MULTIMILE IN SOCIETATEA CONTEMPORANA;TEORIILE PRIVIND SOCIETATEA DE CLASA SI SOCIETATEA DE MASA

MULTIMILE IN SOCIETATEA CONTEMPORANA;TEORIILE PRIVIND  SOCIETATEA DE CLASA SI  SOCIETATEA DE MASA 

Multimile in societatea contemporana

Dupa cum arata o serie de sociologi, filosofi si psihosociologi, istoria umanitatii poate fi privita si din perspectiva rolului pe care masele 1-au avut in viata sociala pe diferite trepte ale dezvoltarii sociale (160, 73).

Astfel, se poate aprecia -cu riscurile firesti pentru un asemenea demers generalizator- ca o data cu marea revolutie industriala inceputa in secolul XVIII se produce trecerea spectaculoasa de la "era comunitatilor' la "era maselor'. Societatea preindustriala se caracteriza prin coexistenta unor comunitati bine delimitate pe criterii geografice, economice, profesionale, etnice sau religioase. Satul traditional, clanurile familiale, breslele profesionale, grupurile etnice concentrate intr-o anumita zona a localitatilor s.a. - sunt exemple de comunitati, cu un accentuat caracter autarhic, care dadeau profilul psihosocial al societatii preindustriale. Traditia culturala, stabilitatea rezidentiala, relatiile umane directe, autonomia economica, conducatori alesi sau desemnati prin cutuma - acestea erau principalele caracteristici ale vietii sociale in aceasta perioada.

Inceputul revolutiei industriale determina schimbari majore ale acestor coordonate psihosociale: comunitatile primare se sparg; are loc o migratie masiva catre oras - unde se produc marile aglomerari umane, eterogene din punct de vedere geografic, cultural, etnic si religios; se pierde independenta economica - existenta materiala a noilor categorii sociale depinzand exclusiv de munca desfasurata in ateliere si intreprinderi industriale; se pierd traditiile comunitare, pe fondul aglutinarii sau disparitiei valorilor culturale traditionale; are loc o standardizare din ce in ce mai accentuata a modului de viata, intr-un mediu urban amorf si lipsit de un adevarat orizont spiritual pentru noua categorie (clasa) sociala in curs de formare. Dezradacinarea, instrainarea, anomia si dependenta sunt trasaturile psihosociale de fond.

Pe acest fond, cel mai important fenomen psihosocial consta in polarizarea societatii - din punct de vedere economic, politic si cultural - in doua clase fundamental antagoniste: muncitorii si patronii; paralel cu aceasta majora scindare sociala se formeaza sau se reconfigureaza noi categorii sociale cu un statut intermediar, constituite de regula pe criterii profesional-economice: functionari, tehnocrati, bancheri s.a. In termenii lui Tonnies, are loc trecerea de la comunitatea naturala, spontana si organic coeziva, la o comunitate rece, artificiala si constransa, bazata pe contractul de interes, in care masele domina numeric, iar elitele economic si politic. Desi aceasta succinta caracterizare ar putea fi apreciata ca strict ideologica, intreaga istoriografie, precum si principalele lucrari de ordin filosofic, economic sau politic care refera la acestei problematici sunt unanime asupra profilului mai sus conturat; diferentele se manifesta cel mai adesea in planul interpretarii acestor elemente si asupra semnificatiilor politice care li se acorda.

La nivelul interpretarii isi au originea si doua conceptii teoretice fundamental opuse asupra evenimentelor sociale majore si dramatice care au marcat revolutia industriala: conceptia societatii de clasa, sustinuta in principal de K. Marx si M. Weber, si conceptia societatii de masa, fundamentata de I. Taine, G. Le Bon, G. Tarde, M. Mauss s.a. La o analiza mai atenta, vom constata ca acestea sunt de fapt doua abordari complementare ale aceleiasi realitati.

q       Prima orientare teoretica, fundamentata in mare masura pe considerente de ordin economic, considera ca industrializarea echivaleaza cu aparitia unei noi clase, necunoscuta pana atunci, formata in urma migrarii masive catre orase si integrarii in colectivele muncitoresti din industrie: proletariatul. Dezradacinata, pauperizata si instrainata, aceasta clasa se mobilizeaza impotriva exploatarii, birocratizarii si opresiunii, devenind astfel principalul actor social al istoriei. Dialectica raporturilor dintre clasele sociale este sincrona cu dialectica devenirii istorice a societatii, conceptie dupa care progresul echivaleaza cu preluarea puterii politice si economice de catre clasa sociala cea mai progresista din punct de vedere ideologic. Aceasta viziune asupra istoriei si vietii sociale, dezvoltata pana la ultimele ei consecinte de catre Marx si Lenin, a fundamentat marile miscari revolutionare care au culminat cu instaurarea regimului comunist in Rusia si -ulterior- pe aproape jumatate din mapamond.

q       A doua orientare gaseste motorul dezvoltarii sociale intr-un proces cu totul opus: nu diferentierea sociala, care a condus la aparitia claselor constituie procesul fundamental, ci dimpotriva- aglutinarea sociala, masificarea sub toate formele ei. Multimile rezultate in urma dezradacinarii si migrarii spre orase, eliberate de tabuurile, credintele si traditiile comunitatilor din care provin, rup toate zagazurile sociale, devenind periculoase atat pentru indivizi cat si pentru clasele sociale, asa dupa cum arata sirul nesfarsit de miscari revolutionare care au marcat secolul XIX, si culminand cu Revolutia franceza (1789) si Revolutia comunista din Rusia (1917). In aceasta viziune, schimbarea nu rezulta dintr-o proletarizare a omului si nici dintr-o socializare a economiei, masificarea si aglutinarea sociala constituind cauza tuturor acestor mutatii (160, 73).

Dupa opinia noastra, intre cele doua tipuri de procese sociale, diferentierea si masificarea, nu exista raporturi de opozitie ireductibila, ci de complementaritate dinamica: societatea contemporana se stratifica continuu, prin aparitia unor noi categorii de grupuri profesionale, religioase, culturale, economice si chiar nationale, paralel cu impunerea tot mai evidenta a unei tendinte de masificare, desfasurata insa mai degraba in plan cultural si ideologic. Extraordinara rafinare a tehnologiilor traditionale, coroborata cu dezvoltarea exploziva a tehnologiilor informationale si a mijloacelor de comunicare in masa contribuie in egala masura atat la diferentierea cat si la masificarea sociala. In cadrul acestei evolutii constatam insa o crestere apreciabila a ponderii si importantei multimilor virtuale, in dauna celor gregare si psihologice.

In acest context a facut o stralucita cariera notiunea de "omul-masa', adica individul care, desi foarte specializat in plan profesional, este redus la un numitor comun in plan spiritual, complet dependent de informatia prefabricata si standardizata, incapabil sa se mai exprime creator decat intr-un plan strict tehnic, dar nu si uman. Personalitatea "omului-masa' este marcata de conformism, mediocritate, dependenta implicita de un sistem informational aparent obiectiv si impersonal - dar in spatele caruia se pot afla forte oculte, . apetenta pentru cultura-surogat - simplificata si usor digerabila, dependenta de bunurile materiale a caror necesitate si utilitate i-a fost impusa. Este omul unidimensional care - in terminologia lui O. Spengler - apartine civiliza(iei, dar nu si culturii.