I.D.S. IN PERSPECTIVA PSIHONEUROFIZIOLOGICA

I.D.S. IN PERSPECTIVA PSIHONEUROFIZIOLOGICA

Daca I.D.S. este o realitate acceptata in psihologia de data relativ recenta, inca nu a fost identificat de catre psihologi suportul bio-enegetic al acesteia. Astfel, perspectiva psihologica este eliptica, iar cea neurologica si fiziologica lipseste sau este neinteresata de posibilele ecouri psihologice. O lucrare stiintifica de fiziologie [ Arthur C. Guyton, Human Psysiology and Mechanisms of Disease (trad. rom.), Fiziologie, Ed. Medicala Amaltea, 1996], in capitolul referitor la sistemul limbic- definit ca totalitatea circuitelor nervoase care controleaza comportamentul emotional si actiunile motivationale- este descrisa si amigdala (amygdala), ca element al sistemului limbic : un complex de nuclei localizat sub cortexul polului anterior medial al fiecarui lob temporal, avand conexiuni bidirectionale cu hipotalamusul; primeste semnale nervoase din toate zonele cotexului limbic, cat si de la neocortexul lobilor temporali, parietali si occipitali ( ariile de asociatie olfactive, auditive si vizuale). Datorita multiplelor sale conexiuni cu sistemul limbic, al carui element este, dar si cu neocortexul, amigdala este denumita de autor " ferestra" prin care prin sistemul limbic fiecrare isi" vede" pozitia proprie in lume. Stimularea amigdalei produce aceleasi efecte ce se obtin prin stimularea hipotalamusului (" creierul vegetativ al organismului"). Functia globala a amygdalei, avansata de Guyton, pare a fi cea de arie de constientizare ce opereaza la nivelul subconstientului si proiecteaza in sistemul limbic pozitia real perceputa a individului in raport cu lumea inconjuratoare si cu ideile proprii (p. 409). Pe aceasta baza se acrediteaza ideea ca amigdala este decisiv implicata in formarea modelului de raspuns adecvat fiecarei situatii in parte. Putem deci considera ca amygdala (sistemul rino-amigdalian) constituie un bio-procesor implicat in procesarea bio-informatiei, cu functii coordonatoare majore de orientare si sustinere energetica a comportamentului uman. La acest nivel (subconstient) se integreaza perpetuu [in starea de constienta] "imaginea lumii" cu "imaginea sinelui", constiinta cu afectivitatea, raspunsurile comportamentale cu cele fiziologice. Ca produs psihic, I.D.S. functioneaza ca interpretor- operator al ativitatii umane, al bio- organizarii denumita organism uman. Ea este si o " grila selectoare" a informatiei din perspectiva insului si interfata intre procesele informationale si energetice aferente coportamentului situational.

Daca amygdala este bio- hardul, I.D.S. este bio-softul, iar rolul sau este similar cu cel atribuit de neurochirurgul canadian W.Penfield formatiunii reticulate ascendent activatoare ( SRAA), de la care amigdala primeste impulsuri nervoase, ca fiind " cel mai inalt nivel de integrare a constientei "( stare fiziologica particulara, conditie a constiintei).

[ vezi si Constantin- Dumitru-Dulcan, Inteligenta materiei, Ed. Teora, Bucuresti, 1992,    p. 239]. Acest interpretor-operator (I.D.S.), desi de natura informationala, modeleaza procese energetice- descrise de psihologia traditionala ca afectivitate si motivatie- implicate in functionarea organismului de la raspunsurile fiziologice si cele ale sistemului imunitar, pana la expresia coportamentala de adaptare la o situatie de viata curenta.