COMPORTAMENTELE PSOSOCIALE;DEFINITIE, CARACTERIZARE PSIHOSOCIALA SI CLASIFICARE

COMPORTAMENTELE PSOSOCIALE;DEFINITIE, CARACTERIZARE PSIHOSOCIALA SI CLASIFICARE

Comportamentele prosociale

La cel mai inalt nivel de generalitate, comportamentele se diferentiaza in functie de sensul lor de actiune in raport cu principiul coeziunii sociale. Definit ca "zoon politicon", fiinta sociala constienta de sine, omul exista ca specie si ca individ numai in masura in care prin actiunile si comportamentele sale asigura si consolideaza coeziunea sociala. In functie de acest criteriu se circumscriu trei mari categorii de comportamente: prosociale, cosociale si antisociale. Toate aceste tipuri de comportamente au o incidenta directa atat asupra coezivitatii sociale, inteleasa ca un principiu constitutiv al oricarui sistem uman, cat si asupra proceselor si. fenomenelor psihosociale pe care se fundamenteaza viata sociala in general. Este vorba de o cauzalitate circulara in lantul careia se includ aceste elemente, care sunt pe rand, fie cauze, fie efecte.

Definirea si caracterizarea comportamentelor prosociale. Viata sociala ar fi de neimaginat in afara unor comportamente care sa confirme sistematic si in imprejurari dintre cele mai diferite solidaritatea, sprijinul si altruismul fata de semeni, in afara oricarui interes imediat. Desi reprezinta o preocupare relativ recenta a psihologiei sociale, comportamentelor prosociale, cum sunt denumite generic, beneficiaza de numeroase studii teoretice si experimentale (v. 164, 438).

Conform celor mai multe dintre aceste studii, comportamentul prosocial se defineste prin aceea ca odata desfasurat, ar putea avea consecinte pozitive pentru altii; este un comportament care are urmatoarele trasaturi esentiale:

. Urmareste in mod explicit ajutorarea, sprijinirea sau protejarea unor persoane aflate obiectiv in dificultate, sau care lasa impresia ca se afla intr-o asemenea situatie; totodata, in mod explicit sau implicit, sustine si promoveaza valorile, normele si modelele sociale pozitive.

Este un act constient, intentionat si in raport de care exista posibilitatea si libertatea alegerii.

Este desfasurat in afara oricaror obligatii formale sau profesionale si fara asteptarea unor recompense externe.

Altruismul, generozitatea, sacrificiul si apostolatul sunt cel mai des intalnite forme de comportament prosocial, atunci cand sunt realizate in mod intentionat, dezinteresat si ca libera optiune personala. Este evident ca orice comportament impus, fara alternativa sau cu recompense previzibile, desi vizeaza un efect pozitiv pentru un semen aflat in dificultate, nu intra intr-o asemenea categorie. Medicul care isi ajuta pacientii, serviciile care sunt facute contra unui anumit beneficiu, binele facut din ordin sau un act neintentionat care face un bine cuiva s.a., desi au un rol social pozitiv, nu intra in categoria comportamentelor prosociale asa cum acestea au fost definite mai sus.

q       Pentru a explica natura comportamentelor prosociale au fost dezvoltate mai multe categorii de teorii. Din perspectiva unei conceptii socio-biologizante, altruismul rezulta din tendinta naturala de conservare a zestrei genetice a speciei, in general, sau a unui grup familial sau etnic, in particular. Pornind de la notiunea de vecinatate sociala si aceea de supravietuire prin inrudire se incearca in mod fortat asimilarea diferitelor situatii in care se manifesta altruismul si intr-ajutorarea cu aceea in care coeziunea grupala pe criterii genetice functioneaza cu adevarat (v. 37; 88; 190).

q       alta categorie de teorii, mult mai fundamentate - dupa opinia noastra, plaseaza explicatia comportamentelor prosociale in contextul mai larg al invatarii si integrarii sociale. Fara sa se excluda unele predeterminari genetice legate de conservarea speciei, explicalia este cautata in particularitatile procesului de selectie sociala: colectivitatile umane relin in cursul evolutiei lor acele elemente si tipuri de comportament care se dovedesc cele mai benefice adaptarii la mediu si reproducerii sociale. Deoarece comportamentale prosociale aduc fara indoiala beneficii tuturor indivizilor si grupurilor sociale, in procesul socializarii primare sunt impuse anumite norme si modele care sa promoveze acest tip de relatii sociale. Ulterior, intervin o serie de "intariri" psihosociale care le consolideaza structura si functionalitatea, promovandu-le ca referentiale axiologice la nivelul intregii societati.