OPINIA PUBLICA;DEFINITIE CARACTERIZARE GENERALA SI ANALIZA NOTIUNII DE PUBLIC

OPINIA PUBLICA;DEFINITIE CARACTERIZARE GENERALA SI ANALIZA NOTIUNII DE  PUBLIC 

3. Opinia publica

Una dintre cele mai importante dimensiuni psihosociale ale vietii sociale, inerenta oricarei forme de comunitate umana o reprezinta fenomenul opiniei publice. Expresie a profundelor interactiuni dintre persoane, grupuri, organizatii si institutii sociale, pe de o parte, si un sistem de valori, norme, credinte, si cunostinte raportate la anumite elemente de interes general ale vietii sociale, pe de alta parte, opinia publica sintetizeaza semnificatia, interpretarea si importanta acordata de grupuri reale sau virtuale de persoane unor idei, fapte, actiuni, comportamente sau evenimente sociale. Este ecoul subiectiv generat in sanul multimilor de obiecte sau fapte sociale care nu le sunt indiferente.

Definire, caracterizare generala, functii psihosociale

Complexitatea si importanta opiniei individuale si de grup in determinarea si structurarea comportamentului social a fost sesizata de numerosi psihologi si sociologi, acestei teme fiindu-i dedicate numeroase studii si cercetari experimentale (24; 31; 32; 54; 59; 118; 204 s.a.). Cei mai multi sociologi au evidentiat caracterul imprecis si plurivalent al termenului de "opinie publica", identificandu-se peste 50 semnificatii diferite ale acestui concept; optiunea pentru o acceptie sau alta tinand in mare parte de perspectiva teoretica din care este abordata viata sociala - in general, si raportul dintre psihologic si sociologic - in particular. Pentru politologi, opinia publica reprezinta cea mai Importanta forta politica, de care orice guvernare trebuie sa tina cont. Pentru sociologi reprezinta modul de agregare a opiniilor individuale asemanatoare in probleme de interes public. Iar pentru psihologi constituie un fapt de constiinta individuala si colectiva, exprimat printr-o judecata apreciativa sau optativa asupra unei probleme controversate.

Pe fondul acestei diversitati de sensuri, este necesar sa aducem cateva clarificari asupra notiunilor conexe: acelea de "opinie" si "public" strans legate de notiunea mai larga de "opinie publica".

Sensul general al notiunii de opinie desemneaza o perspectiva de interpretare a unui fapt social, acceptata, sustinuta si promovata de o persoana sau grup social.

Este o parere sustinuta cognitiv, axiologic si atitudinal, la care persoana adera atat afectiv cat si motivational, datorita semnificatiei care i se acorda respectivului fapt social. Nu putem avea opinii despre lucruri care ne sunt total indiferente, necunoscute si straine de preocuparile noastre. De asemenea, trebuie remarcat faptul ca opiniile se formuleaza de regula in raport cu anumite situatii problematice care permit solutii si interpretari multiple. Astfel, pentru Albig, opinia este "exprimarea asupra unui fapt controversat", asupra caruia mai pot fi emise si alte pareri.

De remarcat ca, desi capata consistenta psihologica intr-un plan strict individual, opiniile sunt rezultatul unor ample procese interactive intre persoane, grupuri si institutii sociale, cu implicarea unor componente cognitive (de perceptie sociala, semnificare, interpretare si elaborare imaginara), axiologice (de raportare la sistemul de valori, norme si modele specifice persoanei sau grupurilor respective), afective (prin rezonanta emotionala generata de orice fapt semnificativ sau important pentru noi insine), motivationale (in masura in care faptul respectiv ne implica intr-o forma sau alta, nefiindu-ne indiferent) si atitudinale (prin care se exprima "montajul psihologic" relativ la o categorie de fapte din care face poate si cel la care se refera opina). Trebuie subliniata relatia foarte stransa dintre opinii, credinte si sistemul atitudinal, in masura in care orice atitudine implica o presupozitie cognitiva si axiologica generalizata si stabilizata, referitoare la o categorie de obiecte si fapte sociale. Gradul de stabilitate atitudinala se transfera si asupra opiniilor adiacente, rezultand un complex dinamogen, care prefigureaza actiunile viitoare ale persoanelor si grupurilor sociale.

