EUL SI PERSONALITATEA IN PSIHOLOGIA UMANISTA

EUL SI PERSONALITATEA IN PSIHOLOGIA UMANISTA

" Psihologia umanista" incepe sa se contureze in psihologie in deceniul cinci al secolului trecut si a fost denumita de la inceput de catre fondatorul sau A. H. Maslow ca fiind a "treia forta in psihologie", alaturi de psihanaliza si behaviorism. Meritul de recunoscut al noii psihologii este ca, daca pana acum se pusese un accent major pe omul si Eul angoasat, nevropat, psihopat, de data cesta se ia in considerare omul si Eul sau "normal". Omul nu este prioritar dezechilibrat psihic ci el trebuie sa traiasca in diverse tipuri de grupuri sociale, ci el trebuie sa traiasca intr-o lume hipertehnicizata, cu numeroase probleme politice, economice, demografice, intr-un cuvat.umane. Se trece evident de la teorie si psihiatrie la practica, la omul de succes in cele mai diverse domenii. Acum omul este " condamnat sa aleaga", sa depuna efort individual si social pentru a deveni o " personalitate optimala"(R. W. Coan, 1974). Se vorbeste de Eul autoactualizat ( Maslow), de Eul autentic ( Rogers), adica despre Eul in actiune, in realitate. Viata omului este dominata nu de fantasmele Id-ului ci de valoarea tintita a perfectiunii, succesului, calmului, linistii interioare, pe de o parte si de nevoia de a se elibera de teama, ignoranta, anxietate si stresul inerent vietii moderne. Atingerea acestor standarde umane nu se poate obtine in orice fel de societate, de aceia psihologii au trebuit sa devina si filosofi sociali, nevoiti fiind sa puna in relatie conceptul de Eu cu cel de societate, considerand ca numai intr-o societate Eu- psihica s-ar putea junge la o deplina realizare a personalitatii umane.