MULTIMILE CA FENOMEN PSIHOSOCIAL;DEFINIRE, CARACTERIZARE GENERALA;CLASIFICARE

MULTIMILE CA FENOMEN PSIHOSOCIAL;DEFINIRE, CARACTERIZARE GENERALA;CLASIFICARE

Definitie

Din aceasta perspectiva, vom defini multimile sociale ca ansambluri reale sau virtuale de indivizi, intre care exista similitudini sau raporturi care le orienteaza relativ convergent sentimentele, credintele, atitudinile sau comportamentele.

In acest context teoretic, distinctia dintre grupurile primare, secundare si tertiare se face prin introducerea unor atribute care sa le diferentieze dupa o serie de parametri: marime, modul de constituire, tipul si caracteristicile legaturilor dintre membri, raportarea constienta si explicita la un scop comun, durata de existenta, gradul de organizare interna, cadrul axiologic, normativ si fizic in care actioneaza, relatiile cu alte structuri sociale constituite (grupuri, organizatii, institutii), precum si caracteristicile proceselor psihosociale care le fundamenteaza existenta (impulsuri instinctuale, consonante afective sau cognitive, coeziune si solidaritate, sustinere motivationala etc,).

Impunand aceste distinctii conceptuale, trebuie remarcata si dialectica raporturilor dintre cele trei tipuri de grupuri sociale: in cadrul grupurilor tertiare se dezvolta spontan atat structuri relationale interpersonale, cat si structuri de grupuri primare si secundare, cu toate caracteristicile psihologice analizate in capitolele anterioare. De asemenea, este foarte interesant de observa si relevat conditiile in care grupurile primare, dar mai ales cele secundare, incep sa se manifeste ca grupuri tertiare, dezvoltand sentimente, atitudini, comportamente si actiuni specifice multimilor. La nivelul celor trei tipuri de grupuri se pot identifica o serie de procese, fenomene si mecanisme psihosociale care le sunt comune, cu anumite diferente functionale si in modul de manifestare. Insa, la nivelul fiecarui tip de grup actioneaza si o alta serie de factori psihosociali care ii sunt specifici si care interactioneaza dinamic cu prima categorie mentionata.

Clasificarea si caracterizarea generala a multimilor

Pentru o mai buna circumscriere conceptuala este necesar sa identificam principalele tipuri de multimi intalnite in viata sociala. Astfel, pe baza teoriei si practicii sociale propunem urmatoarea clasificare:

(1). In functie de participarea constientizata in timp si spatiu la desfasurarea unor evenimente, vom face distinctia intre: a) Multimile reale, fizic constituite pe o anumita perioada si intr-un anumit loc, datorita unor circumstante determinate; este cazul intrunirilor publice, mitingurilor, participantilor la un spectacol sportiv sau aglomeratiile umane determinate spontan de o anumita cauza; b) Multimile virtuale, dispersate fizic in spatiu si timp, dar ai caror membri sunt legati prin anumite caracteristici comune, care ii fac sa dezvolte sentimente, atitudini sau comportamente similare, in raport cu anumiti factori sociali; membrii unor asemenea multimi nu isi constientizeaza reciproc prezenta decat in mod indirect, dar in anumite imprejurari se pot constituii foarte rapid ca multimi reale (prin convocare, producerea unui eveniment de interes general care le reclama prezenta intr-un anumit loc etc.). Raporturile dintre cele doua tipuri de multimi este foarte stransa, avand multe caracteristici psihosociale comune si putand trece cu usurinta dintr-o forma in alta, dupa cum ne arata numeroase situatii sociale reale. Membrii unei multimi virtuale nu au totdeauna constiinta apartenentei la o comunitate distincta, dar anumiti factori de natura socioculturala, profesionala, etnica, religioasa sau educationala le determina o orientare convergenta in raport cu o anumita problematica sociala.

