Chestionare de personalitate construite de H. J. Eysenck

Chestionare de personalitate construite de H. J. Eysenck

1. Conceptia lui Eysenck privind personalitatea si masurarea acesteia

Timp de peste 50 ani Eysenck a studiat si experimentat un model tridimensional al personalitatii, conform caruia personalitatea are urmatoarele dimensiuni fundamentale: extraversia, nevrotismul si psihotismul. Acestea apar treptat in chestionarele construite de autor. Primul chestionar a fost MMQ - Maudsley Medical Questionaire (1952), constand intr-o scala de nevrotism cu 40 itemi. Urmatorul a fost MPI - Maudsley Personality Inventory (1959), care prezenta si o scala pentru masurarea extraversiei - introversiei in afara celei pentru nevrotism. In 1964 a aparut EPI - Eysenck Personality Inventory, constand intr-un total de 57 itemi si 3 scale: Nevrotism, Extraversie si Minciuna - L. In 1975 a fost introdus factorul psihotism prin chestionarul EPQ - Eysenck Personality Questionaire.

Pentru autor, personalitatea este structurata pe 4 nivele aflate in interrelatie:

1. la nivel bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar singular

2. nivelul deprinderilor sau al actelor mentale habituale

3. nivelul trasaturilor de personalitate, definite ca si corelatii intre comportamentele habituale (o consistenta observabila intre deprinderi sau acte repetate ale subiectului)

4. nivelul cu cel mai inalt grad de generalitate este cel al tipului de personalitate, definit ca o corelatie a trasaturilor sau ca o "constelatie orbervabila sau sindrom de trasaturi".

Metoda folosita de autor si considerata fundamentala pentru studiul personalitatii este analiza factoriala. El considera ca cele 4 nivele descriptive corespund celor 4 tipurid e factori ce pot fi derivati: 1. tipul de personalitate corepunde unui factor general, 2. trasatura corespunde unui factor de grup, 3. deprinderile sau raspunsurile hbituale corespund factorilor specifici iar 4. raspunsul specific al subiectului corespunde unui factor de eroare.

Trasaturile (sau dimensiunile primare ale personalitatii, cum au fost definite de Eysenck) sunt conceptualizate ca si continuumuri bipolare, de-a lungul carora putem plasa subiectii investigati.

Autorul atrage de asemenea atentia asupra insuficientei definirii personalitatii strict prin analiza factoriala. Utilizarea doar a raspunsurilor subiectului sau a datelor furnizate de evaluatori externi    implica un grad inalt de subiectivitate. El propune utilizarea unor surse variate de informatii despre subiect, cu scopul de a obtine masuratori sigure si obiective ale comportamentului uman. Perspectiva din care el a gandit evaluare este cea a "personalitatii intregi", ceea ce inseamna a evalua persoanlitatea in toate aspectele ei. Aceasta perspectiva este justificata prin consideratia ca o abordare partiala este capabila a conduce doar catre o intelegere partiala.

In 1967, in lucrarea "The biological basis of personality", subliniaza faptul ca personalitatea dispune de o baza ereditara (genetica) substantiala, idee reluata in 1976, in "The measurements of persoanlity". El sustine ideea ca pentru personalitate influentele genetice sunt deosebit de puternice si rolul mediului unul secundar, capabil a conduce doar spre schimbari de suprafata.

El a incercat sa sustina ipoteza conform careia tipurile de personalitate sunt legate de nivelele de activitate ale diferitelor arii cerebrale. El sugera in 1967 ca extraversia - introversia este in relatie cu modul de functionare a SRAA iar nevrotismul este legat de stimularea sistemului limbic cranian. In 1976 aceste afirmatii sunt reluate si insotite de date experimentale. El arata suplimentar ca nevrotismul este legat de sistemul limbic si activarea emotiilor la nivelul sistemului nervos automat (vegetativ) care regleaza muschii netezi si glandele iar psihotismul este legat de sistemul hormonal androgin (glandele endocrine responsabile de dezvoltarea si mentinerea caracteristicilor masculine).

