Fenomenele de masa si particularitatile lor psihosociale

La nivelul grupurilor mari, relatia interumana cea mai proeminenta este comunicarea indirecta, ca modalitate de legatura si interactiune de la distanta. Ea se traduce in diverse fenomene si procese de masa: informatia colectiva (publica),propaganda, cultura, moda, modelele educationale, zvonurile, constiinta de grup.

A. Opinia publica. Influenta ei asupra vietii sociale a fost sesizata cu mult inainte de a fi cercetata (inca din antichitate), iar iluministii au fetisizat-o. Ea apartine ambelor niveluri ale constiintei sociale (psihologic si ideologic), formandu-se la ambele niveluri, iar unele elemente ale ei reprezinta combinatii intre cele doua niveluri.

Opinia publica este un fenomen ambivalent: psihologic si social. Ea suporta influenta a doua categorii de factori: institutionalizati (de exemplu, mass media) si altii, mai putin structurati (de pilda, comunicarea interpersonala).

Opinia publica este un fenomen contradictoriu, complex, care nu se identifica cu nici unul dintre fenomenele constiintei sociale (ideologia, stiinta, constiinta comuna); este un fenomen sincretic (este de toate la un loc, dar nici una separat). Ea este o stare a constiintei de masa, in care se formeaza toate "sectoarele" constiintei sociale. Este o expresie mai vie, dar si mai solubila, mai elastica, a constiintei sociale.

Datorita faptului ca intre constiinta sociala si existenta sociala exista intotdeauna un grad de corespondenta subunitar, in fata cercetatorilor stau doua probleme:

a - In ce masura reflecta opinia publica starea de lucruri?

b - Care este natura opiniei publice despre un fapt? (care sunt procesele ce o genereaza?).

Opinia publica nu este doar o forma de reflectare a realitatii, ci si o forma de raportare la acestea. De aceea, cercetarea acesteia ne furnizeaza:

q         informatii despre stari de lucruri pe care nu le putem surprinde direct;

q         informatii despre structura mentala si afectiva a populatiei investigate (de aceea, opinia publica este si un indicator al psihologie de grup).

Opinia publica nu se formeaza instantaneu, ci procesual. Young (5, pp.324-335) distinge patru stadii:

I - aparitia unei probleme care intereseaza o parte considerabila a comunitatii;

II - discutarea preliminara, exploratorie, cu expunerea diferitelor fatete ale problemei;

III - apropierea de specificul solutiei problemei, cu acceptarea de catre grup a

laturilor acesteia si cu aparitia unor noi manifestari ale conduitei de masa;

IV - consensul desfasurat, din care deriva opinia majoritatii ⁽².

Participarea membrilor colectivitatii la elaborarea opiniei publice variaza in functie de cadrul sociologic in care se produce aceasta. S-au constatat, astfel, deosebiri intre comunitatile de tip traditional (numar mai mic de membri, o diferentiere mai redusa a rolurilor si ponderea mare a traditiei) si comunitatile de tip industrial (densitate umana mare, specializare puternica a rolurilor, mare mobilitate a relatiilor dintre membri si o functionalitate ridicata a acestora) ⁽³. Dupa cum remarca Jean Stoetzel (3, cap.XVIII), in comunitatea moderna individul se afla in situatia ca trebuie sa opineze.

In ceea ce priveste nivelul teoretic (sistematizat) al formarii opiniei publice, un rol esential revine informatiilor colective de ordin politic, juridic, etic, filosofic, propagate prin mass-media. Desigur, mass-media indeplinesc si alte functii: recreerea; psihoterapia; intarirea apartenetei sociale (6, pp.37-42); dar cand este vorba despre formarea opiniei publice, esentiala este functia informativa (difuzarea stirilor).

Publicarea diverselor stiri este un proces selectiv, de alegere, ierarhizare, interpretare si atribuire de semnificatii apreciative. Acest proces se produce intr-un context ideologic, fiind ghidat, volens-nolens, de interese (in cel mai inocent caz, de "interesele de cunoastere", in sensul lui Habermas).

Informatia colectiva nu este niciodata receptata de un individ izolat; de aceea, nu provoaca efecte nemijlocite. Informatia este receptata de individ in cadrul grupului de apartenenta, unde intra in joc paradigma culturala a grupului, relatiile interpersonale, fenomenele de autoritate si influenta, de imitatie si sugestie. In acest context, deosebit de important este rolul liderului de opiniei, caruia ii apartine initiativa in formularea si/sau transmiterea anumitor enunturi.

