Conceptul si prottotipul - prezentare generala

Conceptul si prottotipul - prezentare generala

Conceptul unei categorii se exprima printr-o definitie ce cuprinde toate caracteristicile necesare si suficiente ale clasei respective.

Pe baza acestei caracteristici se poate stabili fara echivoc apartenenta sau neapartenenta unui item la clasa respectiva.

Clasa triunghiurilor este reprezentata mental prin conceptul de triunghi: o figura inchisa cu trei laturi si trei unghiuri a caror suma este de 180⁰.

Operarea cu aceste categorii este mediata de operarea asupra conceptelor corespunzatoare. Instruirea categoriei este determinata de corectitudinea conceptului aferent dobandit de catre subiect. Daca subiectul are o definitie eronata asupra conceptului, categoria de elemente care satisface proprietatile nu este cea corecta. O definitie incorecta sau incompleta - conceptul fiind forma contrastanta a unei definitii - implica o clasificare invalida, un decupaj incorect al mediului in care traim.

Operarea conceptelor mediaza intelegerea categoriilor corespondente.

Cu c1t este mai complexa o categorie, cu atat mai dezarmanta este multimea definitiilor care se dau.

Ca exercitiu, incercati sa definiti un obiect banal cum este o masa. Incercati apoi sa vedeti daca prietenul dumneavoastra extrage aceleasi trasaturi necesare si suficiente. Dezacordul va fi flagrant.

Pe de alta parte usurinta cu care operam cu aceste categorii ne sugereaza ca reprezentarea lor mintala este de alta natura decat cea conceptuala, caci altfel daca am opera cu conceptele corespunzatoare, conceptele fiind greu de apropiat, procesarea informatiei despre categorii ar fi extrem de dificila.

Una dintre consecintele imediate ale reprezentarii conceptuale vizeaza echipotentialitatea elementelor unei categorii. Orice membru poate sa reprezinte la fel de bine categoria din care face parte.

Cercetarile experimentale au pus in evidenta efectul prototipicalitatii: unele elemente sunt considerate mai tipice pentru o categorie decat altele; unii membri ai categoriei respective sunt mai reprezentativi pentru categoria respectiva decat altii.

Marul sau para sunt considerate exemplare mai reprezentative pentru clasa fructe decat avocado sau rodia.

Conceptul nu este, asadar singurul mod de reprezentare cognitiv/mentala a categoriilor.

Prototipul

E. Rosch (1976, 1980) a acreditat ideea reprezentarii mentale a categoriilor pe baza de prototip. Ulterior, cercetarile de acest gen s-au extins, termenul de prototip primind doua acceptiuni usor diferite:

- Intr-o prima acceptiune prototipul se refera la unul sau mai multe exemplare reale, care apar cu cea mai mare frecventa cand se cere exemplificarea unei categorii sau care are cea mai mare valoare de prototipicalitate.

Pentru identificarea acestor exemplare prototipice sunt utilizate de regula trei proceduri.

Gradul de prototipicalitate pentru 15 exemplare din categoriile "fructe si pasari"

Prima dintre aceste proceduri consta in construirea unei scale in sapte trepte pe care un lot de subiecti trebuie sa evalueze masura in care fiecare dintre exemplarele listate ale unei categorii este socotit reprezentativ pentru categoria respectiva (1- nereprezentativ, 1 - deosebit de reprezentativ). Ulterior se ordoneaza aceste exemplare in functie de media valorilor obtinute pe scala respectiva, ordonandu-se pe ranguri sau grade de prototipicalitate.

- O a doua procedura pentru stabilirea prototipurilor sau exemplarelor tipice, se bazeaza pe masurarea timpului de reactie.

Unui lot de subiecti li se cere sa raspunda, cat pot de repede, daca aceasta apartine sau nu categoriei respective. Se porneste de la supozitia ca timpul de reactie va fi cat mai scurt pentru a raspunde corect in cazul exemplarelor tipice decat in cazul exemplarelor atipice, deoarece exemplarele tipice sunt mai usor de evocat.

- A treia procedura consta in a solicita unui esantion semnificativ de subiecti sa listeze in timp de 90 de secunde, cat mai multe exemplare ale unei anumite categorii. Se stabileste frecventa, tipicitatea fiind in functie de frecventa aferenta in intervalul de timp mentionat.

Toate cele trei proceduri au ca rezultat stabilirea unei scale de tipicalitate sau prototipicalitate ale elementelor unei categorii. Acei membri ai categoriei cu tipicalitatea cea mai ridicata sunt socotiti prototipuri ai categoriei respective.

Se considera ca reprezentarea mentala a categoriei se face prin aceste exemplare-tip sau prototipuri.

Stabilirea apartenentei unui item la o categorie se realizeaza prin compararea acestuia cu prototipurile categoriei, nu prin stabilirea masurii in care el satisface caracteristicile necesare si suficiente ale clasei respective.

Daca gradul de similaritate dintre un element si prototipul categoriei respective este ridicat, apartenenta elementului respectiv la categoria in cauza va fi decisa intr-un timp scurt.

Cu cat similaritatea este mai redusa, cu atat apartenenta este mai greu de stabilit.

Categorizarea sau stabilirea apartenentei la o clasa, pe bazele conceptuale are cel putin doua consecinte:

1. Omogenizarea clasei - fiecare exemplar al unei categorii fiind la fel de reprezentativ pentru categorie ca oricare altul;
2. Circumscrierea exacta a categoriei - pentru fiecare item putandu-se stabili univoc daca apartine sau nu clasei respective.

In a doua acceptiune, prototipul nu vizeaza un exemplar real al categoriei, ci un

exemplar ideal, un portret-robot care insumeaza caracteristicile mai multor membri ai categoriei. Se presupune ca din contactul cu diverse exemplare ale unei categorii, subiectul uman abstrage tendinta medie sau prototipul categoriei respective. Apartenenta unui item la o categorie se face prin masurarea similaritatii sale cu acest exemplar ideal sau portret robot, rezultat din alungirea mai multor exemplare individuale.

O multime de investigatii au relevat ca diagnosticul multor tulburari somatice sau psihice se realizeaza prin raportarea unei simptomatologii la prototipul tulburarii respective.

Celle doua acceptiuni ale termenului de prototip nu sunt chiar atat de diferite.

Intr-o ierarhie a abstractizarii unei categorii, la varf s-ar afla conceptul, la baza - exemplarul real tipic, iar intr-o pozitie intermediara - exemplarul ideal sau portretul-robot.

Esentiala ramane diferenta dintre prototip si concept, dar nu sunt exclusive. O persoana poate opera atat cu conceptul unei categorii, cat si cu prototipul acesteia. Dobandirea conceptului nu exclude utilizarea prototipului.