Influenta factorilor socioculturali asupra comportamentului psihic al persoanei

Influenta factorilor socioculturali asupra comportamentului psihic al persoanei

Psihologia sociala isi incepe actiunea de cunoastere si interventie de la nivelul particular-social, iar nu de la cel general-uman. Ca orice stiinta, ea trebuie sa se ridice de la particular la general; este ratiunea pentru care punctul ei de pornire e persoana, pentru ca la acest nivel al existentei incepe sa se manifeste viata psihica intru-un mod particular, concret si sintetic.

Dar ca orice stiinta care se doreste aplicativa, psihologia sociala nu-si poate permite sa ramana la abstractii (acestea nu pot fi aplicate in realitate in mod nemijlocit, oricat de corect ar fi construite din punct de vedere analitic). Adevarul abstract va trebui tradus in adevaruri concrete, aplicabile. Iar aceasta aplicare a cunostintelor vizeaza, pana la urma, tot persoana. Iata, deci, ca persoana reprezinta atat punctul de plecare cat si punctul de sosire al cercetarilor de psihologie sociala; de aceea, conceptul de "persoana" reprezinta o categorie centrala a psihologiei sociale, in ciuda faptului ca ea nu se ocupa doar de psihologia individului uman.

A. Conceptul de "persoana". Termenul vine din latina clasica, unde "persona" insemna :

- masca pe care o imbraca actorul (in sens de aparenta exterioara);

- rolul interpretat de actor (in sensul de manifestare pentru altii);

- actorul care juca un rol (in sensul de agent, de purtator al conventiei);

- personaj cu valoare sociala - economica, politica, juridica etc. (in sensul de indeplinire a unor atributii pe care individul le primeste prin conventie sociala).

Desi in aparenta aceste acceptii originare fac abstractie de "continutul intern" propriu fiecarui individ, ele sunt compatibile cu actuala paradigma a psihologiei sociale, deoarece atrag atentia asupra laturii exterioare, observabile, socializate a personalitatii. Ele ne sugereaza ca inca de la inceput, psihologia sociala a intuit un adevar la care s-a ajuns cu greu pe cale experimentala: unitatea esentiala intre "interior" si "exterior", inexistenta unei "personalitati-in-sine", abstrasa din contextul relational si indiferenta la influentele sociale. Altfel spus, influenta factorilor sociali asupra comportamentului persoanei nu reprezinta o actiune exterioara si ulterioara constituirii persoanei; ea reprezinta un factor constitutiv al personalitatii.

Dar inainte de a vedea in ce consta aceasta "influenta", sa vedem ce se poate intelege prin persoana ca sistem dinamic, ca organizare a subsistemelor psihofiziologice care, in cazul unui anumit individ, ii permite dar ii si limiteaza adaptarea la mediu. De unde vine originalitatea ireductibila a acestei adaptari?

Psihologul american Gordon Allport (1, pg. 48) intelege prin conceptul de "persoana" urmatoarele:

q         ansamblul dispozitiilor innascute sau dobandite de individ ;

q         organizarea ierarhica a dispozitiilor individuale ;

q         organizarea structural-functionala a dispozitiilor ;

q         organizarea adaptata a acestora, rezultata in urma interactiunilor cu mediul social (care se caracterizeaza prin unicitate si irepetabilitate).

Dupa cum se poate vedea, Allport are o viziune functionalista (antiesntialista) asupra insusirilor personale; acestea nu sunt considerate a fi a priori in raport cu relatiile sociale ale individului. Dar daca acceptam caracterul constitutiv al factorului "social", aceasta nu inseamna sa negam un fapt elementar: independenta relativa a proceselor psihice (data de constantele perceptiei, gandirii, afectivitatii), independenta ce face ca persoana sa nu se adapteze "la nesfarsit" la situatiile stimulative, ci sa le si selecteze, sa le evite sau sa le produca - altfel spus, sa se adapteze activ, punandu-si "amprenta" sa inconfundabila asupra mediului social, participand la producerea acestuia .

Componenta psihica a persoanei poate fi sistematizata astfel :

q         latura intelectuala (totalitatea proceselor cognitive);

q         latura dinamico-energetica (temperament, afectivitate, motivatie);

q         latura proiectiva (aspiratii, scopuri, idealuri) ;

q         latura relationala (trasaturile de caracter);

q         latura instrumentala (deprinderi, priceperi, capacitati, aptitudini).

Definitoriu pentru persoana nu este atat cantitatea componentelor psihice, cat gradul de armonizare si integrare a acestora, adica sinteza lor. Pierre Janet scria, la timpul sau, ca "persoana" se circumscrie unor notiuni foarte generale: unitate, individualitate, distinctie (2, p.6). Unificarea si distinctia sunt tendinte spontane (idem, p.9), incastrate in psihismul primar, in timp ce individualitatea este stimulata (sau nu) de factorii socioculturali⁽¹.

Persoana functioneaza ca un ansamblu de conditii interne (stari, insusiri, atitudini, montaje, predispozitii) ale reflectarii psihice si ale conduitei omului. Efectul psihologic al acestora (imaginea, atitudinea, reactia) este mediat si conditionat de particularitatile persoanei, care se prezinta ca o "prisma" cu multiple fatete :

- gradul de "prezenta" in situatie;

- starea de oboseala / de odihna;

- starea de boala / de sanatate;

- istoria dezvoltarii individuale.