Din confruntarea dintre informatia oficiala (formala) si elementele informale ale psihologiei de grup rezulta efectele comunicarii in masa, manifestate dupa modelul "a two-step-flow of communication" (7). In "primul pas" are loc propagarea mesajului in sens direct, vertical, de la sursa la liderii de opinie. Acestia sunt "indivizi-relee", care au dobandit competenta si/sau autoritate in diferite domenii si care au aptitudini de a se face ascultati si urmati. In al "doilea pas" are loc propagarea indirecta, orizontala a mesajului, (retransmiterea lui pe canalele comunicarii interpersonale, de la liderul de opinie la ceilalti membri ai grupului.

Modelul "two-step" explica faptul ca rezultatul final poate fi ori acceptarea mesajului ori o anumita rezistenta fata de el.

Una dintre legile opiniei publice este ca ea se formeaza numai in legatura cu probleme inca nerezolvate. Un mecanism psihosocial al constituirii opiniei publice este discutia, convorbirea. Atat participarea indivizilor la elaborarea opiniei publice cat si probabilitatea modificarii opiniei fiecaruia dintre ei depinde de pozitia in contextul relatiilor interpersonale si de grup⁽⁴, dar si de ocaziile individului de a conversa cu indivizi care au o opinie contrara.

Daca notam cu m si cu n numarul indivizilor care formeaza majoritatea si, respectiv, minoritatea, probabilitatea ca un individ al majoritatii sa intalneasca un individ cu opinie opusa din minoritate va fi n:(m+n), iar cea ca un individ al minoritatii sa intalneasca un individ al majoritatii va fi m : (m+n).

Daca se considera k un coeficient de proportionalitate, atunci probabilitatea ca unul sau altul sa isi modifice opinia va fi dupa cum urmeaza (cf. 3, idem):

- pentru cel din majoritate va fi m (kn) : (m+n);

- pentru cel din minoritate va fi n (km) : (m+n).

B. Zvonul. Ca fenomen psihosocial, zvonul este o informatie neoficiala si neverificata, a carei natura socanta determina raspandirea si     amplificarea ei, avand un impact important asupra publicului. Zvonul nu a parasit scena vietii comunitare, sociale si politice odata cu intronarea mass‑media pe aceste spatii. Precursor al mass‑media, zvonul este in continuare o prezenta, o reflectare a imperativului psiho‑social de imprastiere si impartasire a informatiei. Pe de o parte, acest imperativ psiho‑social da un sens manifestarii apartenentei si identitatii; pe de alta parte, el minimalizeaza tensiuni si incertitudini (9).

i. Zvonul ca fenomen de actualitate

Zvonul este o prezenta a culturii populare, a carei principala trasatura este oralitatea sa. A vorbi este parte a vietii de zi cu zi. Asa cum observa John Fiske (10), a povesti este un mijloc important de a‑i face pe ceilalti prezenti si atenti la existenta noastra ca indivizi. A povesti este un mod esential de reasigurare, mai ales a unor relatii interpersonale si a statutului in cadrul grupului de apartenenta. A vorbi inseamna a reduce insingurarea, incertitudinea si a produce intelesuri in conformitate cu un micro-cod, paralel sau dincolo de ordinea sociala, care scapa disciplinei impuse de aceasta.

Zvonurile deschid calea pentru subversiuni, inversiuni de date sau de valori, parodii, inoculari de idei, profitandu‑se de tensiunea unui anumit moment. Astfel, zvonurile pot iradia dinspre microsocial sau pot fi injectate in microsocial.

