CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Repartitii probabilistice clasice
Repartitii de tip discret
In multe aplicatii practice ale teoriei probabilitatilor intalnim cazuri in care un experiment sau mai multe experimente analoage se repeta de un numar de ori, fiecare din ele ducand la realizarea sau la nerealizarea unui anumit eveniment. Ceea ce intereseaza este numarul de realizari ale evenimentului intr-o serie de experimente. Experimentele pot fi efectuate in aceleasi conditii sau in conditii diferite.
Teorema particulara a experimentelor repetate Se fac n experimente independente, in fiecare din ele un eveniment A se poate realiza cu probabilitatea p si nu se realizeaza cu probabilitatea q=1-p. Sa se determine probabilitatea ca in cele n experimente evenimentul A sa se realizeze exact de m ori.Avem:
|
Probabilitatile au forma termenilor din dezvoltarea binomului
. Din aceasta cauza
campul de evenimente din aceasta schema probabilizat dupa regula (4.1.) se
numeste camp binominal (este clar ca
evenimentele elementare ale campului asociat experimentului pot fi considerate
ca elemente ale produsului cartezian
Aceasta schema probabilistica a fost cercetata in mod deosebit de J. Bernoulli, de aceea se mai numeste si schema lui Bernoulli.
Probabilitatea ca intre cele 100 piese controlate sa avem cel mult patru piese defecte.
Cel mai probabil numar de piese bune.
R
2. .
Teorema generala a experimentelor
repetate. Presupunem ca se fac n experimente independente, in
fiecare din ele un eveniment A se poate realiza cu probabilitatea,
si nu se realizeaza cu probabilitatea
. Sa se determine
probabilitatea ca in cele n experimente evenimentul A sa se produca exact de m
ori. Cu notatiile facute la schema binominala avem (4.1.), de unde:
Avem:
|
cu
R. Facem urmatoarele ipoteze:
- nici un element nu este in pana;
- un element este in pana.
Probabilitatile lor
vor fi ;
unde
de unde:
Notand cu A evenimentul "aparatul efectueaza munca pentru care este destinat" formula probabilitatii totale ne da: P(A)= 0,5301 +0,3640,7=0,784.
Repartitia Poisson de parametru l
Sa presupunem ca in repartitia binominala (4.2.) luam (const.). Sa determinam in acest caz valorile
probabilitatilor pentru
.
Avem:
|
si
deci probabilitatile definite prin (4.3.) sunt termenii unei repartitii:
Definitie. Repartitia determinata prin probabilitatile (4.3.) se numeste repartitie Poisson de parametru l, iar variabila aleatoare
se numeste variabila aleatoare Poisson.
Repartitia Poisson este denumita legea evenimentelor rare, datorita proprietatii sale de a aproxima o repartitie binomiala cand numarul experimentelor n este foarte mare iar probabilitatea de aparitie a evenimentului considerat este foarte mica.
Exemplul 4.3. O masina fabrica un numar mare de piese dintre care unele sunt defecte. Se fac observatii pe N=100 de esantioane a n=40 piese, fiecare alese la intamplare. Obtinem urmatoare distributie a pieselor defecte:
|
Nr.piese defecte Xi |
Nr.esantion Ni |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
total |
R.
