Conceptul general de stres

Conceptul general de stres

1.1.  Definitie. Surse de stres

Stresul reprezinta azi un concept al biologiei si medicinii cu implicatii largi pentru sociologie si psihologie. Stresul a fost denumit boala secolului XX, si se crede ca el a provocat mai multa durere decat orice altceva cunoscut de medicina moderna. Cum putem sa ne eliberam de stresul cu care ne-am obisnuit, astfel incat sa ne imbunatatim calitatea vietii?. Mai intai de toate, invatam ce este stresul. In al doilea rand, invatand sa recunoastem propriile noastre simptome la stres. In al treilea rand, modificandu-ne comportamentul si nu in ultimul rand folosind o serie de tehnici si metode rapide si simple pentru controlarea stresului si invatarea relaxarii.

Termenul de stres a devenit popular, fiind de multe ori utilizat in mod exagerat sau impropriu. Prima formulare a notiunii de stres apartine biologului canadian Hans Selye in lucrarile referitoare la fenomenul adaptarii pe plan biologic, psihologic, medical, semnificand atat factori agresogeni (stresanti) cat si modalitatea prin care organismul raspunde la agresiune. Se spune despre individ ca este stresat cand se simte amenintat, frustrat, incapabil de a face fata unor solicitari crescute. Hans Selye a demonstrat ca nu numai bolile grave provoaca stresul, ci si numerosi alti agenti care obliga individul, in viata cotidiana, la o adaptare permanenta, la noi conditii de existenta (frica, izolarea, nesiguranta, deficitul de somn). Ar fi iluzoriu, spune el, sa ne inchipuim, ca am putea evita stresul de-a lungul intregii noastre vieti. Tot ceea ce ne ramane de facut este sa cunoastem modul in care putem sa reducem la minim efectele lui vatamatoare, deoarece foarte multe boli sunt in mare masura datorate erorilor raspunsurilor adaptative la stres, mai curand decat microbilor sau altor agenti externi.

Expunerea regulata la stres poate duce la aparitia unor probleme de maxima importanta, cum ar fi cancerul, hipertensiunea si boli ale arterelor coronare. Ultimele cercetari demonstreaza ca el ar putea reprezenta un factor major in trecerea de la infectia cu HIV la SIDA in stare activa (dr. Andrew Goliszek)

Mc Garth considera ca stresul apare cand se produce un dezechilibru marcat intre solicitarile mediului si capacitatile de raspuns ale organismului. Dealy adauga urmatoarele precizari:

Solicitarile pot produce stresul psihic numai daca individul anticipeaza faptul ca nu va fi capabil sa le faca fata sau ca nu va putea satisface cererile fara a pune in pericol alte scopuri pe care le urmareste.

Dezechilibrul dintre cereri si capacitatea de a le raspunde adecvat provoaca stresul psihic, numai daca urmarile esecului prezinta importanta pentru subiect; in cazul in care subiectul nu-si da seama de consecintele inadaptarii sau acestea nu-l afecteaza, el nu traieste sentimentul amenintarii si nu este stresat psihic; anticipand consecintele, individul isi poate modifica starea de stres fie prin evitarea lor, fie schimbandu-si optica asupra solicitarilor (minimalizandu-le), asupra posibilitatilor proprii (reevaluandu-le) sau asupra consecintelor.

Dezechilibrul survine nu numai cand are loc o suprasolicitare ci si in cazul unei subsolicitari (monotonie, lipsa de variatie, lipsa de informatie) care impiedica individul sa-si manifeste intreaga gama a posibilitatilor sale; limitarea posibilitatilor devine pentru unele persoane la fel de stresanta ca supraincarcarea cu sarcini pentru altele.

Ambiguitatea stimulilor poate da si ea nastere stresului datorita lipsei d informatii, a unei informatii neclare sau contradictorii; subiectul e capabil sa raspunda, dar nu-si da seama ce anume i se cere. Incertitudinea, imposibilitatea de a amana constituie si ele surse ale stresului.

1.2.  Criterii de clasificare. Forme de stres.

Clasificarea tipurilor agentilor stresanti se realizeaza dupa variate criterii, bazate pe caracteristicile acestor factori:

a)             sub raportul duratei de actiune se distinge stresul acut (min., ore) si stresul cronic (zile, luni);

b)             sub raportul continuitatii si numarul interventiilor stresante se pot distinge pe de o parte stresori cu actiune continua si respectiv discontinua, intermitenta, iar pe de alta parte, stresori unici sau repetati;

c)              o alta clasificare vizeaza gruparea factorilor declansatori in agenti fizici, chimici, biologici, psihosociali.

Agentii fizici (sonori, termici, electromagnetici, luminosi, efort fizic);

Agenti chimici (noxe chimice cu actiune toxica asupra sistemului nervos si evaluate ca nocive);

Agenti biologici (virusuri, bacterii, paraziti, boala);

Agenti psihosociali (excitanti verbali sau nonverbali, dotati cu o semnificatie nociva sau nu decodificata subiectiv de psihicul uman la nivelul operatiilor gandirii fundamentale prin sistemul de semnale verbale. Stimulii psihologici au sorginte socio culturala - s-au format in cadrul comunicarii si interactiunilor interumane).

d)             in functie de reactia la factorii stresanti se distinge distresul cu efecte nocive, si eustresul cu efecte favorabile.

