Controversa si creativitate in grup

Controversa si creativitate in grup

Prin termenul generic de "controversa" intelegem situatii de genul dezbaterilor, disputelor, discutiilor in contradictoriu referitoare la idei, credinte, convingeri, asumptii. Controversele sunt firesti si frecvente in cadrul grupurilor. Conduse cu indeminare, controversele pot contribui la cresterea creativitatii, pot stimula angajarea membrilor si imbunatatirea calitatii deciziilor. Reactiile emotionale, care insotesc, de regula, angajarea in situatii controversate pot avea ca efecte pozitive:

curiozitatea,

stimularea,

exaltarea,

implicarea,

comunicarea,

adaptarea,

iar ca efecte negative:

frustrarea,

dezgustul,

furia,

teama,

resentimentele,

respingerea,

neincrederea,

apatia.

Pe de alta parte, oamenii reactioneaza diferit in situatii controversate: unii le evita, altii le gasesc incitante, pe altii ii infurie, in timp ce altii le folosesc pentru a se exprima, pentru a-si ventila sentimentele si preocuparile.

Prin intermediul controverselor membrii grupurilor reusesc adeseori sa-si clarifice propriile valori si convingeri, ceea ce stimuleaza procesul dezvoltarii personale. Invatand sa controleze conflictele interpersonale, membrii grupurilor deprind si modalitati de rezolvare a conflictelor interioare.

Atunci cand controversele sunt scapate de sub control ele degenereaza in conflicte, membrii impartindu-se in tabere adverse ("ei" si "noi") si judecand situatia in termeni antagonisti: "corect-incorect", "dreptate-injustitie", etc.

A.       Abordarea conflictelor in cadrul grupului

Odata aparut, conflictul poate fi abordat, in principal, din doua perspective: abordarea de tipul "castig-pierdere" si abordarea de tipul "castig-castig" (rezolvare de probleme).

In prima situatie, "castig-pierdere", se formeaza subgrupuri de putere, fiecare subgrup negand legitimitatea celuilalt si incercand sa iasa invingator. Obiectivele grupului pe termen lung sunt uitate, intreaga atentie si energie a partilor fiind concentrate asupra consolidarii propriei pozitii si argumentatii: perdantii nu mai sunt dispusi sa-si ofere resursele pentru actiunile impuse de invingatori. Neincrederea, lipsa ce comunicare si cooperare, refuzul de a vota, distorsiunile de mesaj, exprimarile ireverentioase, dezvaluirile de fapte jenante, respingerile personale sunt citeva dintre notele caracteristice situatiilor conflictuale abordate in termeni de "castig-pierdere" .

Abordarea centrata pe rezolvarea de probleme, in termeni de "castig-castig", presupune parcurgerea urmatorilor pasi:

Identificarea si definirea nevoilor fiecarei persoane in parte si a fiecarui subgrup.

Gasirea solutiilor alternative.

Evaluarea solutiilor gasite.

Selectarea solutiei care a primit votul fiecarui membru.

Implementarea solutiei

Evaluarea modului in care functioneaza solutia adoptata.

Este adevarat ca redirectionarea unei situatii conflictuale nu este un proces usor nici pentru lider nici pentru membrii care s-au aflat pe pozitii atat de diferite. Ceea ce face posibila schimbarea este in primul rand existenta unui scop comun pe care toti membrii sa-l inteleaga si cu care sa fie de acord. Procesul schimbarii modului de abordare a conflictului poate fi facilitat si de ascultarea activa, empatica, a punctului de vedere a celuilalt (sau al celorlalti), ca si de luarea deciziei, de preferinta, prin consens. In cele din urma, ar fi important de vazut daca, pentru toti membrii, compromisul sau consensul la care s-a recurs este acceptabil.

Cheia solutionarii conflictului, a transformarii unei situatii de tipul "castig-pierdere" intr-una de tip "cistig-castig", este optiunea pentru o solutie convenabila pentru toti, in locul uneia convenabile doar pentru o persoana sau pentru un subgrup.

B.       Comportamente perturbatoare in cadrul grupurilor

Comportamentele perturbatoare se intalnesc indeosebi in cadrul grupurilor involuntare (grupuri la care indivizii sunt constransi sa participe). In categoria acestor comportamente intra: agresivitatea, refuzul de a indeplini anumite sarcini, dorinta de a fi mereu in competitie, comportamentul demonstrativ, comportamentul de bufon, comportamentul seductiv.

