CRESTEREA SI DEZVOLTAREA IN PERIOADA PRESCOLARA (3-6 ani)

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA IN PERIOADA PRESCOLARA (3-6 ani)

In aceasta perioada cresterea este mai lenta, dar nu lipsita de particularitati semnificative. Cresterea in lungime se realizeaza cu 6-8 cm pe an, iar cresterea in greutate cu ≈ 2 kg pe an, ceea ce inseamna ca la sfarsitul perioadei copilul are in jur de 116-120 cm inaltime si ≈ 22-23 kg.

Se modifica configuratia corpului, lordoza si abdomenul proeminent din prima copilarie vor disparea, iar masivul facial creste proportional mai mult decat cel cranian, astfel incat la ≈ 6 ani copilul capata aspectul unui adult in miniatura, relativ proportionat. Are loc si o schimbare in dezvoltarea structurii musculare, copilul pierde din tesutul adipos subcutanat, pielea devine mai elastica si mai putin fragila, iar procesul de osificare este intens la nivelul epifizelor oaselor lungi si a oaselor toracice. Membrele cresc alternativ, mai intai cele superioare si ceva mai tarziu cele inferioare. Acest fapt mentine aspectul usor disproportionat al copilului pana in jurul varstei de 5 ani.

La nivelul sistemului nervos au loc diferentieri fine ale structurilor functionale ale scoartei cerebrale, concomitent cu angajarea zonelor vorbirii si cu aparitia dominatiei asimetrice a uneia dintre cel 2 emisfere (de obicei stanga). Se configureaza astfel caracterul de dreptaci, stangaci sau ambidextru al manualitatii copilului.

Dezvoltarea biochimismului intern devine mai complexa, impregnata de hormonii tiroidieni, timici si hipofizari, care au rol specific in crestere si dezvoltare. In aceasta perioada copilul atinge un grad de dezvoltare motorie ce-i permite sa execute miscari izolate, cu diferite segmente ale corpului, precum si miscari cu dificultate crescanda, de tipul saritului, cataratului, mersului pe bicicleta.

Daca la 3 ani copilul urca scarile alternand picioarele, la 4 ani le coboara alternativ.

Perioada prescolara se remarca prin formarea comportamentelor implicate in dezvoltarea autonomiei si prin organizarea de deprinderi si obisnuinte ce privesc comportamentul alimentar, igiena si vestimentatia. Din punct de vedere al comportamentului alimentar, intereseaza asezarea si tinuta la masa, utilizarea tacamurilor si a paharului, modalitatea de a se servi, de a cere, de a multumi. In planul conduitelor, exista o oarecare inadaptare cultural-alimentara, care se exprima prin carente in constituirea acestor deprinderi curente implicate in alimentatie. Manuirea grosolana si stangace a tacamurilor sau ignorarea acestora, imprastierea alimentelor, tendinta de a nu tine seama de ceilalti in timpul mesei, vorbitul in cursul mesei fac parte din insemnele inadaptarii cultural-alimentare.

Intre 4-5 ani, copilul trece printr-o perioada de diminuare a poftei de mancare, deseori determinata de monotonia regimului alimentar sau de diferite tensiuni afective. Progrese asemanatoare ar trebui sa se manifeste si in imbracare, in igiena si toaleta. Spalarea mainilor inainte de orice masa si dupa orice vizita la toaleta, toaleta de dimineata, pieptanatul parului si taierea unghiilor, folosirea hartiei igienice oglindesc gradul de dezvoltare a deprinderilor igienice dar in acelasi timp si interesul copilului in formarea imaginii de sine.