ANALIZA UNEI DESCRIERI -PROSOPOGRAFIA AGLAEI

ANALIZA UNEI DESCRIERI

-PROSOPOGRAFIA AGLAEI

Analiza prosopografiei Aglaei

'Otilia opri pe Felix in fata femeii mai mature.Era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, insa cu parul negru, pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ii era galbicioasa,gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de citeva cute mari, acuzand o slabire bruca. Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era imbracata cu o bluza de matase neagra cu numeroase creculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon din piele, in care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur. Doamna, care juca table cu Pascalopol, in vreme ce ceilalti peiveau, ridica o fata scrutatoare si examina din cap pana in picioare pe Felix, ridicandu-si in acelasi timp mana spre a-i fi sarutata. ' (Enigma Otilei-George Calinescu)

Textul de mai sus abordeaza una din formele specifice ale descrierii-prosopografia.

Prosopografia este un tip de descriere[1] care are drept obiect prezentarea calitatilor fizice ale unei persoane/unui personaj: corpul uman, figura, miscarea, tinuta.

Impreuna cu etopeea[2] prosopografia intra in componenta portretului clasic.

Prosopografia Aglaei poate fi interpretata atat ca o descriere atat reprezentativa , cat si ca una expresiva ,intrucat identificam o focalizare interna-informatia fiind restransa la punctul de vedere al unui actor - demonstrata de comentariile creditabile: 'femeii mai mature', ' buzele subtiri, acre ', ' bluza sugrumata '.Descriptorul coincide in acest caz cu un personaj, Felix.

Pe de alta parte, verosimilitatea informatiilor, accentul cazut pe transmiterea si adevarul acestora circumscriu fragmentul descrierii reprezentative.Contextul in care apare obiectul este refacut integral,conjunctura este precizata: intrarea intr-o incapere noua, plina de oameni necunoscuti.

Functia predominanta in aceasta descriere este functia mimetica , care construieste reprezentarea.Aceasta potenteaza in descrierea personajului autenticitatea, urmarind 'efectul de real' prin prezentarea amanuntelor fizionomiei: cutele de pe obraz, miscarea pleopelor, etc.

Descrierea este de tip voir , fiind realizata de un actor(Felix) caruia intrarea intr-o camera necunoscuta ii ofera posibilitatea sa observe.

Elementele descrierii sunt dispuse intr-o anumita ordine. Aceasta este stabilita de privirea descriptorului si de codurile culturale specifice care ordoneaza schemele perceptive, valorile. Ordinea termenilor unei descrieri produce efecte de sens foarte importante la nivelul povestirii intra-descriptive.

Descrierea Aglaei, ca si a celorlalte personaje este influentata de starea psihica a lui Felix. Angoasele, temerile acestuia influenteaza selectia detaliilor fizice. Acesta opteaza pentru urmatoarea ordine:descrierea parului, a fetei si apoi a imbracamintii.

Identificam mai multe etape in realizarea descrierii.Primul pas este retinerea unei impresii generale('femeie mai matura', 'doamna de aceeasi varsta cu Pascalopol') , apoi se opereaza cu selectarea unor detalii cu functie metonimica(parul, nasul, etc), se inventariaza elementele caracteristice ale unui posibil model uman prin descrierea figurii (ochii,obrajii), semne particulare, automatisme (miscarea din pleoape).

Personajul se defineste din punct de vedere tipologic prin caracterisici cu caracter general: rautate cupiditate.

Descrierea se relizeaza in jurul unei teme-Aglae- selectandu-se un cuvant-titlu('femeie') cu valoare metonimica, presupunand apoi alegerea unui camp lexical al cuvantului.

Fragmentul desciptiv se constituie prin inlantuirea unor secvente descriptive[8]: secventa descrierii fetei si secventa descrierii imbracamintii.

La randul ei aceasta este alcatuita din propozitii descriptive( PD) si reprezentari descriptive[9](RD).

Prima secventa descriptiva cuprinde mai multe PD:'in fata femeii mature', unde 'matura' este predicat calificativ (Prq), urmat apoi de o reformulare -'doamna', si de un Prq 'de aceeasi varsta cu Pascalopol'.