Liderul are la indemana trei modalitati principale prin care poate controla astfel de comportamente:

sa permita aceste manifestari dar sa le ignore sau sa le minimalizeze, astfel incat persoana sa perceapa inadecvarea, sa simta ridicolul in care se plaseaza si sa renunte de buna voie;

sa recurga la confruntarea: lider - persoana turbulenta, fie intr-o discutie individuala, fie de fata cu ceilalti membri ai grupului;

confruntarea sa aiba loc intre un alt membru al grupului si persoana turbulenta.

Oricare dintre aceste metode se poate dovedi fructuoasa.

Factori importanti pentru inceperea si derularea interventiei de grup

Preambul

Procesele de formare si conducere a grupurilor depind in foarte mare masura de:

tipul de grup pe care doriti sa-l formati si de scopurile specifice pe care vi le propuneti

Exista insa elemente comune de care trebuie sa tineti cont deoarece acestea influenteaza, in orice grup, atingerea potentialului maxim. Astfel de factori sunt:

stilul de conducere a grupului;

similaritatea membrilor (omogenitate);

varsta si sexul;

marimea grupului;

caracteristica de a fi inchis sau deschis;

durata grupului.

In afara acestor factori, exista si numeroase capcane si dileme in conducerea grupurilor, a caror cunoastere poate contribui la preintaminrea sau corecta lor solutionare.

Sa nu se uite ca viata unui grup este asemanatoare cu viata oricarui sistem viu si deci, el poate trece prin diferite etape de dezvoltare carora trebuie sa li se acorde importanta cuvenita.

Scopul grupului

Stabiliti cu atentie si precizie scopul pentru care doriti sa constituiti grupul, deoarece acesta va influenta si selectia membrilor!

Exemple:

Pentru grupurile ce au ca scop solutionarea problemelor, importanta va fi expertiza participantilor si de aceea este recomandabila constituirea grupului din membri cu cunostinte, competente si perspective apartinand unor domenii diferite.

Pentru grupurile al caror scop este educarea/formarea in domenii specifice, selectia membrilor va avea in vedere ca acestia sa aiba caracteristici si interese asemanatoare.

Pentru grupurile cu scop terapeutic este importanta intervievarea individuala, anterior constituirii grupului, astfel incat liderul sa-si poata da seama daca persoanele pot face fata situatiilor/presiunilor de grup.

Compozitia grupului

Acordati atentie si atributelor descriptive si caracteristicilor comportamentale, deoarece mixtura astfel creata poate influenta atingerea scopurilor.

Atribute descriptive (sex, varsta)

Similaritatea atributelor descriptive poate fi favorabila atingerii scopului prin caracteristica omogenitatii si in acelasi timp, confera lucrului cu astfel de grupuri anumite particularitati: se lucreaza diferit cu grupuri de copii, grupuri de adolescenti, grupuri de varstnici, grupuri de femei, etc.

Caracteristici comportamentale (actiuni sau comportamente asteptate de la un membru al grupului).

Foarte probabil ca o persoana agresiva sau hiperactiva va perturba functionarea grupurilor. Admiterea in grup a persoanelor cu comportamente si valori care sa contribuie la intarirea coeziunii este nu numai necesara dar si posibila, prin luarea in considerare a comportamentelor, valorilor, atitudinilor, manifestate anterior (pe baza informatiilor culese din interviuri individuale, referinte, etc.).

Marimea grupului

Stabiliti marimea grupului in functie de scopul propus! Se pare ca pentru fiecare tip de grup exista un numar optim de membri:

grupul optim se constituie in jurul cifrei cinci;

grupurile mici stimuleaza controversa, antagonismele;

grupurile mari inhiba participarea;

cu cat sarcina este mai complexa cu atat numarul membrilor poate fi mai mare.

Grup inchis versus grup deschis

Stabiliti cu ce tip de grup veti lucra! Cele doua tipuri de grupuri prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje.

Grupurile deschise se confrunta cu situatii precum:

admiterea continua de noi membri,

plecare prea timpurie a unor membri,

schimbarea frecventa a membrilor.

Aceste situatii prezinta:

avantajul de aduce noi modele comportamentale ce ulterior vor contribui la redefinirea normelor si practicilor vechiului grup.

