Cum este manipulata mass-media in conflictele internationale

Cum este manipulata mass-media in conflictele internationale

Cea mai eficienta tehnica de manipulare pe scara larga este reprezentata de controlul informatiei. Rescrierea istoriei, cenzurarea stirilor, dezinformarile, falsificarea realitatii s.a.m.d. sunt doar cateva dintre procedeele avute in vedere de cei care se ocupa cu controlul informatiei.

Principalul suport prin care se pun in practica asemenea strategii de influenta este mass-media. Daca in sistemele totalitare mijloacele de informare erau controlate strict de la Centru, in democratiile aflate la inceput si mai ales in cele deja rodate, manipularea mass-media implica elaborarea unor strategii extrem de complicate si subtile, dar cu o forta extraordinara de influentare a opiniei publice, deoarece omul de rand s-a obisnuit sa creada sincer in impartialitatea ziaristilor.

Pentru a vedea la ce grad de sofisticare au ajuns artizanii manipularii in domeniul mass-media, redam mai jos dezvaluirile lui Yohanan Ramati, directorul unui institut de studii strategice celebru in intreaga lume: Jerusalem Institute for Western Deffence. Ramati, un cercetator sobru, care se ocupa de studiul fenomenelor geopolitice si geostrategice contemporane, a acceptat sa ofere publicatiei new-yorkeze Mainstream, in aprilie 1994, cateva informatii zguduitoare despre felul cum se construieste, la nivelul mentalitatilor colective, imaginea unor intregi popoare sau etnii, cu consecinte politice si istorice incalculabile. Dezvaluirile lui Y. Ramati au aparut apoi si in ziarul Romania libera, in traducerea si prelucrarea lui Vladimir Alexe.

Dupa parerea lui Y. Ramati, mediatizarea internationala a razboiului civil din Iugoslavia a infatisat enormele pierderi si suferinte inregistrate de toate partile implicate in conflict, dar, continua el, cu diferentieri semnificative. Astfel suferintele musulmanilor erau prezentate, de regula, cu cele mai multe detalii, in timp ce suferintele croatilor erau abia mentionate, iar cele ale sarbilor nici macar nu erau amintite.

In mass-media occidentala, in cea din tarile islamice, ca si in Israel ― observa Ramati ― aparea o puternica tendinta de 'injectare a urii' prin manipularea propagandistica a mass-media. De regula, in presa scrisa sau la televiziune apareau femei, copii ori batrani din Sarajevo ― dar numai din cartierele musulmane ― raniti, sangerand abundent, pe fundalul sonor al rapaitului de mitraliere si al bubuiturilor de tun. Niciodata insa nu erau prezentati copii, femei sau batrani, in exact aceeasi situatie, din partea sarba a Bosniei. Nici ranile femeilor, nici ale copiilor croati nu-si gaseau, de regula, spatiu, daca acestea erau rezultatul bombardamentelor sau tirurilor musulmane.

Aceasta selectivitate, spunea Ramati, 'era de departe prea evidenta pentru a fi rodul intamplarii'. Faptele erau manipulate si, cand nu conveneau, erau pur si simplu ignorate. Fiind vorba asadar de o actiune concertata, urmatoarea intrebare care s-a pus a fost: 'Cine sustinea financiar si dirija din umbra toata acea manipulare internationala a mass-media si a opiniei publice, astfel ca in SUA, Marea Britanie sau Franta sa se creeze un curent favorabil constituirii unui al doilea stat musulman in Balcani?'

Ramati ofera in acest sens exemplul companiei 'Ruder & Finn Global Political Affairs'. Obiectul companiei este mai neobisnuit, cel putin pentru marele public: manipularea imaginii unor conflicte internationale, a imaginii unor popoare si etnii, prin intermediul mass-media, in functie de interesele clientului. Adica ale guvernului sau ale celui care plateste compania pentru asta! Mai pe scurt, 'Ruder & Finn' se ocupa cu 'intoxicarea' opiniei publice mondiale la cerere.

Pentru a-si argumenta afirmatiile, Ramati a citat un interviu absolut senzational prin cinismul (sau, daca vreti, pragmatismul) sau, acordat de insusi James Harff, directorul lui 'Ruder & Finn' lui Jacques Merlino, la Paris, in octombrie 1993

Harff: Timp de optsprezece luni, noi am lucrat pentru Croatia si Bosnia-Hertegovina, ca si pentru opozitia din provincia Kosovo. In aceasta perioada am avut multe succese, creand clientilor o formidabila imagine internationala. Intentionam, de altfel, sa obtinem toate avantajele si sa dezvoltam intelegeri comerciale cu aceste tari. Viteza este esentiala pentru ca faptele, favorabile clientilor nostri, sa fie sadite in constiinta opiniei publice. Conteaza doar prima afirmatie. Retractarile ulterioare nu au nici un efect.