Are loc tematizarea[12] temei-titlu ,procedeu identificabil prin prezentarea partilor acesteia:parul, fata, imbracamintea.

La randul sau fata devine sub-tema si i se aplica o tematizare si o aspectualizare .Aspectele aspectualizarii fetei sunt componentele acesteia, iar tematizarea consta in Prq si Prf (predicat functional) ce le leaga direct de tema-titlu:(fata)galbicioasa, (buzele) subtiri si acre, (nas)inconvoiat si acut, (obrajii)brazdati de cateva cute mari, (ochii)bulbucati.Exista o asimilare comparativa 'ca aceia ai batranului'.

Un aspect al tematizarii temei-titlu este Prf 'semana cu batranul, avea aceeasi miscare moale a pleoapelor'.'

A doua secventa desciptiva consta in descrierea imbracamintii.Aceasta incepe printr-o tematizare a temei-titlu(Aglae) -'era imbracata cu o bluza' ', insotita de Prq 'matase neagra'.Urmatoarea PD introduce Prq 'strans' si o situare metonimica'la gat'.Situatia se repeta pentru 'strangulat 'si 'mijloc'.Este precizat obiectul cu care se face 'sugrumarea'-un cordon de piele ce se contituie intr-o PD pentru lantisorul de care era prins la randu-i un cesulet de aur(Prq).

Ca reprezentari descriptive intalnim:'nasul inconvoiat','buze subtiri si acre',etc.

Succesiunea Prq declanseaza izotopia[17] textului fixeaza continutul temei-titlu.Izotopiile asigura intelegerea textului, orienteaza lectura, relevand caracteristicile personalitatii Aglaei:cupiditate, rautate,automatisme.

Descrierea este initiata print-o prezentare generalizata.Aglae este definita drept o 'femeie matura'. Termenii 'matura', 'aceeasi varsta', 'doamna' constituie elemente ale izotopiei varstei, oferind informatii despre statul social si etatea femeii descrise.

Prq 'matura' ofera un orizont de asteptari, intelegandu-se ca posesoarea acestei calitati beneficiaza de o bogata experienta de viata, de o mai buna intelegere a realitatii, de capacitatea de a surprinde nuantele. Informatia se reia prin propozitia' de aceeasi varsta cu Pascolopol ', fiind urmata insa de conjunctia adversativa 'dar'- se traseaza o prima delimitare intre cei doi, intre tipurile de personaj si, implicit , de lume pe care le reprezinta.Dupa conjunctia 'dar' ar trebui sa urmeze in mod obisnuit un Prq care sa aduca o informatie referitoare la diferentele dintre cei doi,mai ales la ce-i lipseste Aglaei.Urmeaza insa o secventa in care este descrisa fata-aceasta descriere are functie metonimica, substituind caracteristicile, elementele distinctive ale acesteia.

Primul obiect descriptiv este parul, caruia i se adauga Prq 'negru' si 'pieptanat intr-o coafura japoneza'.

Parul este considerat reprezentantul unei virtuti sau unei putinte a omului:puterea , vitalitatea. Daca taiera parului inseamna renuntarea la aceste prerogative, virtuti( deci la propria personalitate), strangerea intr-un mod foarte organizat(ca intr-o coafura japoneza) sugereza chiar limitele femeii.Personalitatea sa se limiteaza la anumite trasaturi definitorii (precum caracter autoritar, avaritie, egoism), limitele fiind impuse de normele sociale, de incultura, de ea insasi.

Parul despletit este un semn al disponibilitatii, al capacitatii de a comunica si de a te comunica lumii. Extrema rigiditate a coafurii Aglaei sugereaza refuzul oricarui contact spiritual sau intelectual, raportand intreaga realitate la propriul eu.

Conform unor credinte sufletul rezida in par, ceea ce ar insemna ca sufletul, spiritul Aglaei este ' sugrumat' de obsesii patologice, de pulsiuni de necontrolat.

