Factorii comunicarii

Factorii comunicarii

Comunicarea realizata in cadrul procesului instructiv - educativ este o comunicare instrumentala, direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare.

Procesul comunicarii poate fi influentat de o serie de fenomene care actioneaza:

la nivelul emitentului natura conceptelor mai mult sau mai putin abstracte, arhaisme, neologisme, utilizarea unor termeni tehnici cu continut necunoscut, termeni de argou, factori care tin de personalitatea subiectului, de stereotipiile lui verbale, de interesele de moment, de atitudinile care fac ca cele communicate sa capete o coloratura subiectiva, particularitatile situatiei in care se face comunicarea, comunicarea afectiva cu grupul;

la nivelul receptorului competenta subiectului, cultura lui, nivelul de inteligenta, posibilitati de perceptie, interesele, sentimentele, statutul si rolul in clasa de elevi;

in mediu zgomote, distanta, temperatura, presiunea, luminozitatea etc.

Dintre aceste multiple fenomeme care pot actiona in timpul comunicarii sunt de retinut o serie de efecte, mai frecvente fiind:

²    Blocajul care consta in intreruperea totala a comunicarii: se poate manifesta prin retinerea totala a unor mesaje ce se indreapta de la emitent la receptor, cat si invers;

²    Filtrajul manifestat prin trunchierea informatiilor ce se transmit si se recepteaza datorita selectiei lor de catre emitent sau de catre receptor;

²    Distorsiunile care reprezinta denaturarea sau deformarea semnificatiei initiale a mesajului.

Toate aceste modificari pot fi voluntare sau involuntare, impuse in mod constient, premeditate, urmarind scopuri precise sau inconstiente.

Factori ce pot influenta comunicarea in grupurile scolare:

a) conditiile in care se realizeaza comunicarea:

-conditii operatorii: capacitatea mesajului de a fi pertinent in raport cu sistemul de notiuni ce urmeaza a fi transmis;

folosirea unor termeni sesizabili si semnificativi pentru elevi;

mesajul sa contina un minimum de informatie noua in raport cu mesajul transmis anterior;

mesajul sa fie readaptat reactiilor elevilor, ceea ce presupune controlul prin feed-back;

-conditii afective: atitudinea pozitiva a elevilor in raport cu mesajul si cu emitentul;

acceptarea afectiva a profesorului de catre elevi;

posibilitatea unui dialog permanent deschis intre emitent si receptori.

b) marimea grupului: grupurile mici creeaza conditii optime de comunicare;

c) pozitia spatiala in procesul comunicarii: este demonstrat faptul ca asezarea membrilor grupului in pozitia fata in fata usureaza comunicarea; aceasta a determinat emiterea parerii de se modifica asezarea actuala a elevilor in banci (unul in spatele celuilalt) cu alte modalitati (in semicerc, in jurul unei mese rotunde);

d) structura grupului, adica organizarea si ierarhizarea statutelor si rolurilor: la acelasi nivel, a elevilor intre ei sau a profesorilor intre ei, comunicarea este mai eficienta, mai dinamica, mai vie, neincorsetata de anumite bariere, decit intre nivele; un alt element al structurii grupului este pozitia si rolul liderului acestuia: exista situatii in care profesorul comunica cu clasa prin intermediul liderului iar toti ceilalti elevi cu profesorul tot prin intermediul lui, liderul ocupand, astfel, o pozitie centrala; exista situatii in care profesorul comunica cu elevii direct, ceea ce face ca liderul clasei sa-si piarda din importanta pe linia comunicarii, pozitia sa fiind periferica;

e) coeziunea grupului: cu cat un grup este mai coeziv, deci exista unitate de gandire si de actiune, cu atat comunicarea se realizeaza in conditii mai bune si eficiente.