(2). In functie de caracteristicile structural-functionale care le orienteaza sentimentele, comportamentele si actiunile, corelativ cu modul de constituire, multimile pot fi de patru tipuri: gregare, psihologice, organizate si comunitare. Dupa cum se poate constata, aceasta clasificare diferentiaza multimile si in functie de gradul de structurare interna si de natura factorului care determina aceasta structurare.

a) Multimile gregare sunt aglomerari umane spontane, a caror constituire este determinata de factori absolut circumstantiali; membrii acestora nu prezinta similitudini psihoindividuale si psihosociale care sa fundamenteze o solidaritate persistenta. Fiind practic nestructurata, aceasta forma de multime se dezintegreaza foarte usor, imediat ce au disparut factorii care au determinat concentrarea intr-un anumit loc a respectivelor persoane. Insa, si in acest caz, prezenta simultana a unui mare numar de oameni genereaza o stare psihologica speciala care poate declansa fenomene si actiuni specifice multimilor psihologice, asa cum au fost acestea descrise de Le Bon (118). Dintre cele mai importante caracteristici ale acestei stari amintim: o sensibilitate crescuta fala de stimuli puternici sau neasteptati; capacitatea de polarizare emotionala in raport cu factorii aleatori cu o conotatie negativa; o diminuare a sentimentului de individualitate .

Trebuie sa distingem intre multimile gregare si simplele aglomeratii umane: numarul mare de persoane care parasesc o statie de metrou este o simpla aglomeratie, in care trasaturile psihologice amintite mai sus sunt prezente intr-o foarte mica masura. Insa, intr-o situatie speciala cum ar fi blocarea iesirii din statie pentru cateva minute, transforma aglomeratia intr-o multime gregara, la care vom identifica imediat toate trasaturile psihologice mentionate mai sus. Si in cazul unui spectacol sportiv (un meci de fotbal - de exemplu), vom putea identifica o succesiune de faze, trecand de la starea de aglomeratie (cand se cumpara biletele si se intra pe stadion) la cea de multime gregara si -odata cu inceperea unui meci dramatic- trecerea la starea de multime psihologica.

b) Multimile psihologice se caracterizeaza prin existenta unei obiectiv comun explicit sau implicit, care determina o puternica polarizare a sentimentelor, atitudinilor si comportamentelor. In acest caz intervine un factor structurant de natura psihologica, care asigura insa numai o coeziune circumstantiala in timp si spatiu. Participarea emotionala este foarte intensa, ceea ce creeaza conditiile pentru diminuarea apreciabila sau disparitia asa-numitelor "bariere interpersonale", desfasurarea spontana si facila a unor numeroase contacte interpersonale cu persoanele din imediata vecinatate, manifestarea unei receptivitati nelimitate pentru orice informatie legata de situatia creata, comunicarea libera cu persoane total necunoscute, cresterea considerabila a gradului de sugestibilitate s.a.

De fapt, asa dupa cum remarca Le Bon, in aceste imprejurari ia nastere o "fiinta provizorie", cu manifestari cu totul specifice, cu un potential pulsionalemolional considerabil, dezvoltat in dauna celui critic-rational. Apare astfel acel "monstru cu sapte capete", in care individul este pur si simplu absorbit, pierzandu-si in mare masura identitate si spiritul de discernamant, pe fondul unor trairi emotionale extrem de intense.

Galeriile formate din suporterii fanatici ai unor cluburi sportive, mitingurile la care participa sustinatorii frecventi ai unui lider politic carismatic, sau masele care participa la un eveniment revolutionar sunt exemple tipice de multimi psihologice.

c) Multimile organizate sunt formate din persoane care participa deliberat la un eveniment, in virtutea unor caracteristici ale statutului lor socio-economic, profesional, politic, cultural, religios sau etnic. Factorul structurant deriva din actul deliberat al organizarii, prin care se induc legaturi determinate intre membri. In acest caz situatia sociala care fundamenteaza starea de multime are un caracter planificat si se desfasoara pe anumite directii principale, cunoscute si acceptate in principiu de participanti. Trasaturile pulsional-emotionale imprevizibile si paroxistice, specifice comportamentului multimilor psihologice sunt mult atenuate, in favoarea unor conduite preponderent rationale, cu o sustinere motivationala coerenta si implicand atitudini critic-evaluative mult mai nuantate. Insa, si in acest caz, se vor manifesta unele dintre fenomenele psihosociale specifice multimilor psihologice, cum ar fi sugestibilitatea, sensibilitatea sporita fala de anumite categorii de stimuli, diminuarea responsabilitatii individuale s.a.