Cauzalitatea genetica joaca dupa autor rolul de predispozant, definind unele tendinte naturale ale organismului catre anumite modalitati specifice de simtire, percepere si reactie la stimularile mediului. Aceste influente genetice sunt mediate de aspectele fiziologice, neurologice si hormonale ale organismului persoanei.

Comportamentul observabil reprezinta un rezultat al diferentelor constitutionale in interactiune cu mediul, interactiune care naste unele diferente cu caracter descriptiv, care tin de fenotip. Exista deci o serie de diferente interindividuale ce se pot identifica la nivelul trasaturilor si al tipului, diferente care permit descrierea personalitatii si totodata gasirea de explicatii privind aparitia lor. Multitudinea de fapte si evenimente existentiale, de comportamente reale etc poate fi redusa intr-o astfel de abordare la un numar mic de variabile lsegate intre ele prin reguli si legi. Conceptele (trasaturile si tipul) permit diagnosticianului sa faca predictii asupra comportamentului individual.

Validitatea de construct este considerata ca tip fundamental de validare in ceea ce priveste masurarea personalitatii. In 1995 autorul sintetizeaza cerintele esentiale pentru stabilirea unei validitati de construct adecvate, cerinta care implica combinarea studiilor de tip corelational-statistic cu cele de tip experimental:

1. punctul de pornire este modelul teoretic al conceptului

2. itemii chestionarului sunt construiti pe baza comportamentelor tipice, congruenta scalelor cu itemii stabilindu-se prin analiza factoriala

3. constructul factorial este examinat prin conjunctia dintre deductiile teoretice si testarea experimentala

4. se stabilesc predictii distale in campul social (de exemplu, pentru extraversie: frcventa divortului, schimbari ale locului de munca, preferinte profesionale, preferinta de adescoperi versus a invata prin receptare, comportamentul antisocial)

5. se cauta antecedente distale, in special factori genetici

6. pornind de la determinarea genetica, se cauta intermediari biologici (SRAA pentru extraversie, de exemplu)

7. se testeaza experimental deductiile ce se pot face pornind de la teoria activarii

8. se revizuieste intregul sistem prin alaturarea antecedentilor distali si proximali, a teoriei si masuratorilor, se considera distal si proximal descoperirile, cu scopul de a imbogati reteaua nomologica respectiva.

2. Cei 3 superfactori ai personalitatii

In ceea cepriveste cei 3 superfactori, autorul precizeaza ca intelesul conceptelor se refera la comportmente integrate normalitatii psihice si nu simptomatologiei psihiatrice.

Extraversia - E

Factorul a mai fost denumit extraversie - introversie si se defineste in principal prin intercorelatiile dintre trasaturile de afirmare de sine, sociabilitate, energie de viata si dominanta. Descrierile care sunt date de obicei pentru extraversie sau introversie reprezinta situatii cumva extremizate ale unui continuum pe care oamenii reali se pot situa la un grad mai inalt sau mai scazut. De asemenea, autorul insista asupra faptului ca aceste descrieri sunt aspecte fenotipice ale personalitatii si nu genotipice, comportamentale si nu constitutionale.

Introvertii (scoruri mici) sunt descrisi de Eysenck ca avand tendinte obsesionale si de a dezvolta simptome de anxietate si depresie. Ei sufera de o labilitate a sistemului nervos automat (vegetativ). Se percep pe sine ca avand sentimente usor de ranit, constienti de sine, nervosi, cu tendinta de a experimente sentimente de inferioritate, care au adesea reverii, au insomnii, care stau in fundal in situatiile sociale. Corporal, cresterea veticala predomina asupra celei orizontale. Efortul de raspuns este slab, inteligenta este in genere inalta, exista tendinta de a fi persistenti, sunt indivizi limpezi in gandire dar lenti. Au nivel inalt de aspiratii dublat de tendinta de a-si subestima propriile performante. Sunt rigizi si prezinta o variabilitate interpersonala slaba. Au preferinte estetice "de moda veche" si cumva concrete. Nu apreciaza in mod special glumele, in special pe cele cu continut sexual. Au un scris distinctiv.

