METODE DE EVALUARE A CRESTERII SI DEZVOLTARII

METODE DE EVALUARE A CRESTERII SI DEZVOLTARII

Aprecierea cresterii unui copil se face prin raportarea valorilor gasite la acesta la valorile medii determinate pentru o anumita populatie, dintr-o anumita zona geografica, in corelatie cu varsta si sexul. Valorile gasite se inscriu intr-o curba gaussiana, sub forma de clopot. Valoarea medie se afla in varful clopotului, variatiile in minus pe ramura ascendenta a curbei, iar variatiile in plus pe ramura descendenta. Abaterile de la medie se exprima prin metoda percentilelor sau deviatiilor standard.

Masurarea inaltimii. Masurarea corecta a inaltimii constituie o componenta esentiala a examenului fizic al copilului si al adolescentului. Inainte de varsta de 2 ani, copilul va fi masurat in pozitie orizontala, iar copilul mai mare de 2 ani in pozitie verticala. Valorile obtinute vor fi inscrise intr-o diagrama a cresterii, care prezinta valorile obtinute pe grupuri populationale mari, pentru varsta si sexul respectiv, observandu-se astfel percentila de crestere. Se poate calcula si deviatia standard (DS) fata de medie, aceasta fiind metoda de evaluare recomandata de OMS.

Fig.nr. 1

Masurarea lungimii se face, pana la varsta de 6-8 ani, cu pediometrul, apoi in pozitie verticala. Lungimea la nastere este de 50 ( 47-55 ) cm. Cresterea este de circa 4 cm in prima luna, apoi cate 3 cm in lunile II-III si 2 cm in luna a IV-a, dupa care se stabilizeaza la ( minimum ) 1 cm pe luna, astfel incat la un an copilul masoara 70-75 cm ( baietii au un avans de circa 0,5 cm ), deci castigand circa 40-50% fata de lungimea la nastere.

In cel de-al doilea an copilul creste cu inca 12 cm ( circa 1 cm lunar ), ajungand la 2 ani la 82-92 cm. Se estimeaza ca talia adulta va fi reprezentata de dublul lungimii de la 2 ani.

Intre 2 si 6 ani copilul creste cu circa 5-9 cm anual, iar in primii ani de scoala cu circa 5,5-6,5 cm pe an, urmand apoi "saltul" prepubertar ( care dureaza 1-2 ani, incepand cu varsta de circa 10 ani la fete si 12 ani la baieti ), cresterea putand depasi 8-10 cm pe an.

Lungimea de la nastere ( care reprezinta circa 30% din lungimea finala ) se dubleaza pe la 4-5 ani si se tripleaza pe la 13-14 ani.

Cresterea staturala incetineste rapid dupa varsta de 13 ani la fete si 15 ani la baieti, incetand pe la 17-19 ani la fete ( la baieti poate continua, foarte lent, chiar dupa varsta de 20 ani ). Talia fetelor mai creste, dupa menarha, in medie cu 7,6 cm ( 2,5 - 17,8 cm ).

Cresterea mai accentuata a membrelor modifica proportiile corpului.

Inceperea adolescentei accentueaza diferentele individuale de crestere in lungime. Cresterea staturala este mai accentuata in lunile de primavara ( cea ponderala mai ales toamna ), adesea notandu-se absenta cresterii in lunile de iarna.

Determinarea vitezei de crestere Viteza de crestere se stabileste prin masuratori seriate ale inaltimii si este considerata un indicator mai sensibil decat o determinare unica. Viteza de crestere variaza in functie de varsta: in perioada prenatala este de 0,5 - 1,2 cm pe saptamana, in primii doi ani de viata este de aproximativ 15 cm pe an pentru ca la varsta de copil mic sa se reduca la 6 cm iar prepuberal la 3-4 cm pe an. Urmeaza accelerarea cresterii din timpul pubertatii, perioada in care fetele castiga in inaltime aproximativ 23 cm si baietii aproximativ 25 cm .

Evaluarea proportiilor corporale. Multe boli ce afecteaza cresterea determina alterarea raporturilor normale intre segmentele corpului, fapt ce poarta numele de "crestere disproportionata". In evaluarea proportiilor corporale trebuie masurate:

- circumferinta craniana occipito-frontala - perimetrul cranian se determina prin masurare la nivelul cel mai proeminent al craniului, respectiv bose frontale si protuberanta occipitala.

La nastere, perimetrul cranian este de 34 cm, corespunzator percentilei 50. Perimetrul cranian creste in primul trimestru de viata cu 2 cm/luna, in trimestrul al doilea cu 1 cm/luna, iar in trimestrul al treilea cu 0.5 cm/luna. La varsta de 1 an perimetrul cranian are 45 cm, la 5 ani 50 cm, iar la 15 ani, 55 cm.

distanta simfiza pubiana - sol

distanta vertex - simfiza pubiana

amplitudinea bratelor

Exista proportii standard pentru fiecare dintre aceste componente, in functie de varsta. Astfel, raportul intre segmentul superior si cel inferior variaza intre 1,7 la nou nascut la o valoare cu putin sub 1, la adult.

Varsta osoasa este cel mai fidel indicator al cresterii. Evaluarea ei foloseste radiografii ale mainii, in conditii tehnice riguros stabilite ( la nou-nascut se folosesc clisee , in incidenta laterala, ale genunchilor si ale gleznelor ). Varsta osoasa se stabileste pe baza numarului si dimensiunilor centrilor epifizari, la varste cronologice date, pe dimensiunile, forma, densitatea si delimitarea contururilor capetelor osoase si e distanta care separa centrii epifizari si zona de calcifiere provizorie sau gradul de fuziune dintre aceste doua elemente.

