Determinarea pozitiei obiectelor in spatiu

Determinarea pozitiei obiectelor in spatiu

1.2.1. Sisteme de coordonate folosile in radiolocatie

Observarea de radiolocatie este larg folosita ca mijloc de rezolvare a sarcinilor legate de determinarea locului de dispunere a aparatelor de zbor, navelor si altor obiecte mobile (tinte).

În fig. 1.7. se arata locul de dispunere a tintei T in spatiu, care poate fi reprezentata in sistemul de coordonate sferice (D,β,) sau in sistemul de coordonate cilindrice (Do, β, H). În figura s-a folosit notatia:

D- distanta inclinata (sau simplu distanta); D₀ distanta orizontala; β-azimutul (unghiul dintre directia nord si proiectia directiei la tinta in plan orizontal, socotita in sensul acelor de ceasornic); - unghiul de inaltare (unghiul intre proiectia directiei la tinta in plan orizontal si directia tintei); H-inaltimea pantei.

Pentru radiolocatie este caracteristic faptul ca intregul proces de deteminare a coordonatelor se face din acelasi punct (punctul 0 din figura )

Fig.

Coordonatele determinate nemijlocit sunt: distanta inclinata -D si unghiurile β,ε. Prin acestea se poate considera ca tinta T este dispusa la intersectia a trei suprafete: a sferei cu raza D si doua planuri (vertical care trece prin punctul T si inclinat, situat la unghiul ε fata de orizontala).

Aceste trei planuri formeaza locul geometric al punctelor din spatiu, in care parametrul dat de masurare este constant si se numeste suprafata de pozitie, in plan este suficient sa se cunoasca dreapta de pozitie, in exemplul realizat, acesta este cercul cu raza D₀ si dreapta cu unghiul p (fig. b) fata de directia nord.

Între coordonatele sferice si cele cilindrice exista urmatoarea legatura:

În cazul unei statii ce lucreaza la suprafata pamantului azimutul poate varia de la 0-360, iar unghiul de inaltare de la 0-90. Pentru determinarea coordonatelor unghiulare, azimutul si unghiul de inaltare, antena statiei de radiolocatie are un puternic caracter directiv. Cand axul antenei este indreptat spre tinta semnalul este maxim si cu un dispozitiv cuplat mecanic cu antena, se pot stabili coordonatele unghiulare, in scopul aflarii distantei inclinate se masoara timpul ce se parcurge din momentul in care energia electromagnetica este radiata spre tinta pana cand soseste semnalul reflectat. Cunoscand viteza de deplasare a undelor electromagnetice distanta inclinata este:

unde: c- viteza de propagare a undelor electromagnetice;

t- timpul in care semnalul parcurge drumul pana la tinta si inapoi.

Ea se citeste pe un indicator care foloseste ca element final un tub catodic cu desfasurare electrormgnetica sau electrostatica.

Metode de observare a spatiului

Radiolocatoarele radiaza un spatiu, unul sau mai multe fascicule de unde electromagnetice. Daca numarul de fascicule este egal cu numarul de elemente ce trebuie determinate, atunci se pot masura simultan toate datele necesare. Cand numarul de fascicule este mai mic decat numarul de elemente cercetate, observarea se face succesiv, prin deplasarea antenei in limitele nevoilor de acoperire a zonei cercetate.

Zona de observare este volumul din spatiu in care se observa pe indicatorul statiei de radiolocatie orice tinta. Aceasta zona este determinata de distanta maxima, distanta minima, azimutul (D β_max) si unghiul de inaltare (D ε_max

Timpul de radiere (iluminare) este timpul in care este radiata energia electromagnetica spre tinta.

Perioada de observare (T_obs) este timpul in care observarea spatiului ajunge din nou intr-o situatie considerata initiala. Pentru observarea circulara, T_obs este timpul unei rotatii a antenei.

Caracterul observatiei depinde in mare masura de forma caracteristicii de directivitate a antenei. Utilizarea unei caracteristici de directivitate foarte ingusta realizeaza precizie mare, capacitate de separare buna si cresterea razei de actiune, dar asigura observarea simultana doar a unui domeniu foarte mic din spatiu. Pentru acoperirea zonei de cercetare fasciculul radiat trebuie sa se deplaseze in spatiu intr-un anumit mod, asigurat prin balansarea lui mecanica sau electrica. Largimea caracteristicii de directivitate a antenei la jumatate din putere poate fi considerata:

unde: λ,- lungimea de unda;

d_A- dimensiunea antenei in planul respectiv.