Particularitatile mentionate mai sus formeaza un "filtru" pentru conditionarile exterioare individului; datorita acestui "filtru", ele se manifesta intr-o "ecuatie" unica, irepetabila de la un individ la altul. Pe de alta parte, combinarea lor limiteaza individualizarea, care nu ajunge niciodata atat de departe incat intre doi indivizi umani sa nu existe nici o asemanare; ea creeaza "spatiul de joc" pentru afirmarea "spontaneitatii" persoanei in determinarea conduitei sale. Altfel spus, nu vom intalni niciodata o spontaneitate absoluta, o conduita total nedeterminata si nepredictibila. Apare, astfel, posibilitatea cunoasterii si anticiparii comportamentului indivizilor in imprejurari determinate. Conceptul de "persoana" ne permite sa prevedem ce va face cineva intr-o situatie data.

B. Actiunea factorilor socio-culturali. Problemele pe care trebuie sa ni le punem, din punctul de vedere al psihologiei sociale, sunt urmatoarele: Cum se imbina psihologicul cu socialul in comportamentul oamenilor? Cum devin particularitatile psihice si psihofiziologice ale persoanei suport al rolurilor ei sociale? Cum se manifesta interactiunea dintre acestea?

Pentru a raspunde la aceste intrebari va trebui sa luam in considerare urmatoarele date obiective ale persoanei:

i - persoana este omul ca individ social;

ii - persoana este subiect al actiunii;

iii - persoana nu este un sistem inchis, suficient siesi, ci un subsistem deschis la alte subsisteme, precum si la macro-sistemul integrator.

i. Ca purtator al anumitor roluri, functii si relatii, omul este si obiect si subiect al procesului istoric; in aceasta dubla calitate, el este produsul epocii, al tarii, al evenimentelor contemporane, care contureaza evolutia istorica a societatii, precum si un produs al biografiei lui (al propriei sale istorii). De aceea, studiul persoanei trebuie sa abordeze conditiile sociale ale devenirii ei: epoca, tara, organizarea sociala, clasa, grupul de munca, colaboratorii si adversarii, familia (de provenienta si de apartenenta) etc. etc.

Toate aceste conditii constituie, prin intersectarea lor, ceea ce B.G. Ananiev a numit generic "situatii sociale ale dezvoltarii persoanei" (3, cap.VII). In tentativa noastra de a determina "spatiul de joc" al dezvoltarii personalitatii, care in urma cu doua decenii era redus de marxismul oficializat la apartenenta de clasa, mediul de provenienta (rural/urban), ocupatie, nivel de instruire, varsta si sex, am elaborat un concept similar: orizontul de viata (4).

Pe masura dezvoltarii persoanei, creste gradul ei de activism si de "subiectivitate", ceea ce se exprima in conturarea pozitiilor proprii ale persoanei in interiorul unui statut social dat⁽². Aceste pozitii se construiesc in forma unui sistem ierarhic de relatii sociale, privilegii, orientari, scopuri si valori care conditioneaza prestigiul, reputatia si popularitatea persoanei. Prin aceasta, persoana isi depaseste propriul ei cadru individual si devine un puternic "centru emitator" de influente psihosociale, provocand adesea efecte comportamentale neasteptate⁽³.

i i. Omul nu inseamna doar relatii si pozitii sociale, ci si o totalitate de activitati. Ele este nu doar persoana, ci si subiect. Coincidenta dintre "persoana" si "subiect" este o coincidenta fericita, insa mai rara decat contradictia dintre ele si se exprima in exterior prin daruirea sociala a persoanei (principalul indicator fiind abnegatia, in sensul antic al termenului).

Cercetarile experimentale arata ca atunci cand coincidenta nu are loc, efectele psihosociale sunt nefaste: destramarea structurii persoanei, dedublarea acesteia (cazul fiind un fenomen de masa in regimul totalitar din Romania) sau polarizarea functiilor in directia "persoane-lideri" / "subiecti-lideri" (grupuri scindate pe axa functional-oficial)⁽⁴.

iii. Omul nu este un sistem izolat, ci unul care se integreaza cu alte sisteme: relatii interpersonale, grupuri, colective. Fiecare dintre aceste sisteme repartizeaza functii si roluri fiecarui membru. Prin intermediul acestor micromedii, persoana interactioneaza cu macromediul social. Modul in care persoana inteactioneaza cu aceste micromedii si cu macromediul determina formarea modului de viata al individului. El poate fi mai mult sau mai putin uniform in cadrul unui "orizont de viata" (sau "situatie sociala" - dupa Ananiev), in functie de aportul original al individului⁽⁵.

Modul de viata poate deveni in asemenea grad "a doua natura" a omului, incat individul poate sa lupte pentru pastrarea lui la fel de acerb ca pentru supravietuire. Se cunosc numeroase cazuri in care indivizii au preferat sa moara decat sa-si schimbe modul de viata (de exemplu, epidemia de sinucideri in randurile oamenilor de afaceri si ale actionarilor la declansarea crizei din 1929-1933).

In marea majoritate a cazurilor, persoana este un sistem mobil, ale carui granite sunt relative: ele se largesc sau se restrang pe axa microsocial-macrosocial; se muta in functie de schimbarea grupului si a rolului. Intotdeauna exista pericolul ca individul sa nu poata trece usor si/sau complet dintr-un rol in altul (de exemplu, trecerea de la rolul de "studenta" la cel de "mama"); acest lucru are ca efect ratarea unui comportament pentru care persoana are, totusi, dispozitiile necesare.

Dupa cum vom vedea in punctul 2 al acestei teme, prin intermediul prescriptiilor, sanctiunilor si intaririlor sale, grupul creeaza persoanei anumite asteptari pe linie de rol, din care decurge conduita concreta a persoanei sub forma indeplinirii functiilor sociale ce i-au fost atribuite (a "rolului").