Extravertii (scoruri inalte) prezinta tendinta spre a dezvolta simptome de conversie isterica si o atitudine isterica fata de simptome. Prezinta o energie slaba, interese inguste, au in genere un trecut profesional problematic, au tendinta de a deveni ipohondrici. Se percep ca fiind predispusi la accidente, absenteaza frecvent de la munca datorita bolii, au dureri si neplaceri fizice. In constitutia corporala prevaleaza cresterea orizontala fata de cea verticala, efortul de raspuns este destul de bun. Au nivel de aspiratie destul de scazut si tind sa-si supraevalueze performantele. Sunt flexibilsi si prezinta o mare varietate interpersonala. Au preferinte estetice pentru culoare si modernism, abstract. Apreciaza glumele, in special pe cele sexuale. Au un scris distinctiv.

La extraverti pare sa predomine Sinele ca formatiune iar la introverti Supraeul.

Nevrotismul - N

Factorul a fot denumit si instabilitate emotionala si este definit de interrelatia dintre trasaturile de anxietate, depresie, autoepreciere scazuta, timiditate.

Instabilul emotional (scoruri inalte) are reactii emotionale puternice care interfereaza cu adaptarea sa slaba, conducandu-l spre reactii irationale, uneori rigide. Din asocierea dintre nevrotism si extraversie vor iesi in prim plan nelinitea si sensibilitatea, comportamentul fiind excitabil sau chiar agresiv.

Stabilul emotional (scoruri scazute) are reactii emotionale lente si slabe, prezentand tendinta de a-si relua starea initiala foarte repede dupa activarea emotionala.

Intr-un stuiu realizat de Eysnck acestadescrie soldatul nevrotic ca: o persoana defectiva mental si corporal; sub medie ca inteligenta, vointa, control emotional, acuitate senzoriala sicapacitate de ase afirma. Este sugestibil, lipsit de persistenta si lent in gandire si actiune, nesociabil, tinde sa reprime faptele neplacute.

Psihotismul - P

Este cea mai complexa dimensiune a personalitatii, definita de interrelatiile dintre trasaturile de agresivitate, egocentrism, comportament antisocial si lipsa de empatie.

Individul cu scor inalt se caracterizeaza prin tendinta de a produce tulburari, de a fi solitar, de a arata cruzime, de a fi ostil fata de ceilalti, de a prefera lucruri ciudate si neobisnuite. Este genul de persoana care nu are consideratie fata de regulile sociale.

Persoana cu scor scazut este inalt socializata si are tendinta de a respecta si a tine cont de drepturile celorlalti.

Eysenck descrie indivizii cu scor inalt la psihotism ca fiind mai putin fluenti, cu performante slabe in activitati sustinute, indeciti in privinta atitudinilor sociale, cu capacitate de concentrare slaba, cu memorie deficitara, cu tendinta de a face miscari largi si de a supraestima distantala si scorurile, cu o anumita lentoare in citire si cu nivele de aspiratie putin adecvate la realitate.

In 1991 Zuckerman sugereaza inlocuirea denumirii de psihotism cu cea de psihopatie.

3. Factorii secundari

Gray, 1981 realizeaza un nou studiu factorial rotind axele factorului Extraversie si Nevrotism cu 45 grade si identifica 2 factori secundari la care factorii E si N contribuie in mod diferentiat.

Factorul Anxietate are la o extrema (nivel scazut) combinatia stabilitate - extraversie iar la cealalta extrema (nivel ridicat) combinatia nevrotic - introvert.

Michael Eysenck realizeaza in 1994 un studiu in care abordeaza modular anxietatea ca trasatura, considerand urmatoarele componente ale acesteia: cognitiva, comportamentala si fiziologica. Aceste componente sunt partial independente, fiind afectate de aspecte relativ diferite. Din perspectiva cognitiva, s-a demonstrat ca exista unele diferente psihologice intre anxietatea manifestata comportamental si cea reprimata. Cei care au scoruri inalte la anxietatea declarata sunt caracterizati printr-o serie de aspecte de ordin cognitiv, aspecte care tin de selectivitatea atentiei, interpretativitate, afectari in sens negativ ale memoriei. Toate aceste aspecte determina cresterea nivelului de anxietate pe plan cognitiv. Cei cu scor scazut la anxietatea declarata si cu scor inalt in ceea cde priveste dezirabilitatea sociala (reprima manifestarile conform cerintelor sociale), prezinta caracteristici cognitive inverse fata de primii, ceea ce conduce catre un nivel scazut de anxietate pe plan cognitiv. Totodata, primii raporteaza anxietate pe planul trairilor emotionale dar nu prezinta modificari fiziologice sau comportamentale semnificative, in timp ce ceilalti nu raporteaza afectiv anxietatea dar in plan fiziologic apar extrem de anxiosi, cu importante modificari vegetative. Sub raportul diferentierii de normalitate merita retinut aspectul ca indivizii apartinand ambelor categorii descrise mai sus sunt perceputi de catre persoanele din anturaj ca fiind la fel de anxiosi, situatiile anxiogene fiindu-le la fel de daunatoare.

