Aptitudinile

Aptitudinile

Identificarea si stimularea aptitudinilor exprima masura eficientei activitatilor scolare. In acelasi timp, cercetarea aptitudinilor, in special a inteligentei, corelarea acestora cu potentialul creativ constituie o preocupare perena a cercetarii psihologice.

Ce sunt aptitudinile?

In cunoasterea comuna si in unele forme ale cunoasterii stiintifice, termenul de aptitudine vizeaza numai nivele superioare ale insusirilor. Un asemenea grad de dezvoltare face posibila reusita unei activitati cu eforturi reduse si la cote de performanta superioare mediei. In majoritatea lucrarilor de specialitate,termenul de aptitudini a fost inlocuit cu cel de abilitati, probabil pentru a elimina acceptiunea restrictiva.

Insusirile pe care le putem numi aptitudini sau abilitati, au grade diferite de dezvoltare, de aceea nivelul eficientei activitatii este diferit de la o persoana la alta. Cel putin in limitele foarte generoase ale normalului, aptitudinile asigura realizarea activitatilor la parametri optimi de calitate si volum. Un nivel superior, face ca activitatea sa se desfasoare cu eforturi reduse si sa se obtina succese. Peste acest nivel, exista posibilitatea manifestarilor creatoare, originale. Sub limita, activitatea se desfasoara in conditii de dependenta si in forme mult simplificate, dominand aspectele repetitive, stereotipe.

Pentru a ilustra ideea, sa ne gandim la relatia dintre inteligenta si activitatea scolara. Nivelul intelectual mediu permite o adaptare corespunzatoare la exigentele scolii, parcurgerea tuturor treptelor sistemului de invatamant, desigur cu efort. Cei situati sub limita, persoanele cu dizabilitati intelectuale nu vor face fata cerintelor scolii obisnuite. Ei vor fi educati in forme institutionale mai simple, desfasurate pe parcursul unor perioade mai lungi de timp, cu mai multa indrumare si control.

In termenul de abilitati se includ: inteligenta, atentia, calitatile memoriei, calitatile limbajului, insusirile imaginatiei, insusirile gandirii, spiritul de observatie, acuitatea si discriminarea senzoriala, dexteritatea manuala, dexteritatea digitala, flexibilitatea corporala, timpul de reactie, forta fizica etc.

Se poate constata ca reusita unei actiuni, oricat ar fi de simpla, depinde de prezenta mai multor abilitati si ca o anumita abilitate se regaseste ca si conditie a reusitei, in diferite tipuri de activitate. Nici un om nu poseda insusiri instrumental-operationale situate toate, la acelasi nivel de dezvoltare.

Dezvoltarea inegala a abilitatilor permite orientarea spre activitati    pentru care prezentam nivele mai inalte, sporind astfel, sansele succesului. In procesul activitatii, exista posibilitatea compensarii abilitatilor, de exemplu, volumul redus al memoriei poate fi suplinit de capacitatea de a stabili noi conexiuni.

Identificarea aptitudinilor se realizeaza pe baza urmatoarelor repere:

nivelul performantei;

manifestarea timpurie la cote inalte de realizare;

eficienta insusirii unei activitati noi.

Fiecare modalitate de identificare prezinta inevitabile riscuri. De exemplu, nivelul reusitei este conditionat si de intensitatea motivatiei, iar absenta realizarilor exceptionale la varsta copilariei nu reprezinta un fundament temeinic pentru o predictie negativa.

Intrebari de verificare

1. Ce abilitati stau la baza performantei scolare?

2. Cum se pot descoperi abilitatile?