MANIPULAREA OPINIEI PUBLICE;DEFINIRE SI CARACTERIZARE;FORME SI PROCEDEE DE MANIPULARE A OPINIEI PUBLICE

MANIPULAREA OPINIEI PUBLICE;DEFINIRE SI CARACTERIZARE;FORME SI PROCEDEE DE MANIPULARE A OPINIEI PUBLICE

Manipularea opiniei publice

Fiind direct legata de ideea de comunicare politica, propaganda si publicitate, manipularea opiniilor constituie o componenta si o forma limita la care se poate ajunge in cadrul respectivelor activitati. Notiunea de manipulare are totdeauna o conotatie morala negativa, in masura in care prin aceasta se impieteaza asupra liberului-arbitru si asupra demnitatii personale.

Prin manipulare se intelege o actiune constient dirijata in scopul influentarii moralului, opiniilor, atitudinilor si deciziilor unui subiect social, in scopul atingerii unor obiective de care acesta nu este constient. Cu alte cuvinte, este vorba de o forma "inselaciune", de o relatie sociala instrainata in care se abuzeaza de buna credinta a cuiva, atentandu-se la dreptul sau de libera optiune. Implicatiile sunt atat de ordin moral, cat si de ordin politic, juridic, economic, cultural si psihosocial.

In cadrul comunicarii de masa, manipularea se regaseste in diferite forme, putand recurge la numeroase procedee (24; 31; 76; 108; 225). Dintre acestea, cel mai frecvent intalnite sunt urmatoarele:

1. Dezinformarea. Consta in prezentarea trunchiata, selectiva si tendentioasa a informatiilor despre un fapt social, astfel incat subiectul - social nu are posibilitatea evaluarii corecte a situatiei; dimpotriva, prin oferirea de informatii deformate si chiar false, se induce o anumita imagine asupra unui eveniment, imagine convenabila scopurilor manipulatorului.

2. Intoxicarea. Reprezinta o forma de dezinformare prin care se ofera unui subiect social informatii false privind un fapt de mare interes pentru tinta, urmarindu-se punerea acesteia pe o pista falsa care sa-i distraga atentia, sa-i consume energiile si sa o faca astfel vulnerabila intr-o alta zona, situatie care va fi speculata de initiator.

3. Identificarea. Presupune aplicarea unor etichete dihotomice asupra persoanelor, actiunilor, evenimentelor sau initiativelor: acestea sunt bune sau rele, progresiste sau retrograde, reformatoare sau antireformatoare, prietenoase sau dusmanoase etc. Eliminand orice nuanta in aprecieri, simplificand pana la denaturare complexitatea situatiilor sociale, se realizeaza o imagine cu totul falsa asupra realitatii, ceea ce faciliteaza conducerea optiunilor si actiunilor subiectului social pe o anumita directie dorita de agentul de influenta.

4. Personalizarea. Consta din conexarea fortata a unor evenimente sau fapte cu conotatii sociale pozitive de o anumita persoana, grup, partid sau organizatie, si a tuturor evenimentelor cu conotatii .negative de alte persoane, partide sau organizatii identificate drept adversari ai primelor. Tehnica se utilizeaza de regula in tandem cu identificarea si dezinformarea. De fapt, este vorba de o identificare prin nominalizare.

5. Distragerea atentiei. Presupune orientarea fortata a atentiei publicului spre un element secundar, de multe ori artificial, caruia i se acorda o importanta cu totul disproportionata, pentru a abate atentia de la un eveniment mult mai semnificativ care se doreste a trece neobservat. Diversiunea este cea mai curenta tehnica de distragere a atentiei, prin provocarea unui eveniment minor intr-o alta zona decat in cea unde se petrec sau urmeaza sa se petreaca evenimente cu adevarat importante si semnificative.

6. Dramatizarea si hiperbolizarea. Consta din exagerarea intentionata a semnificatiei unor elemente, gesturi sau fapte banale, considerate drept catastrofice cand sunt facute sau sustinute de adversar (considerat ca "erou negativ'), si providentiale cand apartin "eroului pozitiv", reprezentat - evident - chiar de agentul de influenta.

7. Dezorientarea opiniei publice. Presupune o actiune concertata si "in forta" prin care se incearca dislocarea reperelor axiologice ale publicului, respectiv malformarea criteriilor pe baza carora apreciem ceea ce este bine sau rau, dezirabil sau indezirabil, util sau inutil, progresist sau retrograd. Pe fondul de haos axiologic astfel creat pot fi induse tendintele dorite, sau transplantate criterii axiologice straine in mod fundamental de cele ale populatiei astfel dezorientate. In acest sens, este interesant de observat impactul psihosocial al legalizarii homosexualitatii, al relativizarii credintelor religioase traditionale dintr-o tara, al "demitizarii" marilor personalitati istorice si culturale care reprezinta liantii spirituali ai oricarei natiuni, paralel cu importarea fortata a unor modele culturale straine de spiritul unui popor s.m.a.

8. Asocierea ilicita. Consta in conexarea fortata, sistematica si peremptorie a doua idei, persoane, fapte, evenimente sau organizatii: una cu o conotatie negativa consacrata si recunoscuta implicit de o majoritate; cealalta care trebuie compromisa prin aceasta asociere; legaturi care sunt numai afirmate si nicidecum demonstrate. Exista tehnici foarte subtile de inducere a unei asocieri, unele dintre acestea avand un caracter subliminal. Scopul este discreditarea!