Observarea de radiolocatie se poate face:

- simultan (in paralel);

- succesiv;

- combinat.

Observarea simultana se realizeaza prin cercetarea unghiului solid al zonei de observare (Q₀) in acelasi timp.

Observarea succesiva se asigura prin deplasarea fasciculului radiat in domeniul zonei de observare.

Observarea combinata foloseste mai multe fascicule radiate, care acopera intreaga zona.

În cazul observarii simultane T_obs=T_rad

Pentru observarea succesiva timpul de observare este:

unde: k_obs ≥ l- este o constanta care tine seama de faptul ca in timpul cercetarii tintei se schimba viteza de observare;

D_max - distanta maxima

∆D- portiunea de distanta explorata in fiecare perioada de radiatie

β_L , ε_L - largimea caracteristicii de directivitate in azimut si in unghi de inaltare

∆β_max , ∆ε_max - domeniile in care se face cercetarea in plan orizontal si in plan vertical.

Daca in T_rad se observa tinte pe toata distanta (D_max), atunci timpul de observare este:

Cercetarea circulara se efectueaza prin rotirea antenei radiolocatorului in jurul axei verticale (fig. . a,b).

a)La radiolocatoare terestre b) La radiolocatoare de bord

În acest scop se folosesc SRL ce radiaza cu un singur fascicul, cu care se realizeaza observarea intr-un singur plan, determinandu-se doua coordonate:

distanta inclinata si azimutul.

Latimea caracteristicii in plan orizontal se alege din conditia obtinerii preciziei impuse pentru masurarea azimutului prin metoda maximului. Latimea caracteristicii in plan vertical se alege astfel incat sa acopere zona de observare impusa in acest plan. Dimensiunile ei sunt determinate de distanta maxima de descoperire D_max si de inaltimea maxima H_max, indiferent daca radiolocatorul este pe avion (fig. l .8. b) sau pe sol (fig. l .8. a).

Forma caracteristicii de directivitate in plan vertical se alege din conditia ca tintele punctiforme sa aiba aceleasi proprietati de reflexie si sa formeze semnale reflectate de aceeasi luminozitate pe ecran indiferent de distanta. Considerand constanta viteza de rotire a antenei, numarul de impulsuri reflectate nu depind de distanta si pentru obtinerea aceleasi luminozitati de la toate tintele este necesar ca energia receptionata sa fie independenta de distanta pana la tinta

Din ecuatia radiolocatiei rezulta ca puterea semnalului receptionat este de forma:

unde: K₁ - coeficientul de proportionalitate;

D - distanta pana la tinta;

F_E (ε) - este functia de directivitate in tensiune in plan vertical. Înlocuind pe D pein H cosec ε se obtine:

unde: - coeficient constant.

Se observa ca puterea semnalelor receptionate nu va depinde de distanta daca:

Antenele care au asemenea caracteristici de directivitate se numesc de tip cosecant si se folosesc la radiolocatoarele de observare circulara terestre, navale sau de avion.

Considerand ca antena are caracteristica dreptunghiulara in plan orizontal, de la tinta se obtin serii de impulsuri cu amplitudine constanta. Pentru o viteza unghiulara Ω a antenei, timpul de iradiere al tintei pentru deschiderea caracteristicii φ_0,5 este:

În acest timp, pentru frecventa de repetitie F_R se receptioneaza un numar de impulsuri n:

În aceste conditii viteza unghiulara rezulta:

În cazul cercetarii radiale zona de observare este Ψ = 2π si deci perioada de observare va fi:

Pentru valorile n, F_R,φ_0,5 impuse, perioada minima posibila este:

Cercetarea in sector este un caz particular al cercetarii circulare, in care latimea zonei de cercetare Ψ<2π. Notand cu Φ latimea sectorului in care se executa observarea, pentru viteza unghiulara medie Ω_m a antenei, perioada de observare minima si timpul de iradiere a tintei vor fi:

Perioada efectiva de observare este de fapt mai mare T₀=ξT_0min. Coeficientul ξ tine cont de timpii necesari mecanismului de rotire pentru inversarea sensului de miscare si de timpul in care antena se roteste in afara sectorului:

Pentru ξ= l mecanismul este mai bun.Valoarea exacta a perioadei de observare este:

in care β este valoarea curenta a azimutului.

