| CATEGORII DOCUMENTE |
| Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
| Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
| Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Imagistica mentala
Introducere 1
|
La inceputurile dezvoltarii psihologiei, cercetatorii si-au pus problema cum anume invata soarecii drumul printr-un labirint complex. Hull (1943) aprecia ca se invata un set de asocieri simple stimul-raspuns. Tolman insa (1932) considera ca soarecii isi formeaza un fel de imagine mintala a intregului labirint, de care se folosesc pentru a-si gasi drumul (Malim, Birch, Hayward, 2000). |
Introducere 2
|
In etologie au fost realizate o serie de studii asupra comportamentului teritorial animal si uman (M.Cociu). Notiunea de "comportament teritorial" surprinde faptul ca animalul indeplineste anumite activitati in zone cu o anumita localizare si in anumite perioade de timp. Etologii inteleg prin teritoriu un spatiu, individual sau colectiv, aparat . Teritoriile au functie adaptativa, prevenind suprapopularea unui biotip si permitand repartizarea eficienta a resurselor naturale ale acestuia, asigurand securitatea optima etc. Teritoriile sunt marcate optic, acustic sau olfactiv, desi nu se poate vorbi de existenta unor granite fixe. Desi nu este o entitate spatiala definitiv si precis delimitata, teritoriul are o structura spatiala bine diferentiata, cuprinzand locuri avand o semnificatie biologica precisa. Aceasta structura include doua categorii esentiale de elemente: puncte sau zone fixe (ex. punctul central -adapostul; zone de hranire etc.) cai de comunicatie sau trasee; in interiorul teritoriului sau, animalul nu circula oricum, ci foloseste cu regularitate anumite rute fixe, manifestand in afara lor dezorientare si nesiguranta, ce poate merge pana la panica sau stari de soc! |
Concluzie: animalele isi formeaza harti cognitive care le servesc orientarii in spatiu
Introducere 3
|
Locuiesc de x ani in orasul Pitesti si de y ani in cartierul X. In timpul saptamanii merg la facultate aproape zilnic (pe jos), si traseul pe care il parcurg il cunosc foarte bine, cunosc casele pe langa care trec si chiar obiceiurile proprietarilor acelor case - de pilda, de a-si spala masina in drum. Ma simt in siguranta cand parcurg acest traseu. De asemenea mai cunosc bine centrul, cartierele Z si Y unde am locuit anterior si unde am mai multi prieteni. Daca m-as trezi deodata intr-un loc oarecare acolo, m-as putea orienta repede in spatiu, caci am anumite repere. As putea de asemenea sa ghidez pe altcineva in teritoriul respectiv, ex. sa-i explic la telefon cum se ajunge din zona Y in zona X sau unde se gaseste magazinul de unde mi-am cumparat cerceii. Dar daca m-as trezi deodata in cartierul W, n-as recunoaste nimic din ce vad in jur, n-as avea nici un reper, n-as sti pe unde s-o iau ca sa ajung in punctul WW. Poate as incerca si un usor sentiment de teama. Si totusi daca cineva ma ghideaza, sa zicem tot prin telefon, si-mi spune "ia-o la stanga si apoi la dreapta, dupa cladirea albastra sunt eu", m-as descurca, pentru ca am o buna abilitate de orientare spatiala. Ca sa nu mai spun ca am terminat un liceu de matematica - fizica, deci daca cognitivistii au dreptate am aptitudini spatiale dezvoltate, desi poate nu chiar toate, pentru ca nu toate coreleaza, am vazut asta cand am facut testele din bateria de la Cognitrom Si in sfarsit, daca mi-ar cere cineva sa desenez harta orasului Pitesti, ce as sti sa desenez mai bine decat cartierul meu si mai ales rutele pe care le parcurg des - spre facultate, spre cartierele Z si Y. Stiu asta din experienta. Asadar, daca s-ar hotari un cercetator sa investigheze problematica hartilor mentale si a imaginilor mentale in general, m-ar putea alege pe mine drept subiect. |
Concluzie: si oamenii isi formeaza harti cognitive care le servesc orientarii in spatiu
Imaginile mentale
Imaginea mentala = o reprezentare cognitiva cu care opereaza SC, reprezentare care contine informatii despre forma si configuratia spatiala (pozitia relativa) a unei multimi de obiecte, in absenta actiunii stimulilor vizuali asupra receptorilor specifici
- i.m. sunt utile in rationamentele cotidiene, in orientarea in spatiu, in procesele de creatie
|
Obs. in psihologia traditionala, aceasta realitate era desemnata sub numele de reprezentari[2]; reprezentarile erau considerate preconcepte, interpuse intre imaginea perceptiva si concepte |
- termenul vizeaza: reveriile, imaginile onirice, imaginile formate pornind de la mesaje verbale; dar nu si: imaginea vizuala
- i.m. nu sunt entitati autonome, stocate ca atare in MLD, ci sunt produse prin analiza descendenta din baza de cunostinte in momentul in care o anumita sarcina solicita prezenta lor; presupun deci interventia procesarilor semantice (ex. procese de categorizare)
- desi exista o disputa in stiintele cognitive pe aceasta tema, majoritatea cercetatorilor (Z.Pylysyn, J.R. Anderson) afirma ca nu exista o memorie pur imagistica, un sistem mnezic consacrat exclusiv stocari si reactualizari i.m.; i.m. exista doar in ML, fiind produse imagistice temporare (ML avand o capacitate limitata), iar MLD este populata exclusiv de continuturi semantice.