Notiunea de public este strans legata de cea de grup social, real sau virtual. Pentru a deveni public, membrii unui grup social trebuie sa fie implicati - emotional, intelectual sau motivational - in desfasurarea unui fapt social. Adica trebuie sa manifeste un interes real pentru acesta, tocmai datorita participarii directe, ca actori sau spectatori activi la, desfasurarea unor evenimente.

Astfel, in conceptia lui G. Gurvitch publicul reprezinta o specie de grup uman, ai carui membri se caracterizeaza atat prin atitudini si opinii comune, cat si prin continuitatea ideilor si valorilor la care se raporteaza intr-o imprejurare sau alta. In sensul propus de G. Tarde, publicul apare ca o "formatie sociala spiritualizata", deci ca o multime reala sau virtuala, unita prin anumite valori, credinte si idei comune, capabila sa emita judecati apreciativ-optative asupra unor probleme de interes comun. Intr-un anumit sens, publicul reprezinta o comunitate spirituala, constituita pe anumite criterii variabile de la un caz la altul, dar de care subiectii participanti pot sa nu fie pe deplin constienti.

In toate cazurile, este vorba de o orientare relativ unitara a membrilor unui grup real (circumscris intr-un spatiu determinat) sau virtual (aflati la distanta unii de altii) in raport cu un eveniment cu semnificatie pentru categoria sociala din care fac poate. Astfel, in functie de modul de implicare, vom putea distinge mai multe categorii: a) publicul participativ (la un spectacol cultural - de pilda); b) publicul ocazional (constituit ad-hoc datorita unui eveniment neprevazut, dar care suscita un anumit interes); c) publicul ca asistenta institutionalizata sau semi-institutionalizata (participantii la o manifestatie de interes general); d) publicul virtual (format din categoriile sociale, dispersate spatial, pentru care un eveniment social poate avea importanta; alegatorii din campania electorala, de exemplu) s.a. Dintre multiplele variante de sensuri, in psihosociologie vom retine definitia care acorda publicului calitatea de comunitate virtuala, formata din oameni care au aceleasi atitudini sau credinte fata de aspectele actuale si semnificative ale vietii, desi pot fi dispersati in spatiu si fara constiinta apartenentei la respectiva comunitate.

Pornind de la aceste doua notiuni, opinia publica poate fi inteleasa cel mai simplu intr-o forma pur tautologica: ca opinie a unui public. Nuantand insa, vom identifica doua ipostaze ale acestei notiuni, implicand abordari complementare: a) ca fenomen psihosocial, care are drept rezultat aparitia la nivelul unor grupuri statistice a unor orientari relativ unitare in ceea ce priveste interpretarea unui fapt social semnificativ; b) ca produs concret al acestor procese interactive, constand din pareri sau judecati evaluativ-optionale referitoare la faptul in cauza; acestea, desi formulate sau decelabile la nivel individual, au caracter emergent la nivelul unor grupuri si categorii sociale, fiind rezultatul interactiunilor si interconditionarilor dintre persoane, grupuri, organizatii si institutii sociale. Complexitatea si importanta sociala a fenomenelor si proceselor psihosociale legate de structurarea si functionarea opiniei publice au condus la constituirea doxantologiei ca ramura a psihologiei sociale, dar si ca domeniu interdisciplinar de cercetare a acestei problematici. Aici se abordeaza din multiple perspective procesele de constituire, structurare, manifestare, evolutie, transformare si manifestare a opiniei publice in plan social, politic, economic, cultural, educational si psihoindividual - cu un accent deosebit pe tehnicile de evaluare si interpretare a opiniilor.

Datorita complexitatii acestei problematici, in literatura de specialitate vom intalni numeroase definitii si interpretari date notiunii de opinie publica, cele mai multe avand insa un caracter convergent sau complementar. Astfel, pentru Albig, opinia publica consta in opiniile individuale, asa cum rezulta din interactiunea lor in sanul unui grup determinat in ceea ce priveste o problema de interes comun. Pentru C. Zamfir si L. Vlasceanu, opinia publica reprezinta un ansamblu de cunostinte, convingeri si trairi afective manifestare cu intensitate relativ mare de membrii unui grup sau ai unei comunitati fata de un anumit domeniu de importanta sociala majora. Pentru Doob, opinia publicului este expresia atitudinilor oamenilor reuniti in grupuri in jurul unui subiect central, iar pentru P. Popescu-Neveanu este un fenomen psihosocial al carui continut este dat de aprecierea generalizata a unei populatii (grupuri) asupra diferitelor aspecte