in Stena. In sat romancele primesc cu mere si ulcele cu lapte pe soldati care se risipesc repede pe la casele fetelor. Un sas cere ajutor fiindca i s-a furat fata fiind, studenta la Sibiu, considerata spioana. Este invinuit soldatul care pazeste satul. Intre timp, sublocotenentul este anuntat ca vin ungurii cu intariri. Apare soldatul care anunta ca a dus fata la brigada unde au eliberat-o constatand ca fata nu este spioana. Un atac este respins printr-un obuz care produce mari pierderi in tabara inamica. Neizbutind sa intre in oras, armata inamica se retrage. Stefan se simte bolnav din cauza frigului si a unei dureri persistente de stomac. Trupa trece oltul pe un pod de vase. Doctorul ii recomanda lui Stefan sa plece in tara dar acesta refuza fiindca nu vrea sa afle ceilalti ca a plecat de pe front din cauza unei dureri de stomac.

Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu. Batalionul inainteaza spre Sibiu. Un automobil ii depaseste cu doi ofiteri rasturnati pe perne. Marsul continua pana in zori cand sublocotenentul gaseste doua carute cu coviltir parasite in care se afla o adevarata prada de razboi. Trimite un bilet colegului Orisan anuntandu-l sa vina sa ia parte la impartirea prazii. Gheorghidiu ordona sa se desfaca doua butoaie ci branza aflate in caruta si le imparte soldatilor. Se apropie de ei un calaret, apoi patru si, pe deal, se vad la un moment dat saisprezece tragatori in linie gata de atac. Caporalul raporteaza ca inamicul pregateste un atac. Sublocotenentul cere capitanului sprijin dar primeste ordin de retragere. Incepe o adevarata canonada, salvele de tun producand pierderi importante. Soseaua crapa din cauza bombardamentului. Exploziile sunt tot mai puternice. Atacul ii urmareste cu consecventa rascolind pamantul si acoperind soldatii in retragere. Un soldat boceste spunand ca i-au acoperit pamantul lui Dumnezeu. Nicolae Zamfir il urmeaza pe sublocotenent urmat de cei cativa soldati ramasi in viata. A Mariei, decapitat de un obuz mai alearga cativa pasi si cade in genunchi murind. Ajung in sat unde sunt asteptati de sublocotenentul Tudor Popescu. Pornesc mai departe dar cum ies din sat, bombardamentul se reia. Dupa un timp ajung pe Orisan. Intr-un timp, atacul inceteaza si, istoviti, oamenii se odihnesc intr-un sant.

"Wer Kann Rumnien Retten" Dupa treizeci de kilometri de mars, batalionul ajunge la Nagy-Varos capitanul il primeste cu bunavointa pe Gheorghidiu cu oamenii ramasi alaturi de el. I se dau scrisorile primite din tara. Orisan ii spune ca ziarele scriu despre pierderea iminenta a razboiului de catre romani. Citind scrisorile afla ca mama se roaga pentru el si-i cere sa se roage si el iar din cealalta scrisoare afla ca sotia lui ii multumeste pentru generozitatea de a fi trecut lirele pe numele ei si-l informeaza ca dupa trei zile de la ratarea ultimei lor intalniri a plecat impreuna cu servitoarea, la Bucuresti. Dupa cateva zile de liniste, primesc ordinul de echipare. Pornesc din nou un mars fara odihna prin noapte si ploaie. Se apropie dupa o noapte de mars, de batalionul inamic si sunt intampinati de obuze. Gheorghidiu constata ca drama razboiului nu e numai amenintarea continua a mortii cat conflictul din fiecare dintre cei aflati pe campul de batalie. Fiind secerati chiar de catre trupele romanesti, oamenii lui Gheorghidiu si ai ofiterilor aflati cu el sunt secerati, putini ajungand sa se adaposteasca in padure si sa traverseze valceaua de dupa aceasta. Sublocotenentul este si el ranit si dus cu ambulanta pana la primul punct de ajutor. Dintr-o discutie cu un ofiter german ranit din acelasi ambulatoriu afla ca nemtii sunt convinsi ca vor ajunge la Bucuresti.

Comunicat apocrif Calatoria cu trenul sanitar este pentru Gheorghiciu un adevarat vis. La Sinaia, intra in tren femei frumoase care iau in primire ranitii. La Bucuresti este internat in spitalul garnizoanei regimentului XX unde este vizitat de mama lui. Doctorul o asigura ca in cincisprezece zile totul se va rezolva. Afla din ziare ca armata romana inainteaza. Este vizitat si de Orisan ranit la mana dreapta. Ii scrie Elei si o viziteaza fiind intampinat cu exces de incantare. Primeste o scrisoare anonima care-i confirma ca ea este amanta lui Gregoriade. Ii propune sa se desparta si ea accepta. A doua zi, dupa ce se muta la hote, Stefan ii doneaza o suma de bani egala cu cea donata la Campulung si casele de la Constanta cu tot ce se afla in ea.