FRICA SI ANXIETATEA

FRICA SI ANXIETATEA

DEFINITIE

Frica dentara este o emotie esentiala si inevitabila care apare ca raspuns la diferite proceduri terapeutice stomatologice care este frecvent intalnita la copiii mici de sub 3 ani, dar si la copiii mai mari, inregistrand un maximum de frecventa in jurul varstei de 11 ani si care descreste spre adolescenta.

Frica dentara variaza ca intensitate de la un pacient la altul mergand de la o simpla nervozitate la anxietate care este un sentiment accentuat de frica care poate disparea spontan sau se poate amplifica determinand aparitia fobiei dentare.

Fobia dentara este o forma particulara a fricii dentare, complet disproportionata fata de situatia reala, care nu poate fi explicata sau controlata voluntar si are conduce la evitarea situatiilor provocatoare.

CLASIFICAREA COMPORTAMENTULUI

Clasificarea lui Frankl imparte comportmentul in 4 clase:

comportament total negativ (F1--)

comportament partial negativ (F2-)

comportament partial pozitiv (F3+)

comportament total pozitiv (F4++).

CLASIFICAREA CLINICA A PACIENȚILOR

Clinic, pacientii pot fi clasificati in functie de tiparul comportamental din timpul tratamentului stomatologic in:

a.       Pacienti necooperanti

Acesti pacienti prezinta tipare comportamentale negative: imatur, incontrolabil, sfidator etc.

Pacientii necooperanti necomunicativi

Pacientii necooperanti necomunicativi sunt deobicei copiii total necooperanti:

copiii cu dizabilitatile mentale (retard mental) sau senzoriale (surzii, mutii), de orice varsta, manifesta comportament imatur, capacitatea lor de comunicare fiind absenta sau mult diminuat (necomunicativi). Ei sunt pacienti care indiferent de metoda de comunicare folosita raman necooperanti.

copiii mici de sub 3 ani (pacienti precooperanti) au un comportament imatur, necomunicativ, opunandu-se tratamentului prin orice mijloc.

Tratamentul comportamental al pacientilor din aceasta categorie este axat in special pe metodele de constrangere nemedicamentoase si medicamentoase (sedarea constienta, anestezia generala)

Pacientii necooperanti cu potential de a deveni cooperanti (pacienti potential cooperanti)

sunt copii total/partial necooperanti, de diferite varste, la care se poate prevedea pentru viitor ca ar putea deveni cooperanti prin aplicarea diferitelor metode de tratament comportamental.

Tipare comportamentale negative:

copiii rasfatati de orice varsta (supraprotejati) care manifesta un comportament sfidator opunandu-se prin orice mijloc actului terapeutic

copiii de 3-6 ani cu frica exagerata de dentist care manifesta un comportament incontrolabil (distrug diferite obiecte, agreseaza persoanele din jurul lor verbal sau fizic, plang in hohote, musca, fug de pe fotoliul dentar opunandu-se astfel prin toate mijloacele tratamentului)

copii timizi, ezitanti, nehotarati, influentabili care se feresc de tratament si pot trece usor in categoria pacientilor incontrolabili)

copii neincrezatori de orice varsta

copii incordati (copii mai mari care isi trosnesc incheieturile mainilor ca semn de tensiune nervoasa)

copii plangaciosi (plang de pe strada, scancesc permanent, fara lacrimi, nu pot fi stapaniti intr-o sedinta).

Tratamentul comportamental bazat pe comunicare, aplicat in mai multe sedinte, aduce reale beneficii in cazul acestor copii. Un tratament comportamental prost condus poate insa sa conduca la trecerea acestor pacienti la un comportament total necooperant.

b.      Pacienti cooperanti

Pacientii total cooperanti accepta fara retineri tratamentul stomatologic fiind veseli si comunicativi

Pacientii partial cooperanti pot avea unele retineri fata de actul terapeutic (timid, retinut, tensionat, irascibil, plangaret) desi in general respecta indicatiile date de medic.

1.2. TRATAMENTUL COMPORTAMENTAL

Premizele obtinerii unui comportament cooperant sunt:

echipa medicala binevoitoare, calma

cabinet medical cu un aspect atragator

sedintele de tratament scurt

sedinte de tratament programate cand copilul este odihnit

Tratamentul cuprinde:

A.     Metode de tratament de baza

comunicarea

tell-show-do (spune-arata-efectueaza)

consolidarea comportamentului pozitiv

modelarea comportamentului

desensibilizarea sistematica

flexibilitatea autoritatii din partea medicului

comunicarea non-verbala

controlul cu ajutorul vocii

distragerea atentiei

prezenta parintilor la tratament

anestezia locala

sedarea constienta

B.     Metode de tratament de necesitate

1. constrangerea de protectie

2. consolidarea negativa

3. sedarea profunda

4. anestezia generala (inconstient, fara reflexe)

5. hipnoza, psihoterapie.