Factorul Impulsivitate are la un pol (nivel scazut) combinatia stabil - introvert iar la celalalt (nivel inalt) combinatia nevrotic - extravert.

Anxietatea apare ca fiind legata in plan fiziologic de un sistem de inhibitie comportamentala de sustinere, in timp ce impulsivitatea pare sa fie legata de un sistem independent inca insuficient investigat.

4. Date privind testele EPI (Eysenck Personality Inventory) si EPQ (Eysenck Personality Questionaire)

4.1. EPI - Eysenck Personality Inventory

A fost cel de-al treilea chestionar realizat de autor si cuprinde 3 scale: L - Minciuna, N - Nevrotism si E - Extraversie. Este disponibil in 2 forme paralele, pentu a permite testarea repetata a aceleiasi populatii. Limbajul itemilor este unul accesibil, testul putandu-se adresa astfel si persoanelor cu educatie mai limitata.

In plus fata de MPI se remarca completa independenta a celor 2 dimensiuni (E si N), acestea prezentand in MPI o usoara corelatie. Desigur ca scalele E si N din cele 3 probe in care apar impreuna coreleaza puternic intre ele, chestionarele fiind echivalente in privinta evaluarii acestor 2 dimensiuni.

Scala de minciuna - L contine 9 itemi care afirma comportamente sociale dezirabile dar pe care majoritatea oamenilor le incalca frecvent in comportamentul informal. Un scor brut de 5 este considerat critic. Teoretic, cu cat tendinta spre disimulare este mai mare, cu atat subiectul alege rspunsuri care afirma respectarea intocmai a conduitelor dezirabile formal. Studiile au indicat unitatea factoriala a scalei, precum si faptul ca aceasta masoara un factor stabil de personalitate ce denota un anume grad de naivitate sociala.

Asupra acestei scale au fost realizate o serie de studii privind validitatea ei. Si s-a constatat ca in conditiile lipsei unei motivatii spre disimulare din partea subiectilor aceasta masoara mai degraba un factor de tip naivitate, capacitate redusa de constientizare, rigiditate mentala. Un scor inalt indica tendinta subiectului catre disimulare doar in conditiile existentei unei motivatii in acest sens. De obicei lipsa motivatiei spre disimulare se traduce prin corelatii scazute intre scalele N si L iar prezenta acestei motivatii prin corelatia inalta N - L.

La interpretarea scalei L trebuie sa se ia in considerare varsta subiectului si nivelul general al scorului la scala al populatiei careia apartine subiectul. S-a constatat o crestere a scalei la copiii mici in conditii in care nu este suspectata disimularea, cresetere dtorata unui nivel inalt de naivitate si unor capacitati introspective scazute. Scala descreste cu varsta la copii si creste cu varsta la adulti.

Interpretarea scalelor inseamna pentru autor a merge dincolo de statistica pentru a corela datele oferite de test cu datele teoretice si cu cele experimentale si observationale. Mai precis, atunci cand incercam sa intelegem cei 2 factori este necesar sa facem trecerea de la nivel comportamental - fenotipal la nivel constitutional / temperamental - genotipal. In acest sens este introdus modelul bidimensional al temperamentului, in care variatia comportamentului apare prin intersectia extraversiei - intoversiei cu nevrotismul - stabilitatea emotionala.

