INTELIGENTA EMOTINALA (EQ)sau UN ALT MOD DE A FI INTELIGENT

INTELIGENTA EMOTINALA (EQ)sau UN ALT MOD DE A FI INTELIGENT

Limitele IQ in predictia succesului in cariera si in viata in general au fost evidentiate    in mod elocvent de Daniel Goleman intr-o lucrare celebra deja imediat dupa aparitia sa "Working with Emotional Inteligence" (1998) [trad.rom.Inteligenta emotionala, cheia succesului in viata, Ed. Allfa, Bucuresti, 2004].

Acesta a impus in psihologie conceptul si metodologia educarii inteligentei emotionale (EQ). Este cea care conteaza cu adevarat in viata cotidiana si conduce la succes si performanta. " IQ-ul nu explica 75% dintre succesele profesionale, daca nu chiar, in cel mai rau caz, 96%. Un studiu despre absolventii in drept, medicina, pedagogie si economie de la Harvard, a relevat ca scorurile de la examenele de admitere- un surogat de IQ- aveau o corelatie nula cu succesul lor in cariera" (p.19), ceea ce inseamna ca secretul succesului nu este asigurat de ce se preda in scoala, nici de diploma unei facultati, nici macar de anii de experienta. Singurul factor de importanta majora pentru performanta profesionala si nu numai este inteligenta emotionala".

O contributie majora in intelegerea EQ-ului si educarea sa o au cercetatorii care de mai mult timp ajunsesera la concluzii similare cu ale lui D. Goleman,dar le lipsea conceptul si teoria prin care sa le exprime. Un asemenea caz este Jeanne Segal, cea care in lucrarea "Raising Your Emotional Inteligece"(1997) [trad. rom. "Dezvoltarea inteligentei emotionale", Ed. Teora] concepe un adevarat manual practic, cu mare valoare didactica si formativa. Incepand cu un set de teste de verificare a nivelului de constientizare emotionala, cu exercitii de formare a "muschilor emotionali" si terminand cu modul de folosire a inteligentei emotionale in relatiile afective, profesionale si familiale.

Autoarea, doctor in psihologie, cu peste 30 de ani de experienta in psihologia clinica, i-a avut ca mentori si a lucrat cu multi giganti in psihoterapie, printre care Abraham Maslow, Rolo May si Carl Rogers. Ea realizeaza o veritabila reabilitare a emotiilor si sentimentelor ca cele mai puternice resurse cu care este inzestrata fiinta umana.

Prin afectivitate nu numai ca avem constiinta de sine, dar ne si cunoastem pe noi si pe ceilalti, comunicam cu adevarat cu noi insine, cu ceilalti oameni si chiar cu natura si cosmosul. Emotiile ne spun cu adevarat care lucruri sunt importante si esentiale in viata, ne motiveaza si ne ajuta sa cultivam autocontrolul si perseverenta.

In viziune holistica, caracteristica psihologiei transpersonale (din care se reclama si Goleman), J. Seagal, participa in cadrul Universitatii Los Angeles la un program de cercetare a rolului jucat de emotii in vindecarea pacientilor bolnavi de cancer. Observatia esentiala pe care a facut-o s-ar putea formula astfel: cei care isi constientizeaza senzatiile pe care le incearca, nu se tem de emotii puternice ale lor si ale celorlati, le exprima si le traiesc plenar au mai multe sanse de supravietuire, intarindu-si dorinta de a trai. Mai mult, emotiile ii conduc la relatii spirituale, relatii care, in opinia mai multor supravietuitori ai groaznicei maladii, sunt esentiale in procesul de vindecare. Carcteristicile comune ale acestor pacienti : capacitatea de a constientiza ceea ce simteau; capacitatea de a-si accepta sentimentele, indiferent de intensitatea lor, si capacitatea de a cultiva aceste informatii emotionale.

"De vreme ce majoritatea nu avem aceste aptitudini, cum sa ni le dezvoltam?

Raspunsul lui Seagal face obiectul lucrarii citate. La vremea respectiva, ca si acum, emotiile erau de multe ori considerate ca fiind maligne in procesul vinecari mentale, ignorate si blamate ca surse de sanatate si de vindecare. Doar medicamentele erau capabile sa elimine durerea fizica, iar tratamentele psihologice vizau sa paralizeze si sa anuleze emotiile si sentimentele!

Convingerea sa a fost ca cele mai multe raspunsuri la va primi cercetand corpul uman si simtirea asociata lui. Prin educatie veneram intelectul si desconsideram emotiile, suntem rationali, nu sentimentali. Nu avem incredere in emotii, pentru ca ele denatureaza, chipurile, informatia pe care o furnizeaza intelectul; sunt semn de slabiciunen neputinta de autocontrol si naivitate. Aici intervine paradoxul: veneram mintea si ignoram inima, dar instinctiv simtim ca nu este asa!