|
Alti autori (Paivio, 1971) vorbesc de o codare dubla, semantica si imagistica. Ipoteza codului dual poate explica acuratetea memoriei imagistice de lunga durata (ex. faptul ca oamenii isi pot recunoaste dupa zeci de ani fostii colegi de liceu); se pare ca numele, eticheta verbala asociata imaginii mentale, faciliteaza recunoasterea imaginii. M.Miclea propune ipoteza codului triadic, afirmand ca in codarea unei imagini sunt implicate 3 coduri: imagistic, lingvistic si semantic |
Studiile experimentale au permis distingerea mai multor proprietati ale i. mentale:
reprezentarea relatiilor topologice (spatiale) dintre elemente (de aceea, notiunile de i.m. si reprezentare spatiala sunt considerate adesea echivalente);
lipsa sintaxei: i.m. se pot combina oricum si in numar nelimitat, independent de orice fel de reguli - reguli gramaticale, legitati fizice (ex. visul);
neutralitatea in raport cu valorile de adevar: i.m. nu au valoare de adevar, nefiind inca cunostinte;
nonizotropia elementelor: intr-o imagine mentala, elementele categorizate si procesate mai intens sunt mai bine reprezentate;
relatia cu imaginea vizuala: i.m. nu sunt legate de o anumita modalitate senzoriala, putand fi obtinute si prin alte mijloace decat perceptia vizuala (ex. pe cale tactil-kinestezica, la nevazatorii congenitali); i.m. sunt mai abstracte decat i. perceptive, continand doar acele elemente din imaginile perceptive care au fost procesate semantic. Datele din neuropsihologie sustin existenta unor mecanisme subiacente comune;
avand caracter abstract, permit operarea asupra unor atribute nonperceptive, fiind implicate in compararea unor proprietati abstracte, ex. inteligenta.
Procesarea imaginilor mentale
Sunt trei procesari specifice: generarea, transformarea, scanarea
Generarea imaginilor mentale prin compunerea (combinarea) altora
Transformarea imagistica: este de trei tipuri:
Nota. Transformarea i.m. este si ea componenta a abilitatilor spatiale, fiind masurata prin teste specifice, ex. testul Imagini mentale / transformari - bateria Cognitrom (Cluj), ce implica realizarea unor operatii de rotire a unui obiect-tinta alcatuit din 10 cuburi
Scanarea imaginilor mentale. Presupune inspectarea i.m.; operatia se realizeaza analog actiunii corespunzatore din mediul fizic
|
experiment clasic (Kosslyn si colab. 1978) subiectilor li se prezenta o harta a unei insule imaginare, pe care erau marcate 7 elemente: o plaja, o coliba, un lac, un arbore etc. instructiunea: de a memora harta ulterior, experimentatorul numea doua repere, sarcina subiectilor fiind de a scana, de a parcurge harta mintala de la un obiectiv la altul; cand realizau sarcina, actionau o tasta se masura TR concluzie: relatie liniara, pozitiva, foarte puternica (r= 0,97!!!) intre TR si distanta dintre cele doua locatii |
Inspectarea unei imagini mentale este pusa in relatie cu abilitatea de orientare spatiala, care se refera la capacitatea de a analiza un camp de stimuli din diferite perspective. Aceasta aptitudine spatiala se masoara si ea prin teste specifice, ex. testul Orientare spatiala - bateria Cognitrom (Cluj). Rezultatele la astfel de probe coreleaza bine cu performanta academica la disciplinele reale si sunt predictori valizi ai performantei profesionale in domenii precum ingineria etc.
Concluzii. Conform studiilor de meta-analiza, aptitudinea spatiala nu este una generala (un fel de factor g), fapt sustinut pe de o parte de studiile de neuropsihologie (operatii imagistice diferite sunt realizate de structuri neuroanatomice diferite) si pe de alta parte de inexistenta unor corelatii semnificative intre rezultatele la teste ce masoara aptitudini spatiale diferite (transformarea imaginilor, generarea de imagini mentale, orientarea spatiala) -poti obtine performante bune la un test si slabe la altul
Hartile psihologice
= reprezentari mintale ale unui teritoriu (mediu ecologic), in care figureaza:
marginile (vagi) ale unei zone;
punctele de reper si pozitia lor relativa;
caile de acces, obstacolele etc.
sunt proiectii cognitive ale zonelor unui anumit teritoriu; ex. "harta" litoralului, a orasului Pitesti, a strazii Targu din Vale;
aceste proiectii se realizeaza la scale inegale (unele parti sunt mai in detaliu reprezentate, ex. cartierul in care locuiesti);
sunt neuniform saturate psihologic; oamenii au fata de ele diverse atitudini (ex. exista zone evaluate ca placute sau periculoase);
sunt dobandite prin investigarea proprie a mediului (printr-un proces lent, prin experienta) sau prin consultarea unei harti geografice de exemplu;
servesc orientari (navigatiei) in teritoriu si stabilirii locatiei proprii in raport cu anumite repere;
explica comportamentul si starea subiectiva a oamenilor in mediul ecologic; ex. sentimentul sigurantei personale creste daca oamenii au o buna harta a teritoriului in care traiesc (si in special a zonei lor de rezidenta).
In investigarea hartilor mentale se folosesc mai multe metode, ex. solicitam subiectilor (cu rezidenta in parti diferite ale orasului) sa deseneze cat mai complet harta unui anumit teritoriu; este de asteptat ca harta mentala a zonei in care locuieste cineva sa fie mai bine dezvoltata decat a altor zone. Combinam (suprapunem) aceste harti, luand in calcul in primul rand reperele ce apar cu frecventa cea mai mare; distingem zone bine reprezentate si zone slab reprezentate etc. Obtinem astfel o harta-tip. Cel mai bine reprezentate sunt zonele umblate de multa lume (ex. centrul) si cele cu un anumit specific arhitectural sau social.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1648
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
