CLASIFICAREA APTITUDINILOR

La momentul actual, psihologia opereaza o diferentiere si o clasificare distincta in interiorul sistemului aptitudinal, creiteriul cel mai larg acceptat fiind sfera de solicitare si implicarea in cadrul activitatii. Se delimiteaza intre: a) aptitudini generale si b) aptitudini speciale.

a. Aptitudinea generala este accea care este solicitata si intervine in orice fel de activitate a omului sau in rezolvarea unor clase diferite de sarcini. Aptitudinile generale alcatuiesc repertoriul instrumental-adaptativ bazal al oricarui individ, care asgura o relationare si o adaptare cat de cat satisfacatoare in conditiile variate ale mediului. Se impart in aptitudini senzo- motorii si intelectuale.

Aptitudinile senzo- motorii intervin in toate situatiile in care este necesara discriminarea, identificarea si efectuarea unor actiuni directe asupra unor obiecte, in vederea satisfacerii unor nevoi curente. Includem aici caracteristicile analizatorilor (pragurile sensibilitatii, dinamica generala a sensibilitatii, acuitatea, capacitatea de admisie si de procesare informationala, capacitatea de fixare- pastrare etc.) si caracteristicile structural- dinamice ale aparatelor motorii (forta, viteza, finetea si armonia miscarilor, tempoul, ritmul, precizia, complecitatea actiunilor etc.).

Aptitudinile intelectuale reunesc mai multe functiuni psihice care, simultan, sunt implicate in toate formele de activitate si, totodata, sunt proprii tuturor oamenilor. Acestea sunt memoria, imaginatia si inteligenta proprou- zisa. In mod curent, se considera aptitudine generala intelectuala numai inteligenta, ea subsumand memoria si imaginatia.

Psihologia, prin scalele de inteligenta (Binet-Simon, Terman Wechsler- Bellvue, Alexander etc.) evalueaza aceasta aptitudine generala utilizand subteste distincte pentru principalele functiuni psihice mentale- memorie, imaginatie, atentie, rationament, rezolutivitate numerica si logico-verbala. Scorurile partiale reunite intru-un scor final se considera a fi indicator al nivelului de dezvoltare a inteligentei generale.

INTELIGENTA (IQ)- DIMENSIUNEA COGNITIV- CREATIVA A PERSONALITATII

Notiunea ca atare este greu de definit, diferiti autori conferindu-i continuturi diferite.

Etimologic, termenul provine din latina, unde inter- legere inseamna in acelasi timp a discrimina (disocia) si a lega. Concluzie: inteligenta este capacitatea de a stabili relatii intre obiecte, fenomene si evenimente, de a gasi solutii optime in situatii noi, inedite, non-rutiniere. Cu evidenta, inteligenta se leaga de activitatea de cunoastere sub dublu aspect: extensional (diversitatea modala a situtiilor problematice abordabile si rezolvabile) si intensional (profunzimea patrunderii si a intelegerii aspectelor relevante, semnificative si esentiale ale unui obiect sau situatii). Ironic, se spune: inteligenta este ceea ce masoara testele de inteligenta sau ceea ce indica testele de inteligenta!!

Multitudinea de definitii si acceptii ale inteligentei este ea insesi un indicator al complexitatii extraordinare a fenomenului, ce prezinta un tablou eterogen, multicomponential, cu organizare heteronoma, strict individualizata. Modul diferit de combinare-articulare a componentelor de baza determina forma diferite de manifestare a inteligentei.

L. Thorndike, inca in 1920, determina cel putin trei tipuri deinteligenta: inteligenta conceptuala sau abstracta ( abilitatea de a opera usor si adecvat cu materialul verbal si simbolic); inteligenta practica ( definita ca aptitudinea de a opera cu material intuitiv, obiectual si de a obtine performante ridicate la sarcini cu caracter situational- cocret; inteligenta sociala, accea care rezida in abilitatea individului de a se descurca in situatiile sociale, de a se relationa si intelege cu semenii.

La radul lor, D. Hebb si R.B. Cattell, disting intre doua forme de inteligenta- una denumita cristalizata (inteligenta de tip B), caracterizata prin desfasurare ordonata, coernta, logica, consistenta si riguroasa in argumentare) si, o alta fluida (inteligenta de tip A), caracterizata prin spontanietate, caracter imprevizibil si originalitate. Prima asigura un bun randament in situatiistructurate, bine definite; cea dea doua, dimpotriva- este eficienta in situatii problematice, slab definite.