Obs.: uneori, pentru observarea in sector antena se roteste circular si fie ca generatorul functioneaza numai in limitele sectorului de observare Φ, fie ca functioneaza permanent, se afiseaza numai semnalele reflectate din sectorul Φ. În acest caz, perioada de observare va fi T₀ = 2π/Ω, iar perioadele de timp sunt concretizate prin coeficientul:

Pentru scurtarea perioadei de observare si pentru cresterea ritmului de extragere a datelor se pot folosi cateva antene care sunt dispuse pe acelasi ax si radiaza succesiv in sectorul de observare Φ in acest caz:

unde K - reprezinta numarul de antene.

Fig.

Dezavantajul acestei metode il constituie necesitatea comutarii antenelor, care la puteri mari este legata de complicatii in constructia aparaturii de emisie- receptie.

Observarea clicoidaia este caracterizata prin deplasarea axului caracteristicii de directivitate a antenei dupa o linie elicoidala (fig. .).

Fig.

Antena are o viteza de rotatie mare in plan orizontal n_β (ture/sec) si o viteza mica in plan vertical. Timpul de observare este:

in care: ε_L - este largimea caracteristicii de directivitate in plan vertical;

ε_p - pasul fasciculului (ε_n = Kε_L,);

Numarul de impulsuri care sosesc de la tinta n_i;

Din relatia ( .) se poate determina viteza de rotatie a antenei:

Rezulta expresia timpului de observare:

Observarea pe randuri se face prin deplasarea lenta a fasciculului de unde electromagnetice in plan orizontal, sau in plan vertical si deplasare rapida in celalalt plan (fig. .)

Fig

Timpul de observare a sectorului este:

sau

Timpul de radiatie a tintei este:

in care: θ_pl - este pasul in domeniul deplasarii lente;

Δθ_l,Δθ_r - sectorul de observare in planul deplasarii lente si rapide;

θ_l,θ_r - dimensiunile unghiulare ale fasciculului radiat in directia deplasarii lente si rapide.

Deplasarea in forma de spirala este caracterizata prin deplasarea fasciculului de UEM dupa o spirala convergenta sau divergenta, ca in fig. 1.12

Timpii de observare si cel de radiatie al tintei sunt:

in care:

T_rot - perioada de rotatie in jurul axei OO' presupusa constanta;

θ_max - jumatatea sectorului observat;

θ_l - largimea caracteristicii de directivitate la 0,5 din putere;

α - inclinarea axei razei fata de axa OO'.

În cazul rastrului spiral caracteristica antenei executa o deplasare rapida in jurul axei OO' - care corespunde centrului sectorului de observare lenta fata de axa, de la 0 la π/2.

Rastrul are linii spirale al caror numar este:

Deplasarea liniara a caracteristicii in lungul liniei, pentru o tinta fixata la distanta D de SRL depinde de abaterea acesteia φ fata de axa centrala a sectorului:

Deplasarea unghiulara a caracteristicii la o linie este, de asemenea, dependenta de abaterea unghiulara φ.

De regula dimensiunile impuse sectorului de observare sunt mici (Φ≤60⁰) si se poate aproxima sinφ = φ. Daca se impune viteza de rotatie constanta:

(n - numarul de impulsuri) pentru asigurarea radierii uniforme a tuturor tintelor, timpul minim de observare a unei linii

va depinde liniar de unghiul φ. Deoarece unghiul φ variaza de la 0 la π/2, valoarea medie a timpului de explorare a unei linii va fi (pentru φ = Φ/4).

Timpul minim de observare a sectorului impus va fi:

La statiile cu deplasare mecanica a antenei din considerente tehnice se pastreaza constanta nu viteza Ω, ci timpul de rotatie in lungul unei linii T_φ. În acest caz viteza unghiulara de deplasare a caracteristicii antenei va fi

Ea creste o data cu unghiul     φ si este maxima la φ = Φ/2, cand numarul de impulsuri de la tinta este minim. Daca este necesar ca numarul minim de impulsuri sa fie egal cu cel impus, viteza Ω_max trebuie sa indeplineasca conditia:

Durata fiecarei linii va fi:

adica de doua ori mai mare decat durata medie in cazul radierii uniforme a tintei. Are loc deci o pierdere de timp datorita iradierii neuniforme caracterizata cu =2. Daca se iau in considerare pierderile datorate suprapunerii liniilor la reinceperea ciclului =1,2 coeficientul de utilizare al timpului de observare la metoda spirala va fi:

Rezulta ca din punct de vedere al utilizarii timpului metoda rastrului spiral nu este avantajoasa. Avantajul metodei il constituie simplitatea trecerii in regim de insotire automata. Observarea sub forma de spirala se foloseste in SRL montata pe avion. Cautarea incepe cu un arc de 3' si deschiderea pana la 45, apoi se intoarce in starea initiala. Viteza de rotatie este in jur de 1000 rot/min.

OBIECTELE OBSERVARII DE RADIOLOCATIE

SI CARACTERISTICILE SEMNALELOR REFLECTATE

2.1. Caracterizarea generala a tintelor de radiolocatie

Se stie ca undele electromagnetice incidente induc pe suprafetele tintelor curenti de inductie, in cazul materialelor conductoare, sau curenti de deplasare in cazul dielectricilor. Acesti curenti formeaza surse de radiatie secundara pe diferite directii care stau la baza functionarii instalatiilor de radiolocatie.

Din energia incidenta a undelor electromagnetice numai o parte este reflectata, cealalta parte se pierde avand ca efect incalzirea materialului conductor (efectul Joule). Pentru unele corpuri cu forma relativ simpla (dipol, sfera, placa metalica), se poate efectua calculul electrodinamic al campului radiatiei secundare. Însa majoritatea tintelor reale au forma complexa, fapt pentru care radiatia lor secundara este indicat sa fie analizata statistic.

Proprietatile reflectante ale tintei depind de dimensiunile acesteia, de configuratie, de materialul suprafetei reflectante, de lungimea de unda a semnalului emis de statia de radiolocatie, polarizarea undei si directia de iradiere pentru care se foloseste o marime generalizata, suprafata reflectata efectiva a tintei sau se mai intalneste si sub denumirea de suprafata efectiva de reflexie.

2.1.1. Suprafata reflectata efectiva a tintei

Stiprafata reflectata efectiva a tintei reprezinta aria σ_T a unei suprafete plane, fictive dispuse perpendicular pe directia undei plane incidente si casc reprezinta o sursa ideala si izotropa de radiatie secundara, care fiind aplicata in punctul in care se afla tinta, creeaza in atena statiei de radiolocatie aceeasi densitate a fluxului de putere ca si tinta reala.

Puterea absorbita si radiata in totalitate de suprafata reflectata efectiv este:

unde: s_t - densitatea fluxului de putere al undei plane incidente la tinta.

Deoarece la distanta D fata de tinta intreaga putere radiata de sursa secundara se imparte in mod egal pe suprafata unei sfere cu aria 4πD², densitatea fluxului de putere la statia de radiolocatie este:

Pentru aplicatii este indicat ca suprafata reflectata efectiva sa fie exprimata prin parametrii antenelor:

suprafata efectiva a antenelor;

coeficientul de directivitate;

randamentul antenei (η_A);

castigul antenei (G).

unde: β - reprezinta unghiul de azimut;

ε - unghiul de inaltare (elevatie).

Considerand tinta ca o antena de receptie, puterea obtinuta din unda incidenta, care are densitatea fluxului de putere S_T se poate determina cu relatia:

Puterea radiatiei secundare (reflectate) a tintei va fi:

Daca tinta ar fi o sursa secundara izotropa densitatea fluxului de putere la distanta D ar fi egala cu:

Tinand seama de proprietatile de directivitate a tintei, rezulta:

Produsul este de natura unei suprafete si caracterizeaza toti factorii care influenteaza radiatia secundara:

capacitatea de interceptare a energiei incidente a undei radio (A_T);

pierderile de energie in sursa de radiatie secundara (η_T);

proprietatile directive ale radiatiei secundare (

Astfel, expresia (2.8) pentru fluxul de putere S_r coincide cu relatia (2) care - se bazeaza pe determinarea formala a marimii σ_T.

Din relatia (2.2) se poate obtine expresia pentru suprafata reflectata efectiva:

Densitatea fluxului de putere:

unde: En si H sunt amplitudinile campului electromagnetic in zona departata care sunt dependente intre ele prin relatia:

Unde: impedanta intrinseca a spatiului liber;

constanta dielectrica si permeabilitatea.