Varsta osoasa se stabileste fie comparand cliseele subiectului cu atlase-standard ale zonei date, fie comparand numarul centrilor epifizari aparuti la o varsta data cu datele obtinute de la loturi mari de copii.

Fig.nr.2

Fig.nr.3

Dentitia: calcifierea dentitiei primare incepe prin a saptea luna de sarcina. Primii dinti erup de regula la 6-8 luni ( incisivii median inferiori ), extremele fiind de la 1/1500 copii care se nasc cu un dinte, pana la copii la care primul dinte erupe la circa 15-16 luni. Urmeaza apoi, cu aproximatie, cate un dinte la fiecare luna ( cei mandibulari ii preced pe cei maxilari ). La varsta de un an copilul are circa 8 dinti. Pe la 12-18 luni apare primul premolar ( molarul mic prim ), la 18-24 luni caninii si pe la 2-2 ½ (3) ani al doilea premolar ( molarii mici secunzi ), completand cei 20 de dinti ai dentitiei primare ( "de lapte" ).

Dentitia definitiva incepe cu molarul "de 6 ani", "fundatie" a intregii dentitii. Cel de-al doilea molar apare la circa 12 ani, intre aceste doua repere schimbandu-se progresiv dintii "de lapte", cam in aceeasi ordine in care aparusera. Molarul al treilea ("de minte") apare ( dupa pubertate ) la orice varsta, uneori niciodata.

Calitatea si morfologia dintilor sunt influentate de ereditate, boli de nutritie, boli cronice s.a. Anomaliile dentare pot fi de numar, de forma, de structura sau de pozitie.

Eruptia dentara, fenomen normal, este precedata de salivatia crescuta, prurit local (dureri la nivelul gingiilor), usoara indispozitie. Mai rar se pot nota: eruptii dificile ( cu bombarea mucoasei), agitatie, inapetenta, scurte ascensiuni febrile. Foarte rar pot surveni accidente, de tipul infectiilor locale.

Estimarea inaltimii la varsta adulta in functie de inaltimea parintilor. Pentru o mai buna aproximare a inaltimii finale a copilului, aceasta poate fi estimata in functie de inaltimile parintilor si sexul copilului. Astfel:

- pentru baiat I = (I_m + 13 cm + I_t )/2 I_m = inaltimea mamei

- pentru fata I = (I_t - 13 cm + I_m)/2 I_t = inaltimea tatalui

Aprecierea starii de nutritie se face prin determinarea urmatorilor parametri:

Greutate corporala

Talie

Indice ponderal

IP = Greutatea actuala/Greutatea ideala pentru varsta = ( 0,90-1,2 )

Indicele statural ( IS )

IS = Talia actuala/Talia ideala pentru varsta = 1

Indicele nutritional ( IN )

IN = Greutatea actuala/Greutatea varstei pentru talie = 1

Circumferinta medie a bratului

Pliurile cutanate

Examenul clinic al copilului

Criterii biologice si biochimice: determinarea proteinemiei, glicemiei, lipemiei, colesterolemiei, sideremiei, zincului seric.

Criterii functionale - urmaresc aprecierea functionalitatii aparatelor si sistemelor: determinarea tolerantei digestive, rezistentei la infectii.

Reactivitatea imunologica

Aprecierea dezvoltarii psihomotorii.

Greutatea reflecta cresterea tuturor dimensiunilor si este un valoros indicator al cresterii. De aceea, se impune cantarirea de rutina a sugarilor.

Greutatea la nastere este de 3-3,5 kg ( 2,5 - 4,6 kg ). Sub 2,5 kg copilul este considerat subponderal. Greutatea la nastere reflecta starea de nutritie si de sanatate a mamei in timpul sarcinii si este un important factor de prognostic pentru mortalitatea infantila si greutatea copilului.

Dupa nastere survine "scaderea fiziologica in greutate" care cifreaza circa 5-10% din greutatea la nastere ( explicate de pierderile de meconiu si urina, inadecvatul aport de lapte si - la prematuri - de disparitia edemelor "fiziologice" ), revenirea la greutatea de la nastere survenind in 7-10 zile.

Greutatea la nastere se dubleaza pe la 4-5 luni, se tripleaza pe la un an, se va cvadrupla pe la 2 ani, se va multiplica cu 5 pe la 3 ani, cu 6 pe la 5 ani, cu 7 pe la 7 ani si cu 10 pe la 10 ani. Incetinirea cresterii in greutate, notate dupa circa 6 luni, alarmeaza adesea mamele. Copiii cu o greutate la nastere sub cea normala recupereaza de obicei rapid.

Cel de-al doilea an aduce un spor mediu lunar de 200-250 gr ( baietii au, in primii doi ani de viata, o greutate cu circa 500 gr mai mare decat fetele ).

Dupa varsta de 2 ani sporul ponderal este de circa 2-2,5 kg pe an, greutatea putand ramane stationara saptamani in sir. Debutul "exploziei" cresterii ponderale prepubertare coincide cu cel al cresterii in lungime.

Circumferinta bratului se determina la jumatatea distantei dintre acromion si varful olecranului. Ea apreciaza masa musculara si depozitele de grasime.

Pliul cutanat. Grosimea pliului cutanat apreciaza depunerea de grasime si continutul in apa extracelulara. Grosimea pliului cutanat variaza intre 0.5-1 cm la nou-nascut si 1-2 cm la sugarul mare. Peste aceste valori se vorbeste de obezitate.