Este intelept sa simti! Inima si mintea nu sunt atat de separate. Din punct de vedere evolutionist, componenta emotionala a existat in creierul uman cu mult inainte de dezvoltatea ratiunii (neocortexului), suportul sau neuronal este in sistemul limbic (nucleii amigdalieni), iar acesti centri au evoluat si ei odata cu neocortexul si exercita o puternica influenta a tuturor functiilor cerebrale.Mai mult studiile din ultimul deceniu au demonstrat ca fluxul electromagnetic generat de inima este de aproape 5000 de ori decat cerebral, iar inima are independenta sa functionala data de nuclei neuronali proprii! (vezi cercetarile Hearthmat, Institutul de Matematica Inimii,n.n.).

Emotia si intelectul sunt partea aceluiasi intreg.IQ si EQ sunt in    interdependenta -incompleti si ineficienti unul fara celalalt. IQ este cel care face sa iai nota maxima la un test si se masoara cu diferite teste de inteligenta. EQ ne ajuta in relatiile personale si interpersonale si se apreciaza doar prin nivelul de succes si de performanta in viata cotidiana, la serviciu si in familie.

Multumirea si bucuria de a trai sunt indicatorii sai! Un EQ scazut face sa ne respingem semenii, sa esuam cu un IQ de invidiat in profesie si in luarea celor mai bune decizii. Daca IQ este relativ limitat genetic, EQ ofera posibilitati infinite de crestere, fiind dat de viata insasi. Coeficientul emotional se poate dezvolta la infinit, pe cand cel inteligenta este fix, predeterminat! Primul este un aliat mai puternic in viata concreta, al doilea .ne ajuta la teste!

Fiecare om poate sa evolueze si sa-si perfectionez la infinit EQ-ul. J. Segal propune pentru educarea EQ o adevarata "scoala" cu : un ciclu primar denumit scoala senzatiilor cu obiectivul denumit constientizarea emotiilor prin exercitii de formare a "muschiului emotional"; un curs liceal cu obiectivul de a accepta si tolera ceea ce simti realizat prin exercitii de cresterea muschiului emotional si un set de mantre ca cea anti-teama, de exemplu; un ciclu colegial destinat constientizarii active a emotiilor si perfectionarii muschiului emotional; si, un curs postuniversitar care are ca obiectiv dezvoltarea capacitatii empatice si trecerea de la inteligenta la intelepciune.

Ca un adevarat ghid practic, cartea lui Segal include la fiecrare capitol teste si exercitii practice. Partea a treia o denumeste INVATA SA FI TU INSUTI si indica zece trepte in dobandirea inteligentei emotionale. Este o perspectiva holistica in care sunt vizate toate laturile personalitatii umane.

Faceti din ingrijirea corpului o prioritate;

Simtiti cu trupul, nu cu mintea;

Constientizati-va permanent senzatiile;

Acceptati-va sentimentele;

Fiti deschisi in relatia cu ceilalti;

Actionati, astfel incat sa va simtiti folositor;

Fiti empatic;

Nu ascundeti ceea ce simtiti;

Folositi schimbarea pentru a evolua;

Orice ati face, nu uitati doza de umor.

Perspectiva oferita de EQ este umanista, inainte de a fi elitista. Fiecare individ uman se poate dezvolta la infinit si poate dispune de toate resursele necesare de a fi multunit de sine si de ceilalti, intelegandu-se mai bine pe sine, nu doar prin ceea ce crede despre el, cat din ceea ce simte ca este si poate fi. Terapia sa se centreaza pe emotie, pe constientizarea si trairea ei, pe autoaceptarea ideii ca suntem cu adevarat ceva daca suntem noi insine. Concluziile privind EQ sunt in concordanta cu noua ramura medicala denumita psihoneuroimunologia, potrivit careia persoanele care simt ca au pentru ce trai si vor acest lucru cu toata puterea simtirii au mai multe sanse in depasirea bolii si vindecare. Vindecarea inainte de a fi organica si fiziologica este informationala, psihica / emotionala; informatiile chimice din creier si din sistemul imunitar ar fi mai dense in zonele generatoare de emotii decat in oricare parte a organismului. D.Goleman pledeaza pentru includerea interventiei emotionale in vietile celor grav bolnavi printre procedeeele standard ale medicinei, iar J. Segal recomanda tehnicile sale de cultivare a emotiilor nu doar pentru lupta impotriva bolilor ci si pentru identificarea a ceea ce este cu adevarat important in viata si pentru a lua decizii vitale in fluxul vietii cotidiene. Simtind si exteriorizand emotii, activam centri amortiti ai creierului, dam energie si oferim obiective mintii.

