MICROGRUPURILE SOCIALE: DEFINITIE, CARACTERIZARE GENERALA SI CLASIFICARE.

MICROGRUPURILE SOCIALE: DEFINITIE, CARACTERIZARE GENERALA SI CLASIFICARE.

DEFINITIE

1.Microgrupurile (grupuri primare sau grupuri restranse) sunt sisteme dinamice care asigura un prim nivel de integrare in cadrul sistemului social general, in care institutiile si organizatiile vor constitui nivele superioare de structurare a vietii psihosociale.

2. Microgrupurile reprezinta sisteme interactionale dinamice, formate dintr-un numar relativ mic de membri (2-30), care poseda urmatoarele caracteristici:

(a) participa nemijlocit si constant la realizarea unei sarcini comune, impusa sau adoptata prin consens;

(b) interactioneaza direct pe tot parcursul realizarii sarcinii, pe baza unor valori, modele si norme comportamentale, actionale si atitudinale impuse sau/si adoptate de grup;

(c) au constiinta apartenentei la grup si se recunosc reciproc ca membri ai acestuia (au interiorizata o aceeasi identitate sociala, permanenta sau temporara, formala sau informala);

(d) dezvolta relatii stabile si nonintamplatoare intre membri sai, conditionate nemijlocit de tipul de activitate pe care o desfasoara in comun, respectiv de tipul de sarcina asumata.

3.MICROGRUPURI= sisteme interactionale dinamice, bazate pe autoreglare, dezvoltare si adaptare la mediu.

CARACTERIZARE GENERALA

In general, se accepta ca microgrupurile sociale (grupuri primare sau grupuri restranse - in terminologia altor autori) prezinta urmatoarele caracteristici esentiale:

Un numar redus de membri, care face posibila o perceptie interpersonala directa si reciproca, baza pentru dezvoltarea unui sistem complex de interactiuni afective, informationale, de influenta sau actionale. Limita superioara este apreciata la cca. 20-30 membri, dincolo de care interactiunile directe de tipul 'fata in fata' nu mai sunt posibile.

Relatii afective intime Si nemijlocite, manifestate sub forma de simpatie, antipatie sau indiferenta sociometrica; acest tip de interactiuni constituie fundalul pe care se desfasoara procesele si fenomenele psihosociale de grup.

O stransa interdependenta a membrilor, nascuta in contextul actiunilor comune si avand ca baza sentimentul solidaritatii si coeziunii de grup.

. Diferentierea rolurilor intre membri grupului; din acest punct de vedere, grupul apare ca un sistem de distribuire a rolurilor, astfel incat functiile sale constitutive sa poata fi indeplinite in conditii optime.

Existenta unor scopuri si valori comune, premise ale dezvoltarii sistemului relational dintre membri grupului.

CLASIFICAREA MICROGRUPURILOR

Sistematizand diferitele modalitati de clasificare intalnite in literatura de specialitate, vom adopta in cadrul lucrarii noastre urmatoarea tipologie:

. In functie de caracterul relatiilor dintre membri, se disting :

grupurile primare (sau de contact "fata in fata")

grupurile secundare (in care predomina relatiile indirecte).

EXEMPLU : Colectivul de lucratori din cadrul unui atelier formeaza un grup primar, in timp ce colectivul unei intregi sectii (formata din mai multe ateliere) formeaza un grup secundar.

.Dupa modul cum se formeaza, grupurile pot fi :

naturale- iau nastere spontan, datorita existentei unor conditii obiective care determina dezvoltarea unor relatii stabile intre viitorii membri.

Cooley distinge patru tipuri de grupuri primare naturale cu caracter universal in istoria umanitatii : familia, grupul de joc al copiilor, grupul de vecinatate (din micile comunitati rurale, de pilda) si comunitatea de batrani (formata din persoane care se cunosc de foarte multi ani si locuiesc in aceeasi zona).

artificiale- sunt cele care se formeaza in urma unui proiect stiintific, organizatoric sau de utilitate practica. In aceasta categorie intra grupurile de laborator, cele care formeaza o organizatie sau institutie (pe baza unei organigrame), grupurile de decizie, de dezbatere a unei probleme, de rezolvare a unei sarcini determinate, grupurile terapeutice s.a.

. In functie de natura activitatii desfasurate (tipul sarcinii) vom deosebi grupuri scolare, de munca, de creatie, militare, sportive, de petrecere a timpului liber, de discutie etc. Natura sarcinii determina diferente esentiale in dinamica grupului, mai ales la nivelul desfasurarii proceselor psihosociale (socioafective, comunicationale si de influenta), a configuratiei factorilor de coeziune si a celor motivationali, si a profilului leadership-ului.

.In functie de existenta cadrului institutional-normativ care le reglementeaza existenta, grupurile pot fi formale (institutionale) sau informale (spontane). In cazul grupurilor formale, cadrul institutional este cel care le fixeaza principalele coordonate structurale si functionale, normele interne, tipul sarcinii de indeplinit s.a., existand si mecanisme de control si coordonare extragrupale, incluse in structura ierarhica a institutiei respective. In cazul grupurilor informale, neexistand un cadru institutional anterior formarii grupului, dinamica proceselor interrelationale va fi determinata preponderent de factori socioafectivi spontani, si de cei care rezulta din chiar procesul constituirii grupului ca sistem. De remarcat faptul ca si in cadrul grupurilor formale se dezvolta in timp structuri informale care se vor afla intr-o relatie dialectic-contradictorie cu structurile formale.

.In functie de raporturile existente intre membri si grupuri, acestea pot fi de apartenenta, de referinta sau de presiune. Grupurile de apartenenta sunt cele carora membri le apartin la un moment dat, in mod natural sau prin activitatea pe care o desfasoara in mod curent. Participarea efectiva la viata si activitatea grupului poate sa nu semnifice automat si o participare psihologica, aceasta implicand structurarea unor relatii intime de ordin informal si adoptarea unor reprezentari, valori, idei si atitudini care sunt ale intregului grup. Uneori, dupa cum remarca J. Maisonneuve, apartenenta la un grup poate fi fictiva, cand cineva isi imagineaza ca apartine unui grup, fara ca acest lucru sa corespunda realitatii obiective. Alteori apartenenta este pur formala, fara o adeziune subiectiva care sa dea consistenta psihologica participarii la activitatea grupului respectiv. Grupul de referinta (concept introdus de Hyman) este acela de la care se imprumuta valorile, normele si atitudinile considerate de referinta, prin prestigiul de care se bucura. Grupurile de presiune sunt cele care au capacitatea de a exercita o influenta semnificativa asupra unor persoane, grupuri sau institutii, datorita pozitiei, prestigiului sau puterii pe care o detin, in virtutea resurselor de care dispun (de natura informationala sau organizationala; economica, politica, profesionala, ideologica sau religioasa).