19 trandafiri
Lucrarea "19 trandafiri',
de Mircea Eliade a fost caracterizata ca un roman
intelectual dar si ca unul mitic (inspirat din mitul lui Orfeu); de
asemenea este si un roman fantastic.
Alcatuit din 25 de capitole
numerotate cu cifre arabe si fara titluri, romanul pare sa
aiba o actiune desfasurata cronologic, in jurul anilor 1965, cu unele iesiri
din timpul concret.
Naratiunea este scrisa la persoana
I, ca un jurnal al lui Eusebiu Damian - secretar al scriitorului Anghel Dumitru
Pandele.
Universul infatisat de autor prezinta, ca si in nuvela "La
tiganci', doua fete ale realitatii: una vizibila, concreta si logica (pe
care o cunoaste toata lumea) si una ascunsa, ilogica, nestiuta, descoperita
doar fragmentar de catre personaje.
Cele doua fatete ale realitatii alcatuiesc planurile
romanului.
Tema romanului o
constituie evadarea unui om obisnuit (profan) intr-o
dimensiune sacra a timpului. Aceasta evadare ii va
reda conditia mitica, de creator.
Subiectul romanului ar putea fi povestit astfel: Scriitorul Anghel
Dumitru Pandele este vizitat, intr-o zi, la locuinta
sa din strada Fantanelor, de catre un tanar necunoscut. Acesta din urma ii
marturiseste ca se numeste Laurian Serdaru si ca se nascuse cu 28 de ani in
urma ca fiu al unei actrite. Abia de curand aflase ca
adevaratul sau tata era Anghel Dumitru Pandele (care traise o noapte de iubire
cu mama lui Laurian, in preajma Craciunului anului 1938).
Scriitorul participa, pe atunci, la Sibiu, la repetitiile piesei sale, " Orfeu
si Euridice', lucrare in care actrita juca rolul lui Euridice;
ulterior, femeia murise (ca si personajul din mit). Acum, fiul venise sa ceara binecuvantarea tatalui, intrucat a doua zi urma sa
se cunune cu o anume Niculina. Ca si el, fata absolvise Conservatorul, dar nici
unul dintre tineri nu-si realizeaza menirea ca muzician: Laurian devenise
instructor de inot, iar Niculina dadea meditatii de franceza si latina.
Se contureaza astfel substratul mitic al romanului, in fiecare dintre cele trei
personaje fiind ascuns un Orfeu care si-a uitat, temporar, menirea.In aceasta
lumina, vizita lui Laurian si spectacolul improvizat pe care el si Niculina
(venita ulterior) il sustin, au un alt scop: sa-i redea scriitorului virtutile
orfice, prin anamneza. Chiar de a doua zi (dupa ce "nunta' anuntata n-a avut loc) Pandele dispare, impreuna cu cei doi tineri. Chemat
de maestrul sau, Eusebiu Damian va ajunge, cu o masina
trimisa chiar de Pandele, in "Tabara', undeva in munti. Aici
aveau loc, seara de seara, spectacole neobisnuite, pe teme istorice sau
filozofice. Unul dintre acestea, jucat intr-o cladire bizara, ruinata si
pe jumatate arsa, il impresioneaza pe Damian (care
lesina). Lipsind astfel la partea cea mai importanta, Damian ramane in planul
profan, in timp ce Maestrul (Pandele), care vazuse
totul, isi recapata darul de dramaturg. intregul
decor, multimea inspaimantatoare a ..actorilor'
si miile de ..voci' care se aud, creeaza un
tablou fantastic. Pe de alta parte, scaunele goale
care sunt ocupate de "spectatori', la un spectacol regizat de un anume
Thanase, sugereaza ca oamenii sunt muritori. Ideile filozofice, relatarea unor
evenimente istorice si referirile la Hegel, dau fantasticului eliadesc un caracter erudit. Pandele scrie, intr-o febra
neintrerupta, sute de pagini de teatru; tot atunci, isi aminteste ceea ce se
petrecuse in 1938, de Craciun, cand el traise o noapte de vis alaturi de
artista care juca rolul lui Euridice; Grfeu renascuse, menirea lui de creator
fusese salvata. Dupa o lunga calatorie in India, Eusebiu
Damian se intoarce in Tabara. Aici, in timpul unei excursii, cu sania,
in padurile de langa Sibiu,
secretarul traieste o iesire din timpul real: "vede' casa
padurarului (in care isi petrecuse Pandele noaptea cu aproape 30 de ani in
urma) si codrul care o inconjura (toate disparute). Dupa multe ore, este gasit, aproape degerat, de localnici, in timp ce zacea
abandonat la marginea soselei. Despre Pandele si despre
ceilalti nu se mai aude nimic, de parca i-ar fi inghitit pamantul. Doar
la aniversari, Damian primeste cate un buchet de 19 trandafiri si cate un bilet
de la Maestru, dar nici floraria la care fusese comandat, nici comisionarul
care adusese florile, nu pot fi gasiti.
Realitatea este mereu confuza, personajele par a trece prin diverse
varste (in doar cateva minute), totul este secret si pecetluit parca pentru
vecie. Aceasta este o alta trasatura a fantasticului
eliadesc.
