Evenimentele comunicarii

E venimentele comunicarii

Comunicarea reprezinta una din trebuintele fundamentale, de ordin spiritual a oamenilor, fiind o modalitate esentala de interactiune psihosociala, un schimb de mesaje intre interlocutori menit sa realizeze o relatie interumana durabila pentru a determina mentinerea ori modificarea comportamentului individual sau de grup.

Comunicarea interumana se realizeaza cu ajutorul unor limbaje verbale si nonverbale prin care se schimba mesaje (informatii, simboluri, semnificatii, idei, sentimente, intentii etc) pentru a influienta, mai ales calitativ, comportamentul celuilalt. Comunicarea umana este nu numai o activitate psihofizica de punere in relatie a doua sau mai a multor persoane pentru realizarea anumitor obiective, ci un proces psihosocial de influienta, prin limbaje specifice, a atitudinilor, comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor. Astfel, comunicarea se realizeaza ca o interactiune psihosociala, prin care subiectii schimba mesaje, realizeaza obiective specifice, dirijeaza si controleaza activitatea unei persoane sau a unui grup, se influienteaza reciproc si se asteapta reactii de raspuns sub forma de feed - back.

A comunica eficient si expresiv cu ceilalti inseamna:

sa convingi;

sa poti dezvolta gandirea, afectivitatea si personalitatea;

sa informezi inteligibil si sa intelegi corect semnificatia mesajului;

sa sesizezi si sa constientizezi reactiile, atitudinile si modificarile comportamentale ale auditoriului.

Procesul de predare - invatare se prezinta ca un proces de comunicare, evenimentele implicate fiind emitentul in calitatea sa de sursa de informatie, de agent, apoi receptorul reprezentat de cel care percepe, intelege, accepta informatia si isi regleaza comportamentul in raport cu semnificatia ei si mediul reprezentat de contextul in care se realizeaza comunicarea, cu efecte asupra eficientei acesteia.

Din perspectiva invatamantului traditional, profesorul este socotit principala sursa emitenta de mesaje care urmeaza sa se reflecte in sistemul receptor. Invatamantul modern stimuleaza interactiunea efectiva intre cele doua evenimente ale comunicarii, elevul devenind, in conditiile aplicarii unor metode activ participative si sursa emitenta de mesaje pentru profesor, acesta din urma utilizandu-le in evaluarea si restructurarea activitatii de predare.

Comunicarea specifica procesului de invatamant are caracter informational, urmarind fie obtinerea unor modificari la nivelul receptorului (cunostinte, atitudini, conduite), fie mentinerea stabilitatii sistemului receptor.

Comunicarea didactica este de tip social, profesorul transmitand grupului de elevi mesajul sub forma de informatie, aceasta prezentandu-se ca un ansamblu de date si indicatori, care modifica starea interna a sistemului receptor, provocand un raspuns in functie de sistemul emitator. Informatia didactica are semnificatie in sensul aportului de cunostinte, dar si in cadrul sistemelor de autoreglaj, de autoorganizare.