Dezavantajele primirii continue de noi membri sunt legate de inhibarea proceselor de deschidere, scaderea increderii in promisa confidentialitate. De asemenea, in grupurile deschise, membrii se afla in etape deiferite ale acomodarii cu procesele de grup.

Grupurile inchise prezinta avantajul de a functiona cu mai multa eficacitate, chiar si in termeni temporali (scopurile sunt atinse intr-un timp mai scurt). Plecarea prematura a unor membri este resimtita cel mai adesea dramatic de catre grup, ceea ce poate influenta dinamica proceselor de grup (recul, stagnare, pentru un timp).

Atat in grupurile deschise cat si in cele deschise liderii trebuie sa acorde o atentie deosebita proceselor de terminare si despartire.

Durata grupului

Procesele de grup descrise anterior ne permit sa remarcam faptul ca fiecarei etape trebuie sa-i fie alocate suficient timp. Practica a demonstrat ca majoritatea grupurilor se desfasoara pe durata a 1-3 ore saptamanal, timp de cateva saptamani (grupurile terapeutice au, de regula, o durata mai mare, adeseori impusa de asociatiile profesionale).

Stabilirea limitelor temporale, a structurii de lucru, este foarte importanta deoarece contribuie la reducerea rezistentelor (nefunctionale). Uneori conditiile logististce (spatiul de desfasurare disponibil pentru un timp limitat) impun o planificare destul de riguroasa. Planificarea duratei grupului nu trebuie sa devina un cadru rigid, o constrangere perrturbatoare a proceselor de grup. Dimpotriva, liderul trebuie sa observe nevoile de crestre si dezvoltare ale grupului si sa ajusteze termenii temporali in functie de acestea, pentru a nu face loc frustrarilor si diversiunilor care pot fi generate de astfel de constrangeri.

Pasi in formarea grupului

Initierea

Aceasta etapa presupune:

recunoasterea existentei unei probleme comune care ar putea fi solutionata printr-o abordare de grup.

Stabilirea unor scopuri preliminarii de catre lider si potentialii membri ai grupului.

Organizarea (eventual) a unui stagiu de initiere.

Recomandare

Notati diferitele perceptii ale membrilor grupului vis à vis de problema semnalata. Inventariati scopurile propuse de membrii potentiali ai grupului. Notati cum s-a facut optiunea pentru scopul general.

Evaluarea si planificarea

De regula aceasta este etapa in care este posibila o evaluare de profunzime a membrilor grupului si a nevoilor acestora, stabilirea scopurilor si planificarea interventiei. In realitate aceasta etapa nu este niciodata incheiata, caci prin natura sa, dinamica grupului impune, incontinuu, ajustari ale planurilor de interventie.

Este recomandabila fixarea unui numar rezonabil de scopuri, ca si asigurarea ca, pentru toti membrii, acestea sunt clare si acceptate. Se evita astfel aglomerarea personala cu agende ascunse! Scopurile odata stabilite, se impune stabilirea unor limite temporale rezonabile pentru realizarea lor.

Recomandare

Observati daca fiecare membru al grupului cunoaste clar scopurile propuse. Remarcati in ce maniera subscrie fiecare membru la scopurile comune (reactii de satisfactie/insatisfactie, toleranta, disconfort).

Selectia membrilor

Vor fi acceptate acele persoane care par a avea o atitudine pozitiva fata de grup.

Factorii care influenteaza compozitia grupului (varsta, sex, atitudine, valori, etc.) trebuie luati in considerare in aceasta etapa. Atractivitatea exercitata de grup asupra anumitor persoane poate avea valoare indicativa pentru implicarea ulterioara in grup.

Recomandare

Testati atitudinile initiale ale membrilor fata de grup si retineti-le. Acestea vor fi interesante pentru evaluarea schimbarilor petrecute in grup.

Dezvoltarea grupului si interventia

Normele, asteptarile, valorile si scopurile grupului vor iesi in evidenta in aceasta etapa. Ele vor influenta si vor fi influentate, la randul lor, de activitatile si relatiile din cadrul grupului. Lider-ul grupului isi va asuma o multitudine de roluri pentru a-si exercita influenta si pentru a conduce la atingerea scopurilor.

Recomandare

Notati aceste norme, valori, asteptari pentru a putea caracteriza si evalua grupul. Remarcati preferintele fiecarui membru al grupului pentru un anumit gen de activitati si pentru anumite relatii.