Rezulta:

În cazul cand sunt date distanta si parametrii statiei de radiolocatie, suprafata reflectata efectiva a tintei se determina functie de sau adica este caracterizata de diagrama radiatiei secundare a tintei in raport cu puterea. De obicei suprafata reflectanta efectiva reprezinta sub forma functiei este numita caracteristica dispersiei inverse.

Pentru determinarea experimentala a suprafetei reflectante efective se pot folosi in locul tintelor reale, undele ale acestora deoarece in acest caz rezulta pe baza ecuatiilor lui Maxwell, ca fenomenul de difractie pe tinta reala si pe modelul acesteia coincid daca sunt indeplinite conditiile de similitudine, adica daca dimensiunile si lungimile de unda se reduc de n ori.

Suprafata reflectanta efectiva a dipolului elementar si a dipolului in λ/2

Din cele aratate rezulta ca proprietatile reflectante ale tintelor pot fi determinate considerandu-le ca o antena de receptie-emisie.

Aceasta abordare a problemei este potrivita pentru dipolul liniar (fig.2.1)

Fig.

Forta electromotoare indusa intr-un asemenea dipol se determina cu relatia:

unde: F_E(θ) - functia de directivitate a dipolului;

h_ef - inaltimea efectiva a dipolului (antenei).

Curentul generat in dipol sub actiunea fortei electromotoare induse va fi:

unde z_t - impedanta de intrare a dipolului.

I_T si e_t pot fi considerate ca fiind raportate la dipolul simetric, deci I_T are valoarea maxima la jumatatea dipolului in λ/2. Curentul I_T va produce radiatia secundara, iar intensitatea campului electromagnetic al antenei in zona indepartata, respectiv la SRL va fi:

Pentru a defini suprafata reflectanta efectiva tinem seama de relatia:

Suprafata reflectanta a dipolului elementar se poate determina si pe baza teoriei campului electromagnetic tinand seama de componentele E si H Din ecuatiile lui Maxwell se poate determina potentialul vector astfel:

unde

Cercetarea prin radiolocatie a spatiului aerian este procedeul principal de cercetare in unitatile/subunitatile de anilerie/rachete antiaeriene. Ea se executa neintrerupt pe timpul atacului aerian, iar in intervalele dintre atacuri, la ordin.

Cercetarea prin radiolocatie se executa cu statiile de radiolocatie pentru cercetare ale unitatii de artilerie/rachete antiaeriene ale subunitatilor care au in inzestrare asemenea mijloace si cu radarele sistemelor de conducere a focului din inzestrarea subunitatilor de artilerie rachete antiaeriene.

În situatiile in care nu se primesc date de indicare de la punctul de comanda al unitatii, sau statia de radiolocatie pentru cercetare proprie nu functioneaza, atunci cercetarea spatiului aerian se executa cu radarele de cercetare ale sistemelor de conducere a focului, realizandu-se o zona proprie de cercetare a subunitatii - in sectorul principal de tragere al bateriei, la unghiuri care sa asigure descoperirea tintelor ce zboara la inaltimi mici.

Cercetarea prin radiolocatie trebuie sa asigure:

a)  descoperirea la timp, identificarea si urmarirea neintrerupta a mijloacelor aeriene in orice conditii, indiferent de starea timpului, ziua si noaptea, in limitele posibilitatilor de lucru ale statiilor;

b)  determinarea precisa a coordonatelor si parametrilor de zbor ai mijloacelor aeriene;

c)  obtinerea datelor despre caracteristicile miiioacelor aeriene;

d)  determinarea caracteristicilor bruiajului de radiolocatie creat de inamic si gradul in care acesta impiedica lucrul statiilor de radiolocatie:

e)  determinarea coordonatelor epicentrelor exploziilor nucleare si transmiterea acestor daie ia punctul de comanda al unitatii.

Pentru descoperirea tintelor aeriene cu ajutorul statiilor de radiolocatie se executa cautarea circulara sau in sector; cautarea circulara se executa atunci cand actiunile inamicului aerian sunt posibile din orice directie si cand tinta nu a fost indicata, iar cautarea in sector se executa atunci cand se primeste indicarea tintei, precum si pentru descoperirea tintelor ce zboara la mica inaltime, pe directia cea mai probabila de atac a acestora.