Principalele forme de stres sunt:

stresul ambiental (factori: zgomot, trepidatii, etc.);

stresul gravitational (radiatii, acceleratie);

stresul urban (aglomeratie, poluare);

stresul hiperbal (presiune atmosferica ridicata);

stresul prenatal si neonatal (hipoxie);

tehnostres (exes informational);

stresul sportiv (efort fizic, supraantrenament);

stresul preoperator si postoperator.

1.3.  Influente si manifestari generale ale stresului

• influenta asupra personalitatii (agitatie, apatie, agresivitate, depresie, oboseala, deziluzie, sentiment de culpabilitate, iritabilitate, tensiune psihica, autoevaluare negativa, nervozitate, alienare);
• influente asupra comportamentului (vulnerabilitate la accidente, dependenta de alcool, crize emotionale, bulimie sau anorexie, fumat excesiv, comportament impulsiv, tremur);
• efecte cognitive (incapacitate de a lua decizii, lipsa de concentrare, amnezii, hipersensibilitate la critici, inhibitie/blocaj mental);
• efecte fiziologice (nivelul crescut de CA si CS in sange si urina, hiperglicemie, midriaza, dispnee si hiperventilatie, valuri de caldura sau friguri, furnicaturi la extremitati);
• influente asupra sanatatii (dureri toracice, dorsale, diaree, lesin, mictiuni frecvente, cefalee si migrene, insomnii, cosmaruri, impotenta, boli psihomotrice);
• influente asupra capacitatii de munca (lipsa de concentrare, conflicte la locul de munca, accidente, insatisfactie, instabilitate).

1.4.  Simptomele stresului

Nu toate reactiile organismului reprezinta simptome ale stresului; ele depind de fiecare persoana in parte. Ceea ce pentru un individ ar putea fi un semn al stresului pentru altul poate fi un semn de boala. Simptomele stresului pot fi impartite in trei categorii: fizice, emotionale si comportamentale. La inceput, multe dintre simptome sunt niste simpli factori iritanti, cu timpul, insa ele se agraveaza si pot duce la aparitia unor boli grave.

Simptome fizice:

durerile de cap;

clipitul nervos;

contractarea narilor;

durerile faciale sau de maxilare;

gura sau gat uscat;

dificultati in inghitire;

inflamatiile limbii;

durerile de gat;

ameteala;

dificultatile de vorbire, proasta articulare a cuvintelor sau balbaiala;

durerile de spate;

durerile musculare;

slabiciunea;

constipatia;

indigestia;

starea de greata sau de voma;

durerile de stomac;

diareea;

castigul sau pierderea in greutate;

pierderea poftei de mancare sau pofta excesiva de mancare;

mancarimile, urticariile sau alte probleme ale pielii;

durerile de piept;

arsurile la stomac;

palpitatiile;

urinatul frecvent;

mainile si/sau picioarele reci;

transpiratia excesiva;

insomnia;

starea de somnolenta;

nepotrivirea sexuala;

tensiunea ridicata;

articulatiile umflate;

alergiile exagerate;

racelile si starile gripale frecvente;

temperamentul si/sau ticurile nervoase;

predispozitia la accidente;

menstruatia excesiva sau durerile menstruale;

respiratia rapida dau dificila.

Simptome emotionale:

iritabilitatea;

trecerea rapida de la o stare de spirit la alta;

starile depresive;

agresivitatea neobisnuita;

pierderea memoriei sau a capacitatii de concentrare;

nelinistea sau hiperexcitabilitatea;

iritarea din cauza unor lucruri minore;

cosmarurile;

comportamentul impulsiv;

sentimentele de neajutorare sau frustrare;

autoizolarea;

comportamentul nevrotic;

gandirea incoerenta;

furia;

incapacitatea de a lua decizii;

starile de neliniste;

panica;

reprizele repetate de plans;

gandul la sinucidere;

senzatia de pierdere a controlului;

lipsa interesului sexual;

perioadele de confuzie;

Simptome comportamentale

scrasnitul dintilor;

incruntarea fruntii;

rasul nervos pe un ton inalt;

batutul din picior sau din deget;

roaderea unghiilor;

smulgerea parului prin rasucirea acestuia pe degete;

fumatul excesiv;

excesul de medicamente prescrise;

consumul excesiv de alcool;

mancatul nervos;

regimul alimentar neselectiv;

mersul in lungul si-n latul camerei;

meditatia prelungita;

pierderea interesului fata de propria infatisare;

schimbarea brusca a obiceiurilor sociale;

incetineala cronica.

Dupa recunoasterea simptomelor se trece la identificarea surselor si indreptarea lor prin manifestari comportamentale.