Merlino: Cat de des recurgeti la interventii pe langa oficialitati?

Harff: Cantitatea nu e importanta. Trebuie doar sa intervii la momentul oportun si pe langa cea mai potrivita persoana. Din iunie pana in septembrie (1993, n.n.) noi am organizat treizeci de intalniri cu agentiile de presa importante, ca si intalniri intre oficialitatile bosniace cu Al Gore, Lawrence Eagleburger, precum si cu zece senatori influenti, printre care George Mitchell si Robert Dole. De asemenea, am expediat in exclusivitate treisprezece stiri de ultima ora, treizeci si sapte de faxuri cu informatii de ultim moment, am trimis saptesprezece scrisori oficiale si opt rapoarte. Am mai dat douazeci de telefoane personalului de conducere de la Casa Alba si alte vreo suta la ziaristi, editori, comentatori de politica externa si altor persoane influente din mass-media internationala.

Merlino: De care dintre realizarile Dvs. sunteti cel mai mandru?

Harff: Faptul de a fi atras de partea noastra opinia publica evreiasca. Aceasta era o chestiune vitala, fiindca dosarul afacerii era periculos, privit din acest unghi. Pentru ca presedintele Tudjman (al Croatiei), de pilda, a fost dur la adresa evreilor in cartea sa 'Tara fagaduintei si realitatea istorica'. Cine citea aceasta carte l-ar fi putut, cu mare usurinta, acuza de antisemitism. Nici in Bosnia lucrurile nu stateau mai bine. Presedintele Izetbegovici sustinea, cu ardoare, crearea acolo a unui stat fundamentalist islamic, in cartea sa intitulata 'Declaratia islamica'. Dincolo de asta, trecutul Croatiei si al Bosniei este puternic marcat de un autentic si crud antisemitism. Zeci de mii de evrei au fost exterminati in lagarele croate. Asa ca era foarte normal ca organizatiile evreiesti si intelectualii sa fie ostili croatilor si bosniacilor. Misiunea noastra era sa schimbam aceasta atitudine. Si am reusit de minune. La inceputul lui iulie 1992, publicatia new-yorkeza 'Newsday' a lansat afacerea cu lagarele (sarbe) de concentrare. Am sarit imediat sa exploatam momentul. Asa ca am contactat pe loc trei dintre cele mai mari organizatii evreiesti din America ― Liga B'nai B'rith contra defaimarii, Comitetul evreiesc american si Congresul american-evreiesc. In august, le-am sugerat acestor organizatii influente sa publice un avertisment in 'New York Times' si sa organizeze demonstratii in fata ONU. A fost o lovitura de proportii. Cand organizatiile evreiesti au trecut de partea bosniacilor musulmani am putut, cu mare usurinta, sa-i identificam pe sarbi cu nazistii in mintea oamenilor. Nimeni nu intelege nimic din ceea ce se intampla in Iugoslavia. Marea majoritate a americanilor se intreaba, probabil, in care parte a Africii se afla Bosnia. Dar noi, dintr-o singura miscare, am fost in stare sa le prezentam o poveste simpla, cu 'baieti buni' si cu 'baieti rai', care pe urma a functionat aproape de la sine. Imediat s-a observat o schimbare clara in limbajul presei, care a inceput sa exploateze concepte cu o inalta incarcatura emotionala, de genul 'purificare etnica', 'lagare de concentrare', concepte ce evocau oamenilor imaginile Germaniei naziste si ale camerelor de gazare de la Auschwitz. Schimbarea in acest registru emotional a fost atat de puternica, incat nimeni nu a mai indraznit dupa aceea sa mearga contra curentului.

Merlino: Dar cand faceati toate acestea, nu aveati nici o dovada ca ceea ce spuneati era adevarat. Aveati doar un singur articol, din 'Newsday'!

Harff: Treaba noastra nu e sa verificam informatiile. N-avem echipament pentru asta. Sarcina noastra este doar sa acceleram raspandirea informatiilor favorabile noua. Noi nu confirmam deloc existenta lagarelor mortii in Bosnia, noi doar faceam cunoscut ce afirma 'Newsday'.

Merlino: Sunteti constient ca v-ati asumat o responsabilitate imensa?

Harff: Suntem profesionisti. Trebuia sa facem ceva si am facut. Nu suntem platiti sa fim morali.