Cercetarea prin observare constituie o forma obligatorie de cercetare.

La subunitatile de artilerie, rachete antiaeriene care nu au in dotare mijloace de cercetare prin radiolocatie, cercetarea prin observare este procedeul principal pentru descoperirea, identificarea si urmarirea miiioacelor aeriene, fortelor si mijloacelor terestre care actioneaza in apropierea punctului de comanda, dispozitivelor de lupta ale unitatii/subunitatii, precum si pentru obtinerea informatiilor despre situatia nucleara, biologica si chimica, teren si conditiile atmosferice locale.

De asemenea, cercetarea prin observare, reprezinta forma obligatorie de cercetare pentru obtinerea informatiilor despre inamicul aerian pentru subunitatile de alte arme.

Cercetarea prin observare se organizeaza in toate situatiile:

a)  in raionul dispozitivului de lupta, pe timpul pregatirii si angajarii fortelor, in toate formele luptei;

b) pe timpul stationarii;

c)  pe timpul deplasarii.

Cercetarea prin observare se executa prin urmatoarele procedee:

a)  cu ajutorul aparatelor optice/electrono-optice/infrarosii;

b) prin ascultare;

c)  cu ochiul liber.

Avertizarea timpurie generala prin mijloace automatizate, alertarea si cererile pentru mijloacele radar, trebuie sa ofere informatii despre zonele de interes aerian stabilite (NAI), zonele de angajare a tintelor (TAI) si caile de apropiere ale tintelor aeriene. La nivelul zonei, se pot stabili radare suplimentare care sa completeze sau sa sporeasca acuratetea informatiilor despre tintele aeriene

Datele privind avertizarea timpurie generala sunt transmise prin intermediul retelei de cercetare indepartata prin mijloace electronice si ofera informatii privind situatia aeriana generala.

Avertizarea timpurie generala determina initiativa unitatii/subunitatii de artilerie/rachete antiaeriene. O avertizare timpurie generala precisa si oportuna permite subunitatilor de artilerie/rachete antiaeriene sa maximizeze capabilitatile de actiune asupra inamicului aerian ale sistemelor proprii de armament.

Avertizarea timpurie directa prin mijloace automatizate sau de comunicatii, este destinata pentru a oferi informatii, pentru o anumita zona din campul de lupta si/sau o unitate de artilerie/rachete antiaeriene despre operatiile tintelor aeriene avand ca baza datele de la statiile de radiolocatie pentru cercetare ale esalonului superior sau ale unitatii proprii.

Aceste mesaje se transmit cu prioritate pritr-o retea de avertizare timpurie generala destinata de catre comandantul uniratii proprii/sprijinite in acest scop.

Avertizarea timpurie directa delimiteaza avertizarea apararii antiaeriene la o anumita zona sau grupare de forte/ unitate si determina daca mijloacele aeriene sunt inamice sau ale fortelor proprii, precizeaza pozitia acestora, directia de apropiere, cele mai probabile obiective sau grupare de forte care pot fi lovite din aer.

Avertizarea timpurie directa este simpla, rapida, sintetizata si se transmite in clar.

Procedurile de operare standard adoptate de catre unitatea de care apartine subunitatea de artilerie/rachete antiaeriene, trebuie sa cuprinda mesajele privind transmiterea avertizarii timpurii directe, forma si continutul acestor mesaje fiind prezentate si explicate in "Dispozitiunea privind intocmirea si transmiterea mesajelor codogramelor despre situatia aeriana'.

Mesajele privind avertizarea timpurie directa in acceptiunea structurilor NATO au urmatorul continut:

a)  prefata - o parola care atentioneaza ca urmeaza un mesaj de tip avertizare timpurie directa;

b) identificarea avionului;

c)  iminenta pericolului atacului aerian;

d) directia de atac aerian;

e)  compunerea tintei aeriene;

f)  obiectivele posibil a fi lovite.

Comandantul plutonului/grupei cercetare trebuie sa se asigure ca datele avertizarii timpurii directe ajung la subordonati si la subunitatile de tragere.

Statia de radiolocatie pentru cercetare se dispune in apropierea punctului de comanda al unitatii, sau la o departare de 500-1000 m fata de aceasta.

