VARSTA SCOLARA MIJLOCIE (PREADOLESCENTA)

Se mai numeste si pubertate. Este o perioada a vietii omenesti care se situeaza intre copilarie si adolescenta.

Este o etapa ontogenetica a conturarii personalitatii, cuprinsa intre 11-15 ani.

Pubertatea este caracterizata prin faptul ca marcheaza incheierea copilariei si incep fazele de maturizare. Etapa ca atare se exprima mai ales prin numeroase modificari biologice secundate de unele fenomene psihice cu rezonanta in conduita sociala. Desi in pubertate dezvoltarea psihica este accelerata, exista totusi o relativa continuitate, o miscare ce se desfasoara in directiile incepute in anii copilariei. Asadar baietii si fetele din aceasta varsta sunt deja prea mari sa fie considerati copii, dar prea mici sa fie tratati ca si adulti. Este perioada de tranzitie si de aceea pune anumite dificultati.

Particularitatile psihofiziologice

Transformarile biologice constau in primul rand in procesul maturizarii functiilor sexuale. Se dezvolta caracterele sexuale secundare si apare atractia specifica spre sexul opus. Modificarile biologice sunt secundate de fenomene psihice. La fete in general, maturizarea intervine cu circa 1-2 ani mai repede decat la baieti. De aceea fetele sunt domnisoare, iar baietii pusti. Se constata un ritm rapid de crestere in inaltime si in greutate. Se intensifica simtitor forta fizica si se produc modificari in activitatea organelor interne, mai ales functionarea cardiovasculara si respiratorie. In aceasta perioada insa creierul nu creste prea mult, incat pubertatea presupune si incheierea procesului de maturizare, in schimb au loc profunde procese in dezvoltarea functionala a scoartei cerebrale. Se definitiveaza circumvolutiile si scizurile creierului mare. Creste considerabil numarul fibrelor de asociatii. Membrele inferioare si superioare cresc, se maresc articulatiile si apare disproportia.

Particularitati psihologice

Aceasta perioada contradictorie, psihologic traducand aceasta ca o "criza juvenila", cu diferite stari psiho-afective si comportamentale. A nu le acorda o atentie cuvenita ar putea fi o serioasa eroare pedagogica. De aceasta criza sunt responsabili factorii sociali si educationali.

Preadolescentii traverseaza aceasta perioada dificila cu un bun echilibru psihic si in conditii de deplina integrare sociala. Ea este conditionata si de factori fizici, neurofiziologici si sociali. Cresterea in inaltime, greutate si cu o motricitate mai bine stapanite, comportamentul este dominat de vointa. Glandele cu secretie interna functioneaza mai intens, ceea ce se evidentiaza in ritmul accelerat de crestere, dar in perioada pubertatii trebuie sa distingem urmatoarele trei etape:

1. etapa prepubertala (10-12 ani) se exprima printr-o accelerare si intensificare a cresterii. Conduita generala capata caracteristici de alternanta intre momente de vioiciune si apoi de lene.

Intrarea intr-un nou ciclu de scolarizare, cu noi cerinte si solicitari mai diversificate cantitativ si calitativ, constituie pentru aceasta etapa o schimbare generala a cadrului de desfasurare a invatarii scolare. La aceasta se adauga discreta modificare a statutului de elev, fapt ce trage antrenarea in activitati extrascolare. Aceasta este etapa schimbarilor.

2. pubertatea propriu-zisa (12-14 ani), este caracterizata printr-o crestere mai evidenta in inaltime si neproportionalitate. Cresc membrele, articulatiile si apoi trunchiul. Aceasta a fost numita "varsta hainelor scurte", a dizgratiei, a cresterii neuniforme. La aceasta se adauga stangacia in reactii, ceea ce creeaza disconfort psihic.

Capacitatea sistemului muscular creste, capata mai multa rigoare si are loc o crestere intensa a organismului in ansamblu. Se dezvolta si intelectul, mai ales analiza critica, simtul critic la care se adauga complexul emotional bogat. Se dezvolta sentimente intelectuale legate de cunoastere, morale legate de comportament corect si sentimente estetice legate de realizarea frumosului in tinuta si comportament. Astfel se formeaza premisele unor trasaturi intelectuale, morale si estetice tot mai apropiate de adolescent si tanar.

3. etapa postpubertala -la putin timp dupa atingerea punctului culminant al pubertatii, baietii manifesta o schimbare in conduita si vocabular. Este perioada exagerarilor. Tinerele fete trec aici prin 2 faze

- femeie-copil, plina de conduite timide, nesigure, dar si afectiune, curiozitate;

- femeie-adolescent, cu o larga disponibilitate sentimentala. Ea devine stapana pe sine, dispare complexul de inferioritate si are loc trecerea la adolescenta.

La baieti se manifesta exagerarile, trecerea in extreme. Apare acum idealul de viata, apar primele ganduri despre profesiune si primele orientari spontane spre activitati de interes social. Se manifesta independenta gandirii care se asociaza cu sentimentul autonomiei morale, cu sentimentul echitatii si al onoarei. Se cristalizeaza sentimentele de dragoste si prietenie. Are loc autoeducarea unor valoroase calitati de personalitate. De aceea perioada pubertatii este importanta din punct de vedere psihologic. Este dificila atat pentru baieti cat si pentru fete, dar nu se poate disocia care pune mai multe probleme.

