RELATIA DINTRE APTITUDINI SI CARACTER

RELATIA DINTRE APTITUDINI SI CARACTER

Faptul ca intre A-C exista o stransa legatura a fost remarcat de multa vreme. El se releva chiar in descrierea a oamenilor dupa cele componente ale P. De ex, despre un om se poate spune ca este inteligent dar si bun, cinstit si harnic, in timp ce despre un altul ca este inteligent, dar rau, incorect, lenes.

Din corelarea variabilelor de mai sus apar 4 situatii tipice:

oameni cu aptitudini si cu trasaturi pozitive de caracter (cu ,,caracter")

fara A dar si fara C (cu trasaturi negative de caracter)

cu A dar ,,fara C"

fara A dar cu C

1+2 = sunt situatii de congruenta (acord)

3+4 = sunt situatii de noncongruenta

Ele conduc in plan psihologic la efecte diferite:

de consonanta

disonanta, fiind traite ca o stare neplacuta, de discomfort psihic, se cer a fi eliminate sau macar reduse.

Personalitatea va fi afectata cu atat mai mult cu cat dezacordul dintre A si C este mai profund; de asemenea, cu cat posibilitatile de compensare reciproca sunt exprem de reduse.

Importante sunt relatiile de interinfluentare reciproca.

C, prin sistemul sau atitudinal, favorizeaza sau defavorizeaza punerea in valoare a capacitatilor.

C valorizeaza aptitudinile.

La randul lor A modifica atitudinile caracteriale.

Acest fapt are loc atunci cand ele sunt integrate in C, cand mijloacele actiunii sunt convertite in scopuri de viata, cand ele intra in sfera preocuparilor si eforturilor permanente ale sb.

Relatiile dintre A si C (atitudini) pot fi evaluate dupa urmatoarele criterii:

nivelul la care se situeaza cele 2 variabile (in chip absolut: superior, mediu, inferior; in chip relativ: prevazand posibilitatea echilibrarii sau dezechilibrarii, a surclasarii aptitudinilor prin atitudini si invers)

sensul in care se manifesta interactiunile (pozitiv si reciproc stimulativ; negativ-univoc sau biunivoc; cvazineutral)

caracterul raporturilor dintre A si atitudini (direct sau indirect)

RELATIA DINTRE TEMPERAMENT SI APTITUDINI (T-A)

T ca latura dinamico-energetica a P constituie doar o premisa extrem de generala in raport cu A.

El nu predetermina A.

T joaca, raportat la A, rol de predispozitie.

T poate avantaja sau provoca dificultati in formarea A, aceste dificultati fiind depasite prin antrenament/compensare.

Modificarea manifestarilor temperamentale este in masura sa conduca la modificarea A.

DEVENIREA PERSONALITATII

Omul nu se naste Personalitate, ci devine Personalitate. La nastere el este un canditat pentru dobandirea acestui atribut, dobandire care se realizeaza in timp sub influenta nenumaratilor factori.

Procesul constituirii personalitatii incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata omului. El nu are loc intotdeauna uniform si continuu, ci si cu zig-zaguri, sacadat, discontinuu, cu salturi spectaculoase dar si cu plafonari.

Desi procesul structurarii si reimprospatarii personalitatii se produce de-a lungul vietii individului, exista, totusi, unele perioade, unele vaste, cand el cunoaste o mai mare accentuare.

Specialistii considera ca in jurul varstei de 3 ani (prescolaritate) sunt puse marea majoritate a premiselor personalitatii, pentru ca in adolescenta personalitatea sa fie in linii mari constituita, deoarece dispune de toate laturile si chiar de maturizarea relatiilor dintre ele.

Procesul transformativ al personalitatii este indelungat, complex, multifazic si plurifactorial, el dispune de:

niveluri calitativ distincte deosebite intre ele prin:

diferentierea

specializarea interioara a componentelor P

relatii de interactiune si interdependenta realizate intre:

structura interna

- factorii externi, de mediu