Teoria factoriala, in varianta dezvoltata de L. Thurstone, sustine si ea caracterul multidimensional, complex al inteligentei, incluzand trei categorii de factori: un factor general (G), evidentiat prima oara de C. Spearman, caruia i se atribuie interventia in solutionarea oricarui gen de sarcini (probe); mai multi factori de grup (6), care intervin in rezolvarea unei anumite clase de sarcini (probe)- cum ar fi, de exemplu, un factor numeric (N), implicat in calcul, un factor verbal (V) implicat in intelegerea propozitiilor, ordonarea cuvintelor s.a., un factor imaginativ ( I ), solicitat in sarcinile de transformare si combinare, un factor mecanic (W), implicat in intelegerea raporturilor functionale, tehnice si un numar si mai mare de factori specifici ( SI), care intervin in rezolvarea unor sarcini individuale din cadrul unei clase (acestia din urma coreleaza cu difertele aptitudini speciale si, ca atare, nu se includ in testele de inteligenta generala.

S-a impus in practica determinarea inteligentei generale, scop in care se opereaza cu trei unitati de masura: quotidientul intelectual    ( Q.I), centila si scara in abateri- etalon (ultimele doua fiind aplicabile si altor aptitudini, respectiv, cele speciale).Q.I este un indicator ce se obtine prin raportarea scorurilor obtinute la testul de inteligenta care dau varsta mintala ( Vm), la varsta cronologica ( Vc):

Q.I= Vm / Vc x 100, unde Vm si Vc sunt exprimate in luni.

Prin definitie, se accepta ca subiectul normal mediu are un Q.I = 100, deci varsta lui mintala este egala cu varsta cronologica; un Q.I. mai mare decat 100 indica o inteligenta superioara mediei, ajungand pana la categoria "super" ("super inteligent"); un Q.I. mai mic decat 100, ajungandu-se pana la categoria " debilitate mintala".    (Q.I mai mic de 40).

Centila este o unitate de masura care permite clasificarea unui subiect in functie de scorul obtinut la testul de inteligenta, prin raportarea la un esantion de 100 de subiecti reprezentand populatia de referinta. Subiectul cu scorul cel mai mare primeste centila 99, cel cu scorul mediu- centila 50, iar cel cu scorul cel mai slab- centila 1.

Scara de abatere- etalon tinde sa fie generalizata in prezent. Pornind de la scorurile esantionului, se calculeaza media aritmetica si abaterea standard (etalon); subiectul ocupa un loc prin distanta sa in abaterea standard fata de media aritmetica.

H. Gardner (1983) a introdus notiunea de inteligenta multipla, identificand nu mai putin de sapte forme (tipuri): i. multipla; i. muzicala;    i. logico-matematica; i. spatiala; i.kinestezica a corpului; i. interpersonala; i. intrapersonala- aceasta clasificare depaseste limitele inteligentei generale, fiind mai mult proprie domeniului aptitudinilor speciale. In fine R. Sternberg (1985) dezvolta teoria triarhica a inteligentei, in care trei aspecte distincte ale inteligentei se combina fiecare cu celelalte doua pentru a produce un comportament inteligent. Fiecarui aspect ii corespunde o subteorie.

Prima este subteoria contextuala, cea care leaga contextul cultural de comportamentul inteligent; o decizie sau actiune pot fi considerate inteligente intr-o cultura, dar in alta nu. In viata reala, spre deosebire de cea de test,exista totdeauna o motivatie a comportamen-tului inteligent, iar ceea ce intr-o cultura poate fi o motivatie buna in alta poate fi rea.

A doua subteorie este cea componentiala, care exprima modul cum experientele noastre anterioare afecteaza felul in care ne comportam. Dupa Sternberg, inteligenta trebuie abordata cognitivist, respectiv, analiza sa fie orientata pe componentele procesului de tratare a informatiilor.

Cea de a treia subteorie vizeaza cele doua fatete ale inteligentei- cea legata de noutate si cea legata de prelucrarea automata a datelor si informatiilor. In definirea inteligentei noutatea trebuie considerata mai importanta decat automatismul sau rutina!

Controversele vizeaza nu numai definirea inteligentei, cat si determinismul ei. Multa vreme s-a considerat de unii autori ca este integral innascuta, tinand doar de ereditate; altii o considera dobandita sub influienta mediului. Solutia corecta: si aici intervine principiul interactiunii ereditate- mediu, cu acordarea unei mai mari ponderi ereditatii. O alta intrebare: cand se considera structurarea inteligentei ca incheiata? Mult timp s-a crezut ca varsta limita a maturizarii inteligentei este de 14 ani, ulterior, sub presiunea faptelor s-a acceptat limita de 21- 25 de ani.

Valoarea exacta a acestei limite poate fi inca obiect de discutie, certa este constatarea ca dezvoltare inteligentei este mai scurta decat cea a altor aptitudini speciale. Varsta antreneaza cu sine un implacabil proces de deteriorare a eficientei structurilor inteligentei si o scadere a QI; nu toate componentele sunt afectate in acelasi ritm- primele afectate sunt calitatile perceptive, de memorie, de atentie si imaginatie, apoi cele verbale si de rationament

Intereseaza si corelatia dintre reusita scolara si profesionala cu nivelul inteligentei. Experimental s-a dovedit ca este necesar si suficient un nivel mediu de inteligenta, dar corelat cu un optim motivational, o atitudine pozitiva si vointa de reusita!