"A trai viata este mult mai incitant decat a vorbi despre viata. Sper ca si voi simtiti la fel"- incheie J. Segal.

Rolul "simtirii" este evident in comunicarea care se doreste persuasiva. De cate ori incercati sa convingeti pe cineva si spuneti "Eu cred ca.."dati dovada de nesiguranta, nu convigenti, cu atat mai mult cand "citati o autoritate" (fie ea o carte, un profesor, un decret etc).

Simpla inlocuire a formulei "Cred ca " prin cea "Simt ca" va face brusc convingatori, ascultati cu interes si implicit interesanti.

b. Aptitudinile speciale sunt acele structuri ale personalitatii de natura instrumentala care asigura obtinerea unor performante deasupra mediei in anumite sfere particulare de activitate profesionala. Au la baza premise native, ereditare care tin de calitatile unor subsisteme strict individualizate ale personalitatii: analizatorul auditiv ( auzul absolut, memoria structurilor muzicale), analizatorul vizual (sensibilitatea cromatica, vivacitatea reprezentarilor, memoria formelor), subsistemul cognitiv ( combinativitatea imageriala, memoria verbala si numerica, rezolutivitatea figurala sau simbolica etc.)

Clasificarea aptitudinilor speciale se opereaza, de regula, dupa genul de activitati in cadrul carora se manifesta. Astfel se enumera: aptitudini artistice ( pentru literatura, pictura, sculptura, teatru tetc.); aptitudini stintifice ( pentru amtematica, fizica, biologie etc.); aptitudini sportive ( atletism, box, tir tetc.); aptitudini tehnice; aptitudini manageriale (pentru organizare, administratie, conducere-comanda etc.). Precizare: in interiorul fiecarei clase, se evidentiaza aotitudini cu un grad si mai mare de specializare. Asa cum precizam, aptitudinea speciala conditioneza nivelul peste medie al performantelor intr-un domeniu. Astfel persoanele cu aptitudini muzicale, spre exemplu, se ierarhizeaza pe o scala foarte larga- intre un punct limita inferior, ce marcheaza trecerea in " comun", pana la punctul valoric cel mai inalt in care putem vorbi de talent deosebit sau geniu.

Talentul denumeste ansamblul dispozitiilor functionale, ereditare si a sistemelor operationale dobandite ce mijlocesc performante deosebite si realizari originale in activitate ( P. Popescu- Neveanu, 1978). Apare ca o continuare a aptitudinii pe o treapta superiora de dezvoltare a acestei; se asociaza cu originalitatea si este efectul interactiunii, intermodelarii a unor diferite si eterogene aptitudini superior dezvoltate. Literatura de specialitate si experimentele au dovedit, spre exemplu, ca antrenamentul si educatia muzicala sporeste nivelul de performanta al elevilor la matematici ( G. Milaret), cat si faptul ca talentul nu se reduce la un optimum instrumental al personalitatii ci necesita o sinergie dintre aptitudinile centrale, sistemul atitudinal sau vectorial si munca.

Vocatia desemneaza " chemarea" catre o anumita activitate sau spre o "misiune" sociala prin care subiectul " simte" ca isi valorifica propriile aptitudini, se valorizeaza la maximum. Filosoful si psihologul roman C. Radulescu- Motru interpreteaza vocatia prin prisma filosofiei sale ( personalismul energetic) considerand-o ca fiind o sinteza de insusiri care obliga la manifestari personale, originale, creatoare de valori. Altfel spus, vocatia include si o organizare ierarhica a rolurilor sociale prin care se exprima o personalitate; un anume rol devine privilegiat in raport cu celelalte, care sunt auxiliare sau inhibate, iar Eul se autopercepe ca " realizat", exprimat " total".

Geniul desemneaza acea persoana cu o exceptionala dotatie si calitati ce conduc la realizari de insemnatate istorica; deschide un nou drum in cultura, tehnica, istorie tec..Implica nu numai un QI superior    ( peste 140) dar, in primul rand, creativitate exceptionala obictivata in " ceva", apreciat ca exceptional. Spre deosebire de talent, unde performantele sunt in coordonatele valorice ale epocii, al carui tezaur il imbogateste, performantele geniului creaza o epoca noua intr-unul sau mai multe domenii; geniul creaza un nou stil, un nou mod de gandire etc.