COMUNICAREA

Comunicarea este cea mai importanta metoda de tratament comportamental care are ca obiectiv modificarea atitudinii copilului fata de tratamentul stomatologic. Ea este o forma de tratament psihologic care se realizeaza prin intermediul procesului educational si care ofera reale avantaje fata de metodele farmacologice sau de constrangere.

Comunicarea cuprinde mai multe tehnici de tratament dintre care cele mai utilizate sunt:

a.      Tell-Show-Do (TSD) sau Spune-Arata-Efectueaza

Tehnica TSD este cea mai simpla si cea mai utilizata metoda a comunicarii fiind foarte eficienta la copil.

Indicatii: la toti pacientii comunicativi

Contraindicatii: niciuna

Obiectivele tehnicii: familiarizarea copilului cu instrumentarul, materialele si procedurile stomatologice.

Tell (spune) = explicatii verbale asupra procedurilor (cuvinte simple, pe intelesul copilului in functie de varsta si nivelul educational, eufemisme Tabel 1.1.

Show (arata) = demonstratii practice prin metode vizuale, auditive, olfactive si tactile

Do (efectueaza) = efectuarea procedurii intocmai cum a fost descrisa.

Tabelul 1.1.    Eufemisme

b.   Consolidarea comportamentului pozitiv

Aceasta tehnica se bazeaza pe recompensarea comportamentelor favorabile actului terapeutic prin stimuli pozitivi (materiali - ex. baloane, creion sau nemateriali - laude) care intaresc necesitatea repetarii acestor comportamente cooperante.

Indicatii: la toti pacientii comunicativi

Contraindicatii: niciuna

c. Modelarea comportamentului

Implica modificarea comportamentului copilului fricos prin exemplul personal al unui alt copil care este cooperant (copiii sunt foarte receptivi la semenii lor de aceiasi varsta si sex).

d. Desensibilizarea sistematica

Tehnica implica introducerea graduala a unor stimuli sau proceduri terapeutice (de la cele mai simple si nedureroase pana la cele mai complexe si cu un grad mai mare de disconfort)    ce ar putea induce frica, timp in care se lucreaza pentru a inlocui anxietatea cu un comportament mai relaxat. Tehnica este insa mare consumatoare de timp. Se incepe cu proceduri ca: sigilari, fluorizari, obturatii mici, tehnica ART si se continua cu restul metodelor de tratament.

e. Cresterea controlului pacientului asupra medicului

Tehnica permite ca pacientul sa detina un oarecare control asupra tratamentului (de ex. sa ridice mana ca semn ca doreste intreruperea tranzitorie a tratamentului, sa aleaga fotoliul dentar, instrumentul cu care se va lucra etc).    

f. Comunicarea non-verbala

Acest tip de comunicare se manifesta continuu si poate accentua sau contrazice comenzile verbale. Astfel: mediul prietenos, o echipa medicala zambitoare, mimica multumita a medicului, strangerile de mana prietenoase sau bataile pe umar incurajatoare reduc tensiunea mult mai bine decat linistirea verbala.

Indicatii: la toti pacientii

Contraindicatii: niciuna

g. Controlul tonului vocii

Tehnica implica folosirea combinata de sunete acute, comenzi ferme cu miscari bruste si alti stimuli meniti sa intrerupa comportamentul negativ (ex. medicul bate din palme sau cu un instrument bate in masa si spune cu o voce ferma "gata este cazul acum sa te linistesti, ajunge cat ai plans".

Indicatii: la toti pacientii

Contraindicatii: surzii

h. Distragerea atentiei

Tehnica este folosita pentru a abate atentia pacientului de la tratament si dirijarea atentiei catre ceva mai placut Distragerea poate fi: verbala (conversatie permanenta), vizuala (postere, desene pe pereti, TV) sau auditive (muzica). 

Indicatii: la toti pacientii

Contraindicatii: niciuna

i. Prezenta parintilor

Este permisa doar prezenta acelor parinti dispusi sa coopereze cu medicul pentru a modifica favorabil comportamentul copilului. Este indicat ca pacientul sa fie insotit la tratament de persoana care are cea mai mare autoritate asupra sa (ex. tatal).

Parintele trebuie sa fie in prealabil informat (in absenta copilului) ce dorim de la el, cum trebuie sa se comporte in timpul sedintei de tratament.

Nu sunt acceptati parintii anxiosi, foarte emotionati, vaicariti, cei ce dau indicatii de tratament, cei care intrerup tratamentul sau cei foarte suspiciosi etc. Daca copilul este prea rasfatat nu este permis accesul persoanelor care-l rasfata mai mult (ex bunici).

j. Imbrobodirea (pacalirea) pacientului

Se va spune de ex. copilului: "Te rog sa stai cuminte pentru ca eu acum nu fac altceva decat sa-ti curat dintele de mancare cu scobitoarea asta rotunda" si este indicata freza sferica "ca sa-mi dau seama de ce te doare dintele".

Indicatii: la toti pacientii comunicativi, prescolari

Contraindicatii: niciuna.