Dupa citarea interviului, Y. Ramati a adaugat ca mai ramanea de clarificat o chestiune, doar aparent minora: cine a angajat si platit compania 'Ruder & Finn'? Era putin probabil ca guvernul croat sau bosniac sa fi dispus de fondurile necesare. Sa fi fost la mijloc banii unor state arabe? Sa fi fost banii companiilor petroliere americane care opereaza in tari arabe? Sau ai bancilor internationale? isi poate permite oricine sa angajeze pe 'Ruder & Fin'?

Unui israelian, interesat de chestiune atunci cand Partidul Likud era la putere in Israel, i s-a raspuns de catre o alta asemenea companie ca ea ar putea intreprinde ceva pentru guvernul israelian doar daca acesta ar fi dispus la initierea unor schimbari politice. Campania bine orchestrata de 'demonizare' a sarbilor, era de parere Y. Ramati, ar trebui sa-i avertizeze atat pe evrei, cat si pe toti cei care vor ca tarile lor sa continue sa existe. Pentru israelieni, ca si pentru crestinii maroniti din Liban ori pentru albii sau zulusii din Africa de Sud, aceasta manipulare poate deveni o chestiune de viata si moarte. Cine promoveaza islamismul radical in Europa poate promova radicalismul si islamismul oriunde in lume. Sanctiunile exclusive contra sarbilor sunt o rusine pentru umanitate, sustine Y. Ramati, pentru ca sarbii ortodocsi au fost majoritari in Bosnia, inainte de a fi decimati de ustasii croati (politiile fasciste croate in ultimul razboi mondial) si de musulmanii bosniaci care l-au sustinut, cum se stie, pe Hitler. Si inca mai acopereau peste jumatate din teritoriul Bosniei inainte de inceperea luptelor. Musulmanii, ajunsi dupa razboi mai numerosi (48 la suta contra 35 la suta), ocupau un teritoriu mai restrans, grupati mai ales in asezarile urbane.

A lupta, sustine Ramati, ca sa scapi de impunerea cu forta a fundamentalismului islamic de catre despoti tip Izetbegovici, intr-o tara care ti-a apartinut si apoi ti-a fost rapita de o mana de straini, este o reactie foarte naturala la orice popor care isi pastreaza instinctul national de supravietuire. Iar a continua lupta, in ciuda sanctiunilor impuse de o 'comunitate internationala' cinica, dominata doar de interesele ei financiare, nu si de obiectivitate, constituie un semn al onoarei. Nici o sanctiune, observa Ramati, nu a fost impusa, de pilda, Rusiei cand a intervenit pentru a-l rasturna pe presedintele liber ales al Gruziei (Gamsahurdia) si a-l inlocui cu niste marionete, dupa un razboi sangeros. Nici Siriei nu i s-a reprosat nimic dupa interventia din Liban, menita sa distruga structurile crestine si sa le inlocuiasca, treptat, cu cele fundamentalist-islamice. Nici Egiptul nu a fost supus sanctiunilor economice atunci cand a invadat si anexat o parte din Sudan (1993), fapt necunoscut de opinia publica internationala deoarece mass-media a ignorat atat invazia, cat si refuzul ONU de a o dezbate.

In 1993, sute de mii de oameni au fost ucisi in diverse zone din Asia, Africa, America Latina sau spatiul fostei URSS fara sa se dea vreo 'sanctiune' internationala. In schimb, constata Y. Ramati, 'comunitatea internationala' devine brusc foarte dura atunci cand anumite interese legate de exploatarea petrolului sunt in joc, ca de pilda in Irak, in 1990. Embargoul, observa Ramati, nu facea decat sa prelungeasca razboiul. Pentru ca privand populatia Serbiei de hrana, medicamente si benzina il lipsea total si pe Izetbegovici de vreun interes real pentru a pune capat luptelor, deoarece el spera ca sarbii sa fie siliti sa-i accepte conditiile. Se poate observa astfel ca 'Ruder & Finn' nu reprezinta decat un element ― este adevarat, esential ― al unui intreg lant

Prin manipularea opiniei publice internationale, imaginea unor conflicte si popoare uitregi devine in acest mod dependenta de interese legate de petrol si financiare. 'Ruder & Finn' nu face decat sa-si ofere serviciile. Ea, ca si celelalte companii cu acelasi profil, comercializeaza imaginea internationala a unor state. E un comert nou si foarte costisitor. Iar deviza lor, dupa cum s-a vazut, este: We are not paid to be moral! (Nu suntem platiti sa fim morali!)