Perioada pubertatii solicita mult tact si anumite consideratii metodice in organizarea activitatii scolare. Posibilitatile crescute ale procesului de cunoastere, bogatia cunostintelor insusite in cadrul scolii si in afara ei determina restructurari in metodica instruirii. Este varsta cand se poate invata tehnica, din diferite domenii: chimie, fizica. Se poate face apel la intelegere, explicarea elementelor si implicatiilor fiecarui act specific legat de domeniul activitatii. Se poate face apel la curiozitatea copiilor pentru insusirea temeinica a cunostintelor, dar comportamentul trebuie sa fie plin de tact, deoarece este clar exprimata teama de a nu apare ridicol in fata grupei, a clasei, si de aceea e necesara incurajarea, lauda, stimularea cu tact. O indicatie psihologica valabila pentru toate varstele consta in desfasurarea intregii activitati intr-o atmosfera de optimism. La pubertate se pune problema aptitudinilor, cristalizarea lor si orientarea spre adolescenta, intre domenii spre care manifesta aptitudini reale.

Se pune in mod evident criteriul interesului dominant pentru diferite activitati. De la interes se cultiva pasiunea, si aceasta varsta poate fi caracterizata prin formarea pasiunilor. Depistarea aptitudinilor speciale cu ajutorul unor teste pentru matematica, sport, arte plastice etc. Nivelul inalt de dezvoltare a calitatilor intelectuale si anume profunzimea gandirii, rapiditatea ei, independenta gandirii, originalitatea, dar si spiritul critic care nu admite erori si apreciaza corect aceste aspecte intelectuale, dovedesc apropierea de adolescenta si maturitate.

Se mai pune aici si criteriul de efort neuropsihic si criteriul legat de rezistenta la oboseala psihica. Se evidentiaza prin caracterul inegal in depunerea efortului involuntar, scade atentia, concentratia, apar stari de plictiseala, se diminueaza capacitatea de stapanire de sine de care este capabil un preadolescent.

De asemenea, se pune problema de competitie scolara. Se cere preintampinarea unor intreceri, competitiile inegale ca nivel de pregatire si varsta, de aceea se aplica procedee individuale si sfaturi, sugestii in orientarea spre diferite domenii. Si aici se pune problema profilaxiei psihopedagogice. Aceasta se leaga de grija pentru solicitari pe masura, in concordanta cu nivelul real al dezvoltarii preadolescentilor. Se cere aici antrenamentul sistematic, bine dozat, bazat pe valorificarea intregului potential al fortelor psihologice. In aceasta perioada are loc conturarea deplina a personalitatii ca efect al restructurarii tuturor fortelor psihofizice. Un loc important ocupa realizarea a ceea ce se numeste stabilitatea starii neuropsihice care se manifesta in capacitatea de a-si mentine i conduita egala si o constanta performanta scolara. Aceasta presupune o mare capacitate de adaptare in cele mai diferite situatii: teama de diferite concursuri. Se urmareste aplicarea unor masuri pentru a proteja organismul si pentru a asigura sanatatea fizica si psihica. Nu intamplator in aceasta perioada apar dereglari psihice. Ei sunt capabili de a-si pune in functiune mecanismele de autoaparare la stres, aici intervin si sarcinile psiho-igienei, cum sunt studierea conditiilor de mediu in familie si mediu scolar asupra activitatii scolare. Preintampinarea suprasolicitarii sistemului nervos si studiul conditiilor si mecanismelor de adaptare la stres psihic, emotii puternice.

Concluziile ar fi urmatoarele:

Pubertatea este ansamblul de transformari psiho-organice legate de maturizarea psihologica si sociala, care evidentiaza trecerea de la copilarie la adolescenta.

Pubertatea se manifesta mai ales printr-o dezvoltare a particularitatilor corporale si intarirea fizica. De aceea se are in vedere ca aceasta perioada incepe cu o intensa crestere fizica, o adevarata izbucnire.

Pubertatea este perioada care in climatul nostru debuteaza intre 11-14 ani, dar poate fi precoce sau intarziata. Incetinirea ritmului evolutiv in perioada pubertatii poate sa aiba repercusiuni psihologice relativ importante.

Scolarii de aceasta varsta adesea, prezinta un deficit de aptitudini intelectuale, de exemplu aptitudinea de a relationa abstract ori in gandire dar si in sentimente, de exemplu sentimentul de inferioritate sau manifestarea atitudinii puerile si a unei personalitati imature.

Pubertatea este considerata ca o criza psihologica, asociata adesea cu dificultati si tulburari caracteriale. Aceasta se numeste criza de originalitate juvenila. Sunt tulburari care provin din situatia ambigua: nici copil, nici adult. Nu are un statut precis, ramane nesigur. Daca isi afirma independenta se loveste de interdictia adultilor, iar daca refuza sa-si asume responsabilitati, de asemenea nu le da satisfactie. Variatii semnificative ale sincronizarii la pubertate au loc in mod surprinzator in clasa a VII-a si a VIII-a . Unele fete arata ca femeile mature, in timp ce altele isi pastreaza dimensiunile si formele de copil, la fel si baietii.

Maturizarea precoce a baietilor duce la aparitia unei mai mari satisfactii, este o dovada a importantei acordate in societatea noastra puterii fizice, ca atribut al barbatiei. De aceea baietii acorda io mare importanta puterii fizice. La fete maturizarea precoce provoaca efecte inverse. Fetele sunt oarecum stanjenite de faptul ca aparitia lor fizica este mai femeiasca fata de celelalte.

Astfel schimbarile caracteristice pubertatii sunt o experienta pozitiva pentru baieti, insa negativa pentru fete, ceea ce creeaza probleme suplimentare si solicita preintampinarea dificultatilor educationale.