STRUCTURA SARCINII MICROGRUPURILOR DEFINIREA,CLASIFICAREA SI CARACTERIZAREA PSIHOSOCIALA Ã SARCINII.MODELUL LUI BALES PRIVIND INTERACTIUNILE IMPLICATE IN REZOLVAREA SARCINILOR

Structura sarcinii

Sarcina reprezinta principalul factor care orienteaza si structureaza activitatea grupului si in raport cu care se apreciaza performanta. Sarcina este definita ca un ansamblu obiectiv de cerinte, conditii si modele actionale elaborate si validate social, impuse din exterior sau adoptate prin consimtamant. Prin structura sarcinii vom intelege totalitatea relatiilor functionale dintre membrii grupului, relatii impuse de desfasurarea optima a activitatii de realizare a obiectivului propus. Configuratia tipica a relatiilor functionale va desemna tipul sarcinii: aditiva, complementara, convergenta, conjunctiva, disjunctiva si compensatorie (v. cap. 7). Pe langa dimensiunea tipologica, Sarcina mai poate fi caracterizata prin: gradul de structurare, care exprima existenta modelelor, informatiilor si strategiilor explicite de realizare practica; modul de conexare cu sarcinile altor grupuri; complexitatea durata de realizare integrala etc.

Tipul sarcinii, gradul de structurare si modul de conexare la sarcinile altor grupuri sunt principalii factori care vor regla interactiunile de baza ale membrilor grupului. De aceea, analiza celorlalte structuri (comunicationale, socioafective si de influenta) va necesita o raportare continua la structura sarcinii; compatibilizarea si armonizarea acestor structuri constituie calea cea mai sigura pentru cresterea performantelor de grup, pe fondul pozitivarii climatului si relatiilor interpersonale.

Dupa cum a rezultat din cele expuse anterior, structurile psihosociale ale grupului pot fi reprezentate prin grafuri carora le pot fi asociate matricele corespondente. Astfel se deschide calea analizei logico-formale a structurilor de grup, avand ca obiectiv optimizarea anumitor parametri structurali si functionali: performanta, climatul psihosocial, coeziunea, leadership-ul, gradul de conflictualitate, relatiile interpersonale, raporturile intergrupale s.a. (v. 48).

In acest scop am introdus conceptul de congruenta a structurilor de grup, indicator care exprima gradul de compatibilitate functionala dintre doua sau mai multe structuri psihosociale de grup: structura sarcinii, comunicatiei, influentei si socioafectiva . Conceptul a fost elaborat pe notiunea matematica de "distanta" si s-a dovedit extrem de relevant din punct de vedere teoretic, si util din punct de vedere practic in proiectarea, controlarea si corectarea dinamicii microgrupurilor sociale, in special a celor industriale, militare si "de proiect"(v. 48, 68).Cu cat un grup are un indice mai mare de congruenta a structurilor sale functionale cu atat performanta sa este mai buna, climatul psihosocial mai favorabil, tendinta generala a unui astfel de grup fiind de evolutie pozitiva. Dimpotriva, o congruenta scazuta indica disfunctionalitati active sau latente la nivelul compatibilitatilor dintre structurile grupului. Performanta grupului va fi scazuta, tendinta generala va fi de inrautatire a climatului psihosocial si de alterare si mai accentuata a relatiilor interpersonale. Principalele tipuri de sarcini, diferentiate dupa configuratia relatiilor functionale pe care le presupun, vor fi prezentate intr-un capitol urmator (v. cap. 7.2.).

Analiza structurii sarcinii reprezinta una dintre cele mai importante etape in activitatea psihosociologului de 'proiectare' a grupurilor, precum si in cea de diagnoza, prognoza si optimizare a dinamicii microgrupurilor sociale. Toate celelalte structuri, ale comunicatiei si influentei trebuie sa fie structurate astfel incat sa rezulta un indice maxim de congruenta, care este o premisa esentiala pentru obtinerea unei performante superioare.

Rezolvarea sarcinii presupune un ansamblu de relatii intre membrii grupului, dintre care cele strict functionale reprezinta numai o parte. Astfel, in urma unor cercetari sistematice asupra grupurilor de discutie, R. F. Bales evidentiaza un numar de 12 categorii de interactiuni, fiecare avand un continut specific, dupa cum rezulta din tabelul de mai jos (122).

Dupa cum se observa, exista perechi de categorii interactionale care corespund principalelor tipuri de probleme ivite in timpul rezolvarii sarcinilor: (a) = probleme referitoare la informa(ii; (b) = probleme de evaluare; (c) _ probleme de control; (d) = probleme legate de decizie; (e) = probleme legate de starile de tensiune; (f) = problemele referitoare la integrare.

Conform tezei lui Bales, orice grup aflat intr-o activitate de rezolvare a unei sarcini (respectiv a unei probleme de interes comun) parcurge succesiv aceste faze, dupa reguli care conduc la un schema-tip de rezolvare. Succesiunea este urmatoarea: informare asupra problemei- sarcina; evaluarea situatiei; cautarea de solutii si influentarea reciproca pentru o anumita varianta rezolutiva; control interpersonal prin reactii afective fata de mersul discutiilor; luarea deciziei. Experimentele au fost desfasurate pe grupuri diferite (grupuri informale, familii, clase, cluburi) si in situatii dintre cele mai variate, rezultatele obtinute confirmand teza de mai sus.