Locul in care se amplaseaza statia de radiolocatie trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:

a)sa fie cat mai plat pe o raza de 800-1000 m;

b)sa permita functionarea statiei de radiolocatie la parametri nominali in special privind descoperirea si insotirea tintelor care zboara la inaltimi mici;

c)sa nu fie mai aproape de 800-1000 m de liniile de inalta tensiune, care pot perturba functionarea statiei;

d)sa aiba cai de acces favorabile, iar panta drumurilor sa nu depaseasca 15⁰;.

e)    sa asigure instalarea statiei de radiolocatie, grupului electrogen si mijloacelor de transport si sa permita amenajarea genistica a locului in care acestea sunt dispuse;

f) sa ofere posibilitatea orientarii statiei cu ajutorul reperelor din teren;

g) sa fie la o distanta de cel putin 300 m de paduri sau obiecth industriale, care pot perturba functionarea statiei de radiolocatie.

Indicarea tintelor se executa pentru transmiterea datelor despre inamicul aerian la punctul de comanda al unitatii si al subunitatii, la postul de observare, la statia de radiolocatie pentru cercetare, la sistemul de conducere a focului si mijloacele de foc, in scopul asigurarii descoperirii la timp a tintelor si deschiderii oportune a focului.

Indicarea tintelor trebuie sa fie sigura, scurta, clara si sa asigure descoperirea rapida a tintelor.

Indicarea tintelor in unitatea de artilerie/rachete antiaeriene, se organizeaza, de catre seful de stat major, iar la baterie de catre comandantul acesteia.

În raport de situatie, pentru transmiterea avertizarii se utilizeaza urmatoarele procedee de indicare a tintelor:

a)cu ajutorul caroiajului apararii antiaeriene;

b)cu ajutorul caroiajului pentru indicarea tintelor;

c)cu ajutorul coordonatelor unghiulare β,ε, si distantei/inaltimii;

d)cu ajutorul reperelor/directiilor;

e)indicarea nemijlocita.

Indicarea tintelor cu ajutorul caroiajului apararii antiaeriene se foloseste pentru transmiterea datelor despre situatia aeriana generala - avertizarea timpurie generala - de catre esalonul superior pana la unitate, iar de la unitate la subunitatea de artilerie rachete antiaeriene - pentru transmiterea avertizarii timpurii directe.

Reprezentarea datelor despre situatia aeriana generala se poate face pe planseta situatiei aeriene generale.

Comandantul plutonului cercetare urmareste corectitudinea reprezentarii pe plansete a datelor despre tintele aeriene, modul de receptionare si transmitere de catre dictori a datelor la plansete si subunitatile de tragere, raporteaza comandantul despre aparitia tintelor noi.

Indicarea tintelor cu ajutorul caroiajului de indicare tintelor se foloseste pentru transmiterea avertizarii apararii antiaeriene, de la statia de radiolocatie pentru cercetare la punctul de comanda al unitatii si la subunitatile de artilerie/rachete antiaeriene si pentru darea misiunilor de foc - transmiterea avenizarii locale a apararii antiaeriene - la subunitatile de artilerie/rachete antiaeriene.

Indicarea tintelor se executa direct de catre operatorii statiilor de radiolocatie care determina succesiv coordonatele, numarul de ordine, inaltimea si compunerea aproximativa a tintelor si transmit aceste date la punctul de comanda al unitatii/subunitatii, prin reteaua radio de avertizare a statiei de radiolocatie, prin telefon sau prin voce.

Comandantul plutonului cercetare urmareste corectitudinea si oportunitatea transmiterii de catre operatorii statiilor de radiolocatie pentru cercetare a datelor de indicare a tintelor, modul de reprezentare a datelor pe plansete si transmiterea acestora la subunitatile de tragere.

Indicarea tintelor cu ajutorul coordonatelor- azimut, unghi de inaltare, distanta, inaltime se foloseste in cazul in care:

a) tinta nu a fost descoperita de catre statia de radiolocatie pentru cercetare si indicarea se face de la punctul de comanda al unitatii - avertizarea locala- apararii antiaeriene;

b) indicarea tintelor se face cu ajutorul datelor radarului de cercetare al uneia dintre subunitatile de artilerie/rachete antiaeriene - avertizarea timpurie directa;

c) indicarea tintelor se face in cadrul subunitatii de catre radarul de cercetare al acesteia - avertizarea locala a apararii antiaeriene.