Astfel, apar 4 structuri posibile, denumite de Eysenck prin termenii clasici pentru temperamente:

1. Structura temperamentului coleric variaza in functie de gradul de manifestare a nevrotismului (instabilitate emotionala) si extraversiei si cuprinde caracteristici gradate de la sensibil, nelinistit, agresiv, excitabil spre schimbator, impulsiv, optimist, activ

2. Structura temperamentala sangvinica, definita de asocierea dintre extraversie si stabilitate emotionala, prezinta caracteristici gradate de la sociabil, deschis, vorbaret, reactiv spre plin de viata, fara griji, conducator

3. Structura temperamentala flegmatica definita de gradul de manifestare a introversiei si stabiitatii emotionale, descrisa prin caracteristici ce variaza gradat de la calm, mereu temperat, de incredere, controlat spre pasnic, reflexiv, grijuliu, pasiv

4. Structura temperamentala melancolica, definita de gradul de manifestare a introversiei si instabilitatii emotionale (nevrotism), descris prin caracteristici ca variaza gradat de la linistit, nesociabil, rezervat, pesimist spre sobru, rigid, anxios, plin de toane, cu dispozitii labile.

4.2. EPQ - Eysenck Personality Questionaire

Prin acest instrument este introdusa o noua dimensiune a personalitatii, denumita psihotism. Desi termenul a fost prluat din psihiatrie, el nu implica faptul ca scala ar masura o caracteristica clinica. Psihotismul este o dimensiune prezenta in grade variate la toti oamenii si doar la un procent mic dintre cei cu scoruri foarte inalte este posibil sa apara o psihoza de-a lungul vietii. Un termen echivalent pentru psihotism este pentru Eysenck cel de duritate, facand referire la un set de atitudini care se opun sensibilitatii si consideratiei si nu sunt legate de axa radicalism - conservatorism. Empiric autorul a demonstrat o corelatie inalta intr notele ridicate la P si notele ridicate la scala de duritate in atitudini. Autorul considera ca schizofrenia este plasata la un capat extrem al dimensiunii P, care include de asemenea criminalitate, psihopatie si tulburari de tip maniaco-depresiv. Scala a fost revizuita in 1985.

Itemii scalei contin caracteristici determinate la persoane cu comportament antisocial: trasaturi impulsive, sadice, antisociale si care tin de nonconformism, precum si elemente de ideatie de tip paranoid si anhedonist.

Datele de cercetare acumulate dupa 1990 indica faptul ca scoruri inalte obtin persoanele cu conduita antisociala, consumatorii de droguri, delincventii, criminalii, persoanele agresive, cei care prefera filmele violente, sadomasochistii, cei care au practici sexuale insecure, suicidarii (ideatie si comportament) si chiar persoanele cu derpinderi slabe pentru studiu. Unele studii indica faptul ca psihoticii sau schizofrenii obtin scoruri mai inalte decat subiectii din loturile de control, dar nu obtin scoruri la fel de inalte ca subiectii antisociali.

Unii autori (Zuckerman) considera ca scala nu masoara chiar ceea ce denumeste ca psihotism (critici privind validitatea) si sugereaza inlocuire a termenului cu cel de psihopatie. Eysenck sustine ca raspuns pentru aceste situatii constatate empiric faptul ca scorurile schizofrenilor sunt coborate datorita confuziei mentale si a lipsei de candoare. El aduce in sprijinul acetei afirmatii date de laborator cu valoare de probe indirecte, pentru a accentua faptul ca psihoticii difera de subiectii normali prin caracteristici asemanatoare celor care diferentiaza intre subiectii cu P scazut si cei cu P ridicat.

Alte date de cercetare indica diferente intersexuale pentru scalele N si P. Astfel, baietii prezinta scoruri medii mai inalte decat cele feminine la scala P iar fetele au scoruri mai inalte la scala N. Acest fapt poate fi explicat partial prin considerarea de catre modelul social comun a    agresivitatii si ostilitatii ca fiind descriptori ai comportamentului masculin.

Exista o varianta romaneasca a EPQ, experimentata in 1990 de Baban, Derevenco si Eysenck, sub forma unui chestionar de 79 itemi. Au fost determinate norme pentru cele 4 scale ale testului, norme diferentiate pe sexe.