Diferentierea sociala

Diferentierea sociala

Vom trata in continuare perspectiva lui G. Lemaine asupra compararii sociale, care afirma ca referinta la celalalt nu duce la omogenitate, ci mai degraba la eterogenitate. Ideea de baza din cercetarile sale este ca: "referinta la celalalt duce la diferentiere atunci cand ameninta identitatea si ca restaurarea acestei identitati se face prin cautarea diferentei, a alteritatii, crearea si apoi accentuarea eterogenitatii."(1974, 1979,p.188, cit in Senkowska E. D., 1996, p.154). Autorul considera ca "amenintarea identitatii" decurge mai intai din inferioritatea unui agent social intr-o situatie data. "Agentii sociali care iau initiativa diferentierii sau chiar a inovarii sunt cei negati de agentii sociali superiori, indivizii care ocupa o pozitie iremediabil inferioara pe dimensiunile de comparare." Aceasta pozitie de inferioritate, traita sau doar subiectiv perceputa de catre indivizi, le pune in discutie identitatea si ii determina sa ia initiative de "demarcare" fata de cei cu care se compara, sa creeze noi criterii pe baza carora sunt diferiti, devenind astfel incomparabili pentru a scapa de inferioritate. Se impune sa mentionam ca Lemaine include in categoria "dimensiunilor de comparare" numai capacitati, aptitudini si competente, considerand imposibil sa elaboreze ca Festinger o teorie comuna despre opinii si aptitudini. Imprumuta totusi de la Festinger notiunea de distanta psihologica sau perceputa intre agentii care se compara, definind urmatoarea relatie: cand distanta intre agentii sociali este mica si cand dimensiunile pe care se angajeaza competitia au o importanta capitala, agentul inferiorizat ar trebui sa incerce sa-l depaseasca pe celalalt in loc sa se diferentieze. Daca distanta este prea mare, agentul inferiorizat actioneaza conform uneia dintre urmatoarele prescriptii: abandoneaza competitia, devalorizand miza concurentei sau aduce inovatii pe care va incerca sa le faca legitime atat pentru sine insusi, cat si pentru celalalt. In concluzie, compararea poate antrena o repunere in chestiune a identitatii, fapt ce are ca urmare cautarea eterogenitatii, a diferentei (si nu a omogenitatii, a asemanarii). Un alt aspect pe care il consideram important de mentionat este faptul ca tendinta de diferentiere a agentului inferiorizat apare si atunci cand comparatia nu este "deschis" competitiva, cand doar simpla prezenta a celuilalt il face pe individ sa-si constientizeze inferioritatea pe o anumita dimensiune semnificativa.