ALTE TEHNICI DE MELOTERAPIE CE POT FI UTILIZATE IN ACTIVITATE A CU ELEVII DEFICIENTI MINTAL"

ALTE TEHNICI DE MELOTERAPIE CE POT FI UTILIZATE IN ACTIVITATE A CU ELEVII DEFICIENTI MINTAL"

1.1. Rolul muzicii ca terapie in activitatea cu elevii deficienti mintal

Oameni de stiinta, cercetatori, filozofi, psihologi, psihopedagogi, educatori, toti deopotriva vorbesc despre rolul benefic si influenta curativa, pe care o poate avea muzica atat asupra oamenilor, considerati normali, cat si asupra persoanelor cu nevoi speciale.

Prin posibilitatea sa de vindecare, muzica este privita sub denumirea de meloterapie.

Meloterapia implica un ansamblu de metode psihoterapeutice, in care participarea subiectului este activa, bazandu-se pe lumea interioara a sunetelor acestuia in scopul de a diagnostica si trata.

Meloterapia este privita si ca o experienta curativa, de participarea activa la creatie si ascultarea sunetului si a muzicii.

Muzica contine elemente care reflecta diferite stari sufletesti, atingand aspectele fundamentale ale sensibilitatii umane. Ea are rol de:

Ø      securizare: ascultarea muzicii provoaca primitive, evocand astfel, siguranta experientelor trecute;

Ø       efect linistitor pentru subiect reduce tensiunile individuale si interpersonale, oferind consolare;

Ø       evadare ce poate fi benefica, dar poate fi folosita si in scop de a realiza acceptarea realitatii.

In domeniul terapeutic propriu-zis muzica serveste drept suport pentru diferite tehnici de psihoterapie. Originalitatea acestor tehnci in comparatie cu alte metode psihoterapeutice, implica participarea activa atat a terapeutului, cat si a subiectului la aceeasi experienta muzicala.

Pentru copiii cu nevoi speciale - tulburari de invatare, deficienta mintala etc, muzica ocupa un loc central in joc si in procesul de invatare prin unitatea:

q       sunetului;

q       miscarii;

q       limbajului

In cadrul meloterapiei pentru copiii cu nevoi speciale (in special pentru deficientul mintal), acestia sunt indrumati, prin diferirite activitati muzicale sa exploreze/cerceteze cate sunete poate scoate un instrument, schimband instrumentele muzicale intre ele. Aceasta cercetare, investigare se realizeaza prin folosirea corpului, a sunetelor vocale, vocii si mediului. Astfel, copiii vor fi motivati in exprimarea si invatarea unor lucruri noi.

Meloterapia urmareste prin diferite activitati specifice deficientului mintal, urmatoarele aspecte:

Ø      imbogatirea vietii personale;

Ø      dezvoltarea sensibilitatii;

Ø      comunicarea cu cei din jur;

Ø      facilitarea integrarii /contactelor sociale;

Ø      prevenirea/reducerea tulburarilor de comportament;

Ø      linistirea angoaselor.

1.3.TERAPIA NON-VERBALA PRIN MUNCA-FOLOSITA IN ACTIVITATEA CU ELEVII CU C.E.S.

Pentru anumite categorii de deficienti limbajul este greoi, reprezentand chiar o amenintare pentru situatiile in care trebuie folosit in meloterapie insa, se poate apela la mediul non-verbal, in care limbajul si cuvintele nu sunt necesare, fapt ce determina o experienta mai accesibila pentru o persoana cu dificultati in vorbire si exprimare.

Terapeutului ii revine sarcina de a-I determina pe copii sa inteleaga abilitatea de a folosi sunetele corpului, iar ulterior un instrument ii ofera copilului un sens pozitiv in interactiunea cu el insusi, iar apoi cu ceilalti prin cantatul la instrumente sau crearea propriei muzici.

Relatia dintre copiii cu C.E.S. si un instrument muzical poate avea un rol benefic.

Pentru cazuri specifice se folosesc anumite metode.

Spre exemplu: disonanta poate fi folosita pentru a reflecta disconfortul resimtit de un schizofrenic sau terapeutul poate sa acompanieze copilul cand acesta tipa.

In meloterapia non-verbala, lucrul cu copiii presupune pentru terapeut comunicarea cu propriile emotii ale subiectului, care exteriora prin folosirea sunetului sau linistii in exprimare.