Multe dintre zvonurile injectate in microsocial au viata scurta. Asa sunt cele despre otravirea apei. Au o mare incarcatura emotionala, se propaga rapid si sunt destinate sa provoace panica in situatii tensionate, cum sunt cele de razboi, de revolutie etc. Ele pot fi o arma puternica in mana fortelor ostile; de aceea, chiar daca sunt dezmintite relativ rapid in mass‑media, reapar in diverse locuri la mare distanta in timp si in spatiu, oferind subiecte de discutie⁽⁵. Situatiile complicate, grave, sunt propice aparitiei zvonurilor, care vin cu explicatii simple, indica vinovati (reali sau nu), reducand astfel tensiunile.

ii. Procesul de distorsiune caracteristic zvonului

Acest proces a fost studiat de psihologia sociala, delimitandu‑se trei tendinte interdependente: a) concentrarea, b) accentuarea si c) asimilarea.

a) Concentrarea este acel proces (realizat de memoria sociala) de reducere a textului unui zvon la detalii foarte precise, care nu mai ingaduie distorsiuni ulterioare, care il fac usor de reprodus fidel si, eventual, nu solicita decat memorarea mecanica pentru a fi retinut.

Astfel, fie si numai dorinta de conversatie poate determina o persoana sa repete un zvon, pe care procesul de transmitere l‑a facut concis, clar, deci "la indemana". Reductia de detalii nu se face la intamplare. Amanuntele care sunt deja pline de inteles sau sunt umplute de inteles de catre cel care vorbeste, cele care isi dovedesc utilitatea in structurarea povestirii, cele care pot starni din partea receptorului o reactie dorita de vorbitor vor fi pastrate atat timp cat sunt relevante, uneori chiar pana la sfarsit.

b) Accentuarea se manifesta prin perceperea, retinerea si reproducerea selectiva a unui numar limitat de detalii, componente ale unui context mai larg. Reductia presupune, inevitabil, accentuarea. Vor fi retinute expresii si cuvinte frapante, se vor exagera detaliile numerice, iar evenimentele vor tinde sa fie plasate la timpul prezent.

Detaliile care apar inca de la inceputul povestirii au sanse mai mari sa fie retinute decat cele care apar pe parcurs. Mai ales acele detalii care reprezinta simboluri familiare - acestea fiind o "moneda" curenta in comunicarea la nivel microsocial - vor fi recunoscute si mentinute. Pentru ca un zvon inoculat sa circule intr-un grup, el trebuie sa starneasca interesul, dar sa poarte si anumite insemne familiare grupului respectiv. Altfel, acesta va fi antrenat pe coordonatele de evaziune si rezistenta proprii oricarui grup, zvonul fiind fie ignorat, fie restructurat pe cu totul alte baze, incetand sa mai serveasca scopul pentru care a fost lansat.

Contrar parerii larg raspandite ca zvonul ar porni de la un nucleu si apoi ar creste precum un bulgare de zapada, zvonul devine din ce in ce mai concis pe parcursul transmiterii. Ceea ce se amplifica nu este substanta zvonului, ci forta de impact a acestuia. Tocmai prin simplitate zvonul acopera si face sa rezoneze multiple trasee de transmitere, devenind astfel o prezenta marcanta.

c) Asimilarea zvonului este pregatita de reductie si accentuare, deci de selectare, dar si de atractia pe care o exercita asupra receptorului, adresandu‑se deprinderilor, intereselor si sentimentelor acestuia.

Uneori, asimilarea are loc datorita simplitatii, coerentei, logicii cu care este exprimata tema principala - desigur, atunci cand aceasta prezinta interes. Detaliile mai ciudate sunt ajustate pana cand se ajunge la "ceea-ce-ar-trebui-sa-fie". Senzationalul este sacrificat in favoarea simplitatii. Coerenta presupune o buna insiruire. Detaliile incomplete vor fi completate in raport cu tema principala sau vor fi eliminate daca nu‑si gasesc locul in configuratia mentala corespunzatoare temei. Asimilarea este in raport de stricta proportionalitate cu efortul mic de memorare. Astfel, unele detalii fuzioneaza. Precizia este sacrificata in favoarea simplitatii.

Asimilarea presupune nu doar eliminare de detalii, ci si ajustare de detalii, dupa modul de gandire al celui ce transmite. Agentul de transmitere potential va percepe si va retine detaliile conforme unor automatisme emotionale si de gandire. Acest tip de asimilare este cunoscut ca "asimilare prin anticipare" (11).

In cazul in care zvonul cuprinde expresii care sunt stereotipii verbale pentru individ in grupul sau, simpla prezenta a acestora poate declansa asimilarea. Frapante, proiective si familiare, aceste cuvinte vor constitui un pasaport de circulatie comunicationala, datorita caruia zvonul trece de filtrul impus de limbajul si mentalitea grupului.