9. Alterarea raportului cauza-efect. Consta in inducerea unor false raporturi de cauzalitate intre evenimente care in mod obiectiv nu au nici o legatura. Alteori se inverseaza raportul dintre cauza si efect, sau se presupune un raport de cauzalitate in legatura cu un eveniment viitor care -odata produs- ar avea un impact foarte puternic asupra publicului (pozitiv sau negativ). Prin arbitrariui pe care il introduce si prin grosolana falsificare a realitatii, aceasta este una dintre cele mai imorale si iara scrupule tehnici de manipulare a opiniei publice.

10. Discreditarea. Reprezinta o actiune de compromitere morala, politica sau profesionala a unei personalitati sau a unor grupuri si organizatii prin atribuirea acestora de fapte, trasaturi caracteriale sau elemente biografice care le altereaza imaginea publica si prestigiul de care se bucura. Utilizand calomnia, dezinformarea, interpretarea tendentioasa a faptelor, asocieri ilicite sau alte procedee, este afectat nu numai subiectul social respectiv, ci si ideile, principiile sau actiunile pe care le reprezinta.

In functie de natura canalului de comunicare, tehnicile de manipulare se diferentiaza in mod corespunzator. Presa scrisa, radioul sau televiziunea "beneficiaza" fiecare de anumite procedee specifice de persuasiune sau de manipulare. Insa, cateva dintre aceste procedee sunt comune tuturor mijloacelor de comunicare in masa amintite mai sus. Iata cateva dintre acestea:

Punerea intr-o anumita ordine a informatiilor transmise, astfel incat cele care se doresc a fi promovate sa fie amplasate la inceput si sa fie accentuate intr-un anumit fel, in timp ce informatiile care se doresc a fi estompate sunt plasate la mijlocul fluxului informational, alaturi de informatii anoste si efectiv de foarte mica importanta.

Repetarea si accentuarea sistematica a informatiei de interes, corelativ cu ignorarea relativa a informatiei care se doreste a fi estompata.

Selectarea si ponderarea informatiilor dupa criterii care corespund intereselor sursei de influenta. Selectarea ajunge uneori pana la omiterea stirilor sau informatiilor indezirabile.

Integrarea in mesaj a unor imagini pregnante din punct de vedere al marimii, locului de plasare, cromaticii sau comentariilor care le insotesc. De exemplu, pentru candidatul favorit . se prezinta fotografii luminoase, expresive, cu un decor feeric, in timp ce pentru contracandidatul sau sunt prezentate fotografii mici, intunecate, cu expresii dezavantajoase in decoruri meschine.

Folosirea unor mesaje subliminale, constand din stimuli de scurta durata, insesizabili in mod constient, dar care influenteaza discret atitudinile subiectilor-tinta. Procedeul -desi ilegal- este mult mai utilizat decat se crede in mod obisnuit, beneficiind de suporturi teoretice si tehnologice dintre cele mai rafinate. Retelele informationale computerizate faciliteaza considerabil utilizarea acestor procedee, care devin foarte greu de depistat.

Introducerea alaturi de informatiile brute a unor comentarii si interpretari tendentioase care directioneaza intr-un anumit sens opinia publicului, in concordanta cu scopul urmarit de manipulator.

Asocierea fortata a unor informatii favorabile pentru persoanele sau faptele sociale preferate, cu informatii defavorabile pentru alte persoane sau fapte sociale care se afla in opozitie sau conflict de interese cu primele.

Corelarea dupa anumite reguli a unora dintre procedeele prezentate mai sus, rezultand astfel un mesaj cu o mult mai mare putere de persuasiune sau de manipulare.

Manipularea opiniei publice implica numeroase procese psihoindividuale si psihosociale de mare complexitate. Necunoasterea acestora poate determina efecte exact opuse celor scontate de manipulator. Un caz real, petrecut recent, va fi edificator in acest sens.

Urmarindu-se evidente obiective de ordin propagandistic si electoral, consilierii unui important personaj politic au avut proasta inspiratie de a folosi o catastrofa naturala (inundatiile) ca suport pentru atingerea respectivelor obiective. A fost initiata o campanie publica de intr-ajutorare, in care - pe fondul unor scene cutremuratoare de gospodarii distruse si oameni disperati, personajul politic impartea compasiuni si strangeri de mana. Fiind vorba de o actiune in urma careia banii stransi erau efectiv destina(i ajutorarii sinistratilor, se sconta pe o crestere apreciabila a popularitatii acestuia. O analiza psihologica elementara arata ca acest obiectiv nu numai ca nu poate fi atins folosind acest procedeu, dar rezultatele vor fi exact contrarii. Principiul asocierii subliminale, coroborat cu principiul dominantei ne arata ca se va produce in mod cert un transfer de conotatii negative de la situatia dramatica provocata de inundatii asupra personajului care parea ca o personalizeaza.

Pornind de la aceste considerente teoretice si pe baza experientei curente in domeniul prognozei sociale, s-a putut anticipa ca in urma difuzarii repetate a respectivului clip popularitatea importantului om politic va scadea cu cca. 2-3 %. Scaderea popularitatii consemnata prin sondaje a fost insa mult mai drastica, ajungand la cca. 5 % in doua luni de zile!