Evaluare si terminarea

Evaluarea este un proces continuu. Decizia de a incheia lucrul in grup este determinata de:

a)         atingerea scopurilor individuale si de grup;

b)        terminarea timpului rezervat pentru scopul respectiv;

c)         incapacitatea grupului de a atinge scopurile propuse;

d)        continuarea lucrului in grup poate fi daunatoare pentru unul sau mai multi membri.

Terminarea lucrului in grup poate declansa aceleasi reactii ca si in cazul intreruperii altor tipuri de relatii. Liderul de grup trebuie sa-si asume rolul de a facilita terminarea, desprtirea.

Rcomandare

Apreciati care dintre factorii aici mentionati prevaleaza in incheiera lucrului in grup. Apreciati "factorii de risc" ce pot afecta incetarea activitatii in grup.

Ghid pentru conducerea grupurilor

Teoriile privind conducerea grupurilor au subliniat faptul ca fiecare membru al unui grup actioneaza, in procesul asumarii rolurilor, simultan si ca lider de grup. In alte conditii decat cele de grup, multe persoane nu-si asuma cu buna stiinta (constient) rolul de conducator, temandu-se fie ca nu vor sti cum sa actioneze, fie ca nu au caracteristicile necesare unui lider. In mod absolut surprinzator, se poate constata ca deseori se intampla ca cei mai timizi, anxiosi si neincrezatori participanti la grup, sa ajunga, finalmente, sa-si asume cu dezinvoltura roluri de lider.

Dorim sa subliniem (si sa incurajam, totodata, asumarea conducerii unor grupuri de catre persoanele reticente), faptul ca nu exista diferente semnificative intre asumarea rolurilor de lider in cadrul grupurilor si exercitarea acestor roluri in calitate de lider sau conducator desemnat, intr-o structura organizationala, de exemplu.

In cele ce urmeaza sunt sumarizate cateva dintre imperativele conducerii grupurilor (ele au fost deja prezentate pe parcursul acestui material):

Utilizati exercitii de incalzire la inceperea grupurilor, atat in etapele initiale cat si cu ocazia fiecarei intalniri. Rolul acestor exercitii este de a "sparge gheata", de a suprima inhibitiile, de a facilita instalarea climatului de incredere, contribuind, prin toate acestea, la cresterea eficacitatii grupului.

In etapele de inceput ale grupului, atentia liderului trebuie sa fie indreptata inspre identificarea scopurilor personale ale membrilor si pornind de la acestea, se vor stabili scopurile grupului.

Un lider desemnat (numit, "oficial", formal), nu trebuie sa scape din vedere impartirea responasabiltatilor. Fiecare membru al unui grup trebuie sa aiba si experiente de lider. Liderului desemnat nu trebuie sa domine si sa detina controlul exclusiv al grupului: el nu este responsabil pentru toate sarcinile si functiile grupului.

Pentru luarea deciziilor se vor utiliza acele modalitati care vor da cea mai mare satisfactie (posibilitati de exprimare si de "regasire" in decizia luata pentru cat mai multi membri) participantilor la grup si care se potrivesc cel mai bine situatiei de decizie create (consens sau majoritate simpla).

Este intotdeauna de preferat o atmosfera cooperanta in grup (in defvoarea competitiei).

Stiind ca, in grup, controversele si conflictele sunt inevitabile, pentru solutionarea acestora este preferabila abordarea de tipul "non-pierdere" (nimeni nu pierde) in detrimentul celei de tipul "castig-pierdere" (cineva castiga in timp ce altul pierde).

In general este de preferat ca liderul sa faciliteze confruntarile deschise intre membrii care au manifestari ostile.

Urmariti sa creati o atmosfera de comunicare deschisa, onesta.

In grupurile educative, terapeutice sau de sensibilizare se vor oferi atat cunostinte teoretice cat si posibilitati practice de exersare a noilor cunostinte si de formare a deprinderilor.

Acordati atentia cuvenita ultimei sedinte de grup. Nu ezitati sa sumarizati (atat liderul cat si ceilalti membri ai grupului) si in felul acesta sa punctati pe scurt cele mai importante momente ale grupului. Sumarizarea are rolul de a aminti etapele sau procesele cheie si de asemenea, confera membrilor satisfactia de a fi dus la bun sfarsit cele propuse.