In cazul indicarii tintelor cu ajutorul coordonatelor, aceasta se face utilizand urmatoarea formula: "TINTA NR. 000, AZIMUT 00-00, DISTANTA -000, ÎNALTIME -00, COMPUNEREA TINTEI'.

Comandantul plutonului cercetare urmareste corectitudinea transmiterii, receptionarii si materializarii pe plansete a datelor de indicare a tintelor si in plus la nivelul bateriei de artilerie/rachete antiaeriene, asigura circulatia fluxului informational in cadrul subunitatii si cu esalonul superior.

Indicarea tintelor cu ajutorul reperelor din-teren/directiilor se foloseste cand nu s-au primit date despre tintele aeriene de la statia de radiolocatie pentru cercetare, radarele de cercetare ale sistemelor de conducere a focului, sau cand tintele apar prin surprindere in raionul dispozitivului de lupta al unitatii/subunitatii.

Exista trei categorii de repere si modalitati pentru indicarea tintelor:

a)  repere stabilite de statul major al unitatii, care se comunica subunitatilor in partile care le privesc si se marcheaza pe plansetele din punctul de comanda al unitatii/subunitatii de artilerie/rachete antiaeriene;

b)  repere pentru indicarea tintelor in cadrul punctului de comanda al unitatii si in cadrul subunitatilor;

c)  repere pentru indicarea tintelor la piese si instalatii, care se trec pe fisa focului.

Reperele pentru indicarea tintelor in cadrul punctului de comanda al unitatii sau al subunitatii de artilerie/rachete antiaeriene se stabilesc in teren pana la o departare la care acestea sa fie vizibile din dispozitivul de lupta al subunitatii sau raionul punctului de comanda al unitatii.

În total se aleg 8-15 repere, departate unul de altul la 6-8 km.

Pe directia fiecarui reper, la o distanta de 5-10 m de postul de observare, se instaleaza cate o placuta indicatoare pe care se inscrie numarul corespunzator al reperului, natura sa si distanta la care se afla.

Reperele pentru indicarea tintelor in cadrul unitatii se stabilesc de catre compartimentul S2 al unitatii de artilerie/rachete antiaeriene, se trec pe o schema a reperelor unitatii si pe plansetele din punctul de comanda al unitatii.

Fiecare baterie primeste un extras din aceasta schema cu reperele care se gasesc in sectorul de tragere al acesteia.

Aceste repere se trec pe planseta din punctul de comanda al bateriei, care se completeaza cu reperele stabilite la nivelul acesteia.

Indicarea tintelor cu ajutorul acestor repere se face pe linia punctelor de
comanda - avertizarea timpurie directa si avertizarea locala a apararii antiaeriene.

Comandantul plutonului cercetare urmareste modul de reprezentare a tintelor pe plansete, iar la nivelul bateriei de artilerie/rachete antiaeriene urmareste si corectitudinea receptionarii si retransmiterii datelor de indicare.

4.1.3. Conditii pentru tragere

Conditiile favorabile pentru tragere sunt atunci cand cerul este uniform noros sau senin.

În conditii complexe de fond tragerile se executa in regim automat, iar in regim-manual se trece numai in cazul lansarilor asupra tintelor cu viteza mica sau fixe, executandu-se lansarea pe 'tinta vine' precum si in cazul in care datorita vitezei insuficiente sau parametrului mic al tintei. APL (automat de prindere pentru lansare) nu declanseaza.

Cand lucram in regim manual este necesar sa se execute deblocarea electrica si lansarea rachetei in zone uniform luminate sau neluminate puternic ale spatiului, observand in prealabil existenta unui semnal stabil de informatie.

Regimuri de lucru:

Pe ploaie puternica si ninsoare nu se admite lansarea rachetelor. Pe timp de ploaie si ninsoare, la cuplarea mecanismului de lansare la tub, nu se admite sa ajunga apa sau zapada la contactele fiselor, iar capacele la tub se scot numai inaintea lansarii.

In conditii de vizibilitate redusa (ceata, amurg, ploaie sau zapada) se

admite lansarea rachetelor daca se poate descoperi tinta cu ochiul liber si daca apar informatiile de prindere a tintei. Cand se pot executa trageri in amurg, este necesar ca becul de semnalizare sa fie acoperit cu o diafragma, in scopul de a nu impiedica observarea tintei. Pe timp insorit se fixeaza la ochelari filtrele de lumina.