Reuniunile profesionale, congresele politice, multimile virtuale formate la nivelul unei minoritati organizate si coordonata de un organism de conducere s.a., sunt exemple tipice de multimi organizate. Existenta unui mecanism de coordonare interna accentueaza comportamentul rational si previzibil al acestor tipuri de multimi, atenuand - dar fara sa elimine- multe dintre caracteristicile comportamentului psihosocial al multimilor psihologice. Multimile organizate sunt mult mai coezive, cu un puternic sentiment de solidaritate, capabile s a raspunda in mare masura nevoilor de apartenenta, afiliere si protectie ale membrilor sai. Aici se creeaza si un cadru propice pentru aparitia si dezvoltarea unor relatii interpersonale foarte puternice si stabile, cu efecte psihosociale dintre cele mai favorabile.

d) Multimile comunitare sunt ansambluri umane relativ omogene in raport cu un anumit criteriu (cultural, etnic sau religios, de exemplu), consolidate in timp si constituite pe baza de similitudini naturale sau dobandite. In acest caz traditia este principalul factor coeziv, alaturi de constiinta apartenentei la comunitate in virtutea unor valori recunoscute si acceptate. Cele mai importante comunitati naturale sunt clanurile, triburile, popoarele si natiunile; dintre cele constituie artificial, prin conventie, amintim breslele profesionale si sectele religioase.

Traditiile reprezinta, asa cum s-a spus, "amintirile esentiale ale unei comunitati'; cu alte cuvinte, sunt acele reprezentari, idei, convingeri, norme si modele, consacrate in timp si asimilate de fiecare individ ca repere existentiale care le certifica identitatea sociala si istorica. Sunt in egala masura rezultatul natural al existentei unei comunitati; cat si factorul coeziv esential care ii asigura perenitatea. Datorita traditiilor, comunitatile capata un anumit profil psihologic si comportamental distinctiv, astfel incat putem vorbi atat de psihologia specific a unui anumit popor, cat si a unei bresle profesionale, de exemplu.

(3) Un al treilea criteriu de clasificare a multimilor se refera la omogenitatea acestora. Astfel vom avea: a) multimi eterogene, formate din persoane avand caracteristici psihoindividuale si psihosociale foarte diferite, iara semnificatie in producerea fenomenului de multime; acestea pot fi anonime (multimea dintr-o piata, de exemplu), sau nominale (adunarile parlamentare, juriile sau participantii la o manifestatie cu un obiectiv precis); b) multimi omogene, formate din persoane cu unele caracteristici comune, cu valoare determinanta pentru apartenenta sau includerea in respectivul grup social; dintre acestea amintim sectele religioase, partidele politice, castele si clasele sociale (118; 87).

Dupa opinia lui Le Bon, sectele (religioase sau politice) reprezinta primul stadiu de organizare a multimilor omogene, singurul criteriu de coagulare fiind credintele si ideile comune tuturor aderentilor, desi profesiile, nivelul de instructie sau mediile sociale de provenienta pot fi foarte diferite. Castele reprezinta un nivel superior de organizare, in care membrii sunt asemanatori din punctul de vedere al nivelului de instructie, profesiei si mediului de provenienta, coagularea fiind rezultatul unor valori comune, asa cum intalnim in cazul castelor nobiliare, militare sau clericale. Clasele sunt multimi omogene, constituite pe criterii de statut socio-economic si cultural, corelativ cu existenta unor interese si valori sociale comune; este cazul claselor sociale "traditionale", formate din muncitori, tarani, functionari sau capitalisti.

(4) Din perspectiva duratei lor de existenta, multimile pot fi clasificate in temporare si permanente. Cele temporare au o existenta limitata, care poate fi: a) scurta, de la cateva minute la cateva ore; b) medie, de la cateva zile la cateva saptamani; c) lunga, cu o existenta de mai multe luni. Multimile permanente sunt cele a caror existenta au o dimensiune istorica si care prin natura lor nu pot fi dizolvate (popoarele, de pilda).

Din cele expuse mai sus se poate constata ca, desi distincte din perspectiva criteriilor de clasificare adoptate, tipurile de multimi prezinta un continuum in ceea ce priveste valoarea unor parametri functionali de natura psihosociala: intensitatea trairilor emotionale, gradul de sugestibilitate indusa, factorii de coeziune si stabilitate etc. In practica sociala, identificarea tipologiei unei multimi este un demers destul de dificil, datorita interferentei dintre caracteristicile mentionate. Insa, odata stabilita tipologia, vom putea descrie mult mai exact profilul psihosocial al multimii, dinamica si evolutia probabila.