Podoaba capilara a fost intotdeauna un simbol al feminitatii, al senzualitatii, deci al inconsientului.Neobisnuita coafura sta sub semnul ordinii perfecte, iar procesul de ordonare, de rationalizare este specific animusului.Trasaturile masculine, de obicei absente din atitudinea exterioara a femeii, devin insusiri ale sufletului, insusiri determinate de animusul caracteristic sufletului feminin.In cazul Aglaei insa, intreaga infatisare, toate gesturile sugereaza o masculinizare fortata, inconstienta. La acest personaj trasaturile masculine manifestate la nivelul sufletului feminin sunt dublate in plan fizic, mai ales in expresia fetei sau in gesturi si atitudine.

Prq 'strans' sugereaza o ucidere simbolica a oricarei urme de feminitate,caracteristicile acesteia fiind limitate la minimul care o face recognoscibila ca apatinand acestui gen.

Culoarea neagra intareste aceasta impresie, simbolistica acestei culori fiind legate de moarte.

Ca atribut al parului sugereaza un erotism frustrat.

In propozitia ' parul este bine pieptanat intr-o coafura japoneza' identificam izotopii ale ordinii, indicii asupra obsesiei pentru control, pentru putere.

Aglae sufera de complexul puterii, intelegand prin acesta toate reprezentarile si nazuintele (dorinta de a se imbogati prin orice mijloc, rautatea, dorinta de control, etc) care au tendinta sa ridice eu-l deasupra altor influente si de a le subordona pe acestea eu-lui indiferent daca aceste informatii provin de la oameni sau din anumite propriul incostient.

Una din armele specifice feminitatii de a obtine puterea in diversele ei forme este manipularea erotica. La Aglae insa erosul este dezvoltat doar ca relatie materna, ca relatie personala ramanand inconstient. Un eros inconstient se exteriorizeaza, insa, mereu ca putere.Din aceasta cauza acest tip de femeie nu este in stare sa aduca un sacrificiu real si isi reprima instinctul matern. Cu cat este mai inconstienta o mama de propria personalitate, cu atat mai mare si mai violenta este vointa ei inconstienta de putere.

Aglae refuza aproprierile spiritiuale, parul strans fiind un simbol metonimic al indisponibilitatii pentru relatiile interumane. Drept urmare, o amplificare a receptivitatii erotice, intelectuale, sufletesti nu este posibila, aceasta ramanand prinsa in limitele propriei personalitati.Astfel, aceasta devine o mama pur instinctiva, devoratoare, impunand in cadrul microsocietatii familiale un matriarhat obscur, in care barbatul are doar rolul de fertilizator si supus, ducand o existenta insipida.

Dupa par, sunt descrise in detaliu fata si imbracamintea.

Fata devine oglinda personalitatii sale, fiecare parte fiind puternic marcata de angoasele, dorintele, gandurile sale cele mai ascunse.Capul nu este prezentat, intreaga atentie fiind concentrata asupra fetei, textul care descifreaza semnele personalitatii Aglaei.Aceasta are o culoare ' galbicioasa', indicandu-se atat tendintele clare spre imbolnavire, cat si paliditatea. Lipsa sangelui ca lichid al vietii poate fi interpretat ca absenta unei existente traite in conformitate cu principiile morale fundamentale, dar si o absenta a sentimentelor, a reactiilor umane.

Atentia se indreapta apoi spre ' gura cu buzele subtiri si acre'.

Se stabilesc relatii de analogie intre gura, buze si personalitatea Aglaei ca si in cazul celorlalte elemente ale prosopografiei.

Gura , ca organ perfomator al vorbirii sugereaza crearea logosului si intruchipeaza simbolic puterea de creatie. Ipostaza acesteia - strans inchisa- indica incapacitatea personajului de a avea o viata spirituala si intelectuala activa, neputinta de a se recreea, de a se transforma fizic sub imperiul emotiilor, dar si neputinta de a ordona haosul propriei existente.Neputand controla cuvantul , aceasta nu poate intelege nici realitatea, intrucat pentru omul modern realitatea nu mai este contruita de lucruri, ci de cuvinte.

Lumea fiecaruia reprezinta o selectie a obiectelor realitatii, avand acces doar la acele aspecte implicate de perspetiva la care recurgem.