De obicei, asimilarea de zvonuri este motivata de interes si de prejudecati. De exemplu, interesul unei femei pentru vestimentatie poate sa o determine sa asimileze o tema in care sunt cateva detalii interesante din punct de vedere vestimentar, sau chiar sa reduca tema la cele cateva detalii care o intereseaza. De asemenea, prejudecatile pot duce la deformari sensibile ale temei principale⁽⁶.

Transmiterea si mentinerea in circulatie a unui zvon este in stransa legatura cu un proces de consolidare a zvonului prin simplificare, concizionare, adaptare la anumite caracteristici si stereotipii, deci cu un proces de subiectivizare, ce implica oralitatea si deformarea, caracteristice zvonului.

Procesul de structurare subiectiva a informatiei are loc atunci cand un stimul informativ este imprecis, susceptibil de a fi interpretat in moduri diferite si, totodata, prezinta pentru individ un interes (fie si numai un interes de implicare, de manifestare a sa ca membru al grupului, prin rostirea zvonului). Procesul este complex. Complexitatea corespunde efortului de transformare a informatiei incerte in structura simpla si semnificativa, adaptata intereselor si experientei individului, utila si actuala pentru acesta.

Probabilitatea ca zvonul sa se schimbe este cu atat mai mare cu cat persoanele implicate in transmiterea lui sunt mai multe. El inceteaza sa se transforme atunci cand atinge concizia unui aforism, pasibil de memorare mecanica.

Noutatea informatiei primite este profund incadrata in dinamica vietii mentale a individului, astfel incat acesta proiecteaza in ceea ce transmite propriile deficiente de memorare, nevoile emotionale, angoasele, dorintele, sentimentele de ura. Probabil ca fiecare agent de transmisie va proiecta ceva caracteristic. Rezultatul seriei de reproduceri va reprezenta cel mai mic numitor comun al necesitatilor culturale, amplitudinea memoriei, sentimentelor, prejudecatilor de grup.

Zvonul ocupa o pozitie de prim‑plan in viata de zi cu zi. El este, inca, o solutie alternativa la mass-media in momentele de incertitudine si disconfort psihic. Poate fi punct de plecare pentru barfa si divertisment, pentru bancuri. Din aceste motive, el este uneori preluat de media, caz in care aspectul de divertisment il concureaza pe cel de informare.

Pe latura informationala, zvonul aduce, prin iluzia de a sti, iluzia de putere. El "deconspira" o realitate pe care microgrupul n‑ar fi trebuit sa o stie, o realitate "furata", care va oferi deliciul consumarii acestuia in cadrul microgrupului (conf. 12).

Zvonul poate fi o dovada a existentei unui mod de gandire diferit, deci poate fi o reactie la o anumita tema, actiune, informatie, o dovada a dinamicii sociale in plan comunicational (vezi 12). In alte cazuri, el poate insemna imbratisarea unui punct de vedere care doar subliniaza ceea ce este larg acceptat.

Ca afirmatie generala care nu se poate verifica, zvonul nu poate constitui o baza pentru credinte si comportamente; mai degraba, el este o proiectie a acestora, unul dintre modurile de speculare a informatiei in comunicare pentru a se intampina si a se implini un interes.

*

Opiniile, atitudinile, moda, zvonurile sunt fenomene psihosociale vii, care se situeaza foarte aproape de conduita reala a oamenilor si care exercita o puternica functie reglatoare asupra comportamentului.

Ele se disting printr-o mare "deschidere" fata de influentele socioculturale externe. Fiind plastice, prin modificarea lor se poate interveni la nivelul indivizilor si al colectivitatilor ca subiecti ai comportamentului de masa. Iata de ce, de-a lungul timpului, aceste fenomene au focalizat interesul fortelor politice, al aparatelor de propaganda ale acestora, dar si al laboratoarelor strategico-militare sau al marilor corporatii. In prezent, activitatea de Relatii Publice nu poate face abstractie de mecanismele ce guverneaza aceste fenomene de masa.

De aceea, cercetarea lor devine esentiala in conditiile democratizarii Romaniei, atat pentru ca prin intermediul lor se poate actiona in directia modernizarii conduitelor sociale si politice, cat si pentru ca procesele de influentare pot fi mai usor controlate si pastrate in limitele impuse de filosofia democratiei.