Prin muzica, cantand sau nu, subiectii pot exprima sentimente de: furie, tristete, retinere sau chiar o lume interioara haotica. Atunci cand o persoana nu reuseste sa experimenteze emotiile sau nu stie ce sunt acestea, putem spune despre acea persoana ca este ,,Paralizata emotional". Paralizia emotionala insa, poate fi comunicata prin meloterapie.

Terapeutul trebuie sa creeze un mediu securizant pentru subiect si sa raspunda doar la participarea sau neparticiparea clientului.

Planificarea lucrului individual sau in grup:

- in formarea grupurilor de copii care sunt inchisi in programul de meloterapie trebuie sa se tina cont de anumite criterii:

Ø      Comportamentul;

Ø       Dizabilitatile;

Ø       Particularitatile subiectului.

-este indicat ca in grup sa avem subiecti cu aceleasi caracteristici comportamentale;

-terapia individuala se realizeaza pentru acea categorie de subiecti care pot prezenta dificultati emotionale: care nu vorbesc sau au intarzieri mari in dezvoltarea fizica si psihica;

-in aceasta categorie de subiecti se lucreaza in diade sau triade- in grupuri de 2-3 copii cu probleme similare de comunicare, socializare etc;

-terapeutul are obligatia de a colora si cu educatorul sau instructorul, infirmierul care petrece cel mai mult timp cu clientul; discutia dintre cei doi, axandu-se in principal pe comportamentul zilnic al subiectului;

-rolul terapeutului in cadrul meloterapiei individuale este mai important decat in meloterapia de grup.

El observa cu mare atentie clientul stimulandu-l si incurajandu-l, in special in primele sedinte.

In continuare, prezentam anumite tipuri de exercitii ce pot fi folosite atat ca tehnici de terapie prin muzica individuala, cat si in grup, pentru activitatea cu elevii deficienti mintal.

1.3.1. Exercitii de grup pentru miscare dupa muzica:

Exercitiul se realizeaza pentru un grup format din 3-6 clienti;

Combina muzica, miscarea si ascultatul, pe fond de constienta generala;

Se efectueaza intr-un loc unde spatiul este suficient de mare pentru miscarile fiecaruia;

Trebuie sa se creeze un sentiment de sensibilizare si incredere reciproca intre terapeut si clienti;

In prima etapa a exercitiului-fiecare client interpreteaza o piesa la alegere, dupa care vor canta toti odata, mentinand volumul vocii in cadrul unor limite stabilite in prealabil. Acesta il va ajuta pe fiecare client sa-si mentina identitatea personala in fata unor posibile distrageri;

In a II-a etapa se continua cantarea, fiind insotita si de miscari improvizate, folosind tot spatiul disponibil, astfel incat spatiul personal sa fie respectat.

Aceasta etapa implica o adaptabilitate fizica, mentala si agilitate;

In etapa a III-a subiectii au sarcina de a cauta si de a se misca intr-un ritm mai lent, cu ochii inchisi, fapt ce implica o concentrare din partea subiectului asupra miscarilor si sunetelor din viata cotidiana.

1.3.2. Exercitiul cu propriul nume:

Instructaj:

v     rostiti-va numele de mai multe ori, incet si cu atentie;

v     fiti atenti la miscarile implicate, la respiratie, la forma si flexibilitatea limbii si buzelor;

v     repetati numele vostru intr-un ritm natural (pe silabe, de exemplu: Maria Elizabeta Popa);

v     observati cum accentele (silabele) alcatuiesc modelul unui ritm: Ma-ri-a-E-liz-a-be-ta-Po-pa;

v     exprimati numele prin bataia palmelor, prin mers; prin lovituri cu degetele mainilor si picioarelor;

v     transformati-va numele intr-o fraza muzicala, cantandu-l ca pe un cantec;

v     exercitiul indica ceea ce subiectul simte in legatura cu propria persoana la un moment dat. In final, subiectul este indrumat sa-si rosteasca numele in cea mai inteleapta si blanda tonalitate pe care o cunoaste, pentru a stabili sunetul cel mai potrivit al Sinelui.

S-a constatat (in ,,Trapia prin sunete"- Olivea Dewhurst-Maddack) ca exista o relatie intre notele muzicale-simturile-sistemele corpului. In lucrul meloterapeutic se recomanda subiectilor sa cante cantece corespunzatoare si sa asculte sunetele si muzica bazate pe diferite note muzicale, pentru a-si imbunatati functiile diferitelor parti ale trupului, conform diagramei prezentate in ANEXA A.