Daca Aglae decide sa se raporteze la o viziune materialista, pragmatica asupra vietii, atunci toate obiectele lumii, toate modurile de a o interpreta vor fi subordonate acesteia. Conform propriilor coduri de descifrare a lumii, aceasta selecteaza din realitate acele exemple care le confirma(fetele cochete sunt usuratice, studiul aprofundat are efecte nocive asupra dezvoltarii).

Accesul la realitate este intermediat de cuvinte, de obiectele-semne(semnele lingvistice) , obiecte care tin locul altor obiecte, intrinsec referentiale.

Insa intrucat lumea se afla in schimbare, personajul nu mai e in stare sa identifice corect referentul obiectului, avand drept urmare o imagine eronata a realitatii.

.Aglae, ca toate personajele calinesciene, este egala cu ea insasi, nu evolueaza, actionand doar pe baza mecanismelor cauza-efect.

'Buzele subtiri si acre 'reiteraza ideea lipsei de senzualitate.Acestea sunt unite intr-o grimasa ce tradeaza rautatea, malitoizitatea.

Caracterul agresiv in raport cu ceilalti este oglindit la nivel fizic chiar de 'nasul inconvoiat si acut' . Prq inconvoiat poate fi un indiciu matonimic al lipsei de caracter,de cinste si de integritate, al caracterului lingusitor in raporturile cu cei mai puternici (comportamentul fata de Pascalopol) .

Nasul este in general un simbol al perspicacitatii, al discernamantului.' Inconvoierea' acestuia este un semn al absentei acestor calitati. ' Ascutimea ' nasului implica idee de intruziune, de amestec nedorit, fapt dovedit de obiceiul Aglaei de a se implica in probleme ce nu o privesc.

'Obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabre brusca' indica posibile proleme de sanatate. Fata zbarcita accentueaza aspectul de vrajitoare, 'de baba universala'. Urmele sunt lasate de timp, constituindu-se ca signaturi, semne vizibile ale caracterului sau.

Aceasta contrasteaza cu aspectul carnos si rumen al fetei lui Pascalopol. Se diferentiaza astfel modul de a fi a celor doi: relaxat, binevoitor, al lui Pascalopol si vesnic agitat, malitios al Aglaei.

Fizicul lui Pascalopol reflecta o existenta aflata in acord cu propriile principii, norme ,dorinte, pe cand Aglae este o natura conflictuala, cu o perspectiva belica asupra vietii (cutele ce cicatrice). Aceasta este mereu in conflict cu cineva, duce lupte spre a accede la putere, indiferent de ce natura ar fi aceasta, duce lupte in numele copiilor.

Cutele par a fi cauzate de o slabire brusa, produsa probabil de imenseke resurse de energie canalizate pe un singur sentiment, pe un singur scop , caci resursele sale sufletesti nu-i permit emotii complexe.

Se urmareste ultimul detaliu al fetei-ochii.

Ochii sunt definiti ca 'bulbucati ca si aceia ai batranului', denotand rapacitatea, interesul avid al personajului pentru tot ceea ce ii poate aduce profit, , devenind expresii ale fixatiilor obsesive.

Ochiul deschis figuraza interesul pentru cunoastre. Automatismul acesteia-miscarea moale din pleoape- adica inchideri temporare, dar repetitive ale ochiului, este un indiciu al refuzului cunoasterii, al incapacitatii de vedea dincolo de aparente.

Asimilarea comparativa 'ca si aceia ai batranului' transfera tematizarile atribuite femeii intregii familii, sugerandu-se ca degradarea morala, incapacitatea de relationa, de a comunica nu e valabila doar in cadrul clanului Tulea,ci poate fi observata la nivelul intregii societati.

Pirdererea contactului cu cutumele, pervertirea la niste conceptii si stiluri de viata neintelese si neasimilate pe deplin au ca efect aparitia unor clivaje in constiinta personajelor care nu mai au capacitatea de distinge binele de rau, moralul de imoral .

Acestei ultime componente a primei secvente descriptive ii urmeaza descrierea imbracamintii.