Facand
ipoteza ca proportia pieselor defecte ramane constanta, numarul X a pieselor
defecte in fiecare esantion este o variabila aleatoare binomiala de parametru
n=40 si p valoare necunoscuta. Dar media de selectie In acest exemplu putem aproxima legea binomiala cu legea Poisson, proportia pieselor defecte fiind suficient de mica iar efectivul fiecarui esantion, este n=40. Comparatia intre frecventele observate si probabilitatile ajustate prin legea binomiala si Poisson rezulta din tabelul:
Schema polinomiala. O urna contine bile de
culorile
Aceasta probabilitate se mai noteaza cu Exemplul 4.4 [23] Un muncitor produce cu probabilitatile 0,99; 0,07 si respectiv 0,03 o piesa buna, o piesa cu un defect remediabil si un rebut. Muncitorul a produs trei piese. Care este probabilitatea ca intre cele trei piese sa fie cel putin o piesa buna si cel putin un rebut?R. Pentru calcularea acestei probabilitati aplicam schema polinomiala si anume:
Schema bilei nerevenite. Se considera o urna cu
urmatoarea structura:
Experimentul descris impreuna cu campul de evenimente asociat, probabilizat dupa regula data, se numeste schema hipergeometrica sau schema bilei nerevenite. Exemplul 4.5. Pentru controlul de calitate al unui lot de N piese se extrag deodata n piese (n<N). Stiind ca in lot avem a piese rebut si b piese bune (a+b=N) sa se scrie tabloul de distributie a variabilei aleatoare care reprezinta numarul de piese rebut dintre cele n extrase. Sa se calculeze valoarea medie si dispersia acestei variabile.R. Variabila aleatoare
deci
Dar:
si
Notam
dar:
de unde:
Dispersia va fi:
Repartitii de tip continuu In cele ce urmeaza ne vom referi la repartitiile unidimensionale de tip continuu. Fie Repartitia de densitate uniforma Definitie. Se numeste functie de repartitie uniforma pe
Definitie. Variabila
aleatoare Exemplul 4.6.
Se masoara diametrul unui cerc si se obtin diverse rezultate care sunt
interpretate ca valori ale unei variabile aleatoare
|
|
m si s fiind constante, numite parametrii repartitiei.
Graficul densitatii este cel din fig.4.1.
|
Fig. 4.1. |
Functia de repartitie este:
|
Vom nota .
Variabila aleatoare se numeste normala
daca are functia de repartitie
. Pentru
vom calcula caracteristicile numerice
esentiale: valoarea medie, dispersia si momentele centrate:
Rezulta: M(x) = m, de unde: D2(x s
Centrul de dispersie m este centrul de simetrie al repartitiei. Daca m isi
schimba valoarea, curba de densitate se deplaseaza de-a lungul axei Ox fara
a-si schimba forma. Deci m caracterizeaza
pozitia repartitiei pe axa Ox. Parametrul caracterizeaza forma curbei de densitate.
Ordonata maxima a curbei este invers proportionala cu
Exemplul 4.7. 500 de aparate de tipul A si 1000 de aparate de tipul B cu aceeasi destinatie sunt in serviciu. Ele trebuie reparate dupa exploatare cu probabilitatile 0,3 respectiv 0,4. Se cere sa se determine:
probabilitatea ca numarul de aparate ce trebuie reparate sa fie cuprins intre 250 si 350.
numarul de reparatii n, ce trebuie efectuate in atelier pentru ca probabilitatea p a numarului de aparate in reparatie sa fie 0,90.
R. 1. Fie evenimentul A - aparatul trebuie reparat. Numarul de reparatii a evenimentului A este o variabila aleatoare repartizata normal cu:
. Din tabele avem
deci
de unde rezulta
Repartitia
Fie , n variabile aleatoare normale, normate,
independente (
). Suma
patratelor acestor variabile aleatoare este o variabila aleatoare notata:
. Aceasta
variabila aleatoare are densitatea de repartitie
|
(Reamintim
ca este functia gama a lui Euler, cu n un
parametru pozitiv).
Curba densitatii de repartitie nu este simetrica (figura 4.2) dar ea tinde sa devina simetrica daca numarul gradelor de libertate creste (peste 30).
|
Figura 4.2. |
Repartitia Student
Fie variabile aleatoare normale
,
independente. Variabila
|
unde este o variabila aleatoare
,
independenta de sirul
, este o
variabila aleatoare continua cu densitatea de repartitie.
|
numita densitatea repartitiei
Student, (dupa pseudonimului
matematicianului W. Gosset), cu grade de libertate.
Curba teoretica a acestei densitati este cea din figura 4.3.
|
Figura 4.3. |
Ea
este asemanatoare cu curba densitatii normale, dar diferita. Daca repartitia variabilei Student tinde spre
functia
.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2191
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2025 . All rights reserved