Imbracamintea manifesta caraterul profund al celui care il poarta, exprimand realitatea fundamentala si esentiala a acestuia. Astfel bluza de matase poate fi un simbol al feminitatii, deci a delicatetii, a senzualitatii. Prq 'stransa' si ' sugrumata ' ale bluzei sugereaza ca orice incercare de a fi feminina este compromisa de caracterul puternic masculinizat si de limitele propriei personalitati. Acestea descriu un proces lent, fortat in acelasi timp.

Aglae isi ' sugruma ' inconstiemt propria feminitate, isi neaga propria existenta, constransa de lipsa de educatie, de societate, etc.

Bluza este stransa cu o agrafa mare de os, combinatia dintre accesoriul specific feminin si materialul dur , rigid, amplificand caracterul puternic masculinizat al personajului.

Se stabileste o relatie de convenientia intre cordonul cu care este prins articolul vestimentar, lantisor si urechea cesuletului de aur. Apropierea acestora se descifreaza ca o reprezentare la nivel fizic a proceselor inconstientului.

Transformarile societatii, modificarea continua a raporturilor economice si sociale specifice modernizarii ce caracterizeaza inceputul secolului xx dezechilibreaza universul generatiilor anterioare, avand loc permutari in distribuirea rolurilor in familie, schimbandu-se polii in granitele carora se desfasoara existenta. Astfel , femeia preia prerogativele barbatului in familie, avand puterea de decizie, puterea financiara si capacitatea de a controla destinele, iar barbatul preia functiile femeii in cadrul microsocietatii familiale-de exemplu-Simion croseteaza.

De aceea, aceasta relatie de convenientia poate fi interpretata ca o incercare inconstienta a personajului a afirmarii statutului de lider prin apelul la acte tipic masculine-ceasul purtat in zona mijlocului, prin negarea propriei feminitati , ' strangulata' simbolic.

Lantul poate fi un simbol al legaturilor ce se tes intre Aglae si ceilalti actori, dar atesta si firul unic urmarit de Aglae:puterea sub toate formele sale ( bani, putere de decizie, etc). Calitatea principala a ceasului este faptul ca e fabricat din aur. Se observa asfel gustul pentru lux, dar si dorinta de a epata a acesteia.

Ceasul este un mijloc cu care se ordoneaza lumea , cu care timpul este tinut sub control. Acest detaliu confirma dorinta obsesiva de control.

Aceasta este antrenata intr-un joc de dame . Tabla de dame figureaza in micro universul fizic si psihic al femeii, intrucat se constituie dintr-o uita de situatii conflictuale, in care Aglae se angajeaza mereu, dar prezinta si conflictul dintre ratiune si instinct, dintre ordine si hazard. Actiunile sale sunt agresive, denotand lipsa de bun-simt, o marginire atotstiutoare si o rautate extrema: ' ridica o fata scrutatoare si examina din cap pana in picioare'.

Toate izotopiile o indica pe Aglae ca negatia insasi a feminitatii, fara capacitatea de a avea o perspectiva morala asupra existentei. Elementele realitatii nu sunt trecute prin filtrul constiintei, aceasta actionand doar sub imperiul instinctualitatii.

Descrierea infatisarii Aglaei contureaza povestirea nespusa a unei femei a carei personalitate este redusa la niste automatisme, a unei fiinte in esenta solitare si egoiste. Aceasta devine cu adevarat actor, un actor incapabil insa de performa mai mult de un rol pe scena mereu in schimbare a societatii, intrucat structura psihica, emotionala slab dezvoltata nu permite un ansamblu complex de emotii si judecati .Personajul descris este exponentul omului modern incapabil sa citeasca corect textul realului, deci si textul propriei existentei.

Aglae nu detine alfabetul necesar interogarii erotice, intelectuale, emotionale, motiv pentru care aceste aspecte apar abia schitate in personalitatea femeii;nedezvoltarea acestora are drept efect aparitia complexelor, a spaimelor nevrotice, traumatizante ce o transforma intr-o persoana rautacioasa, rigida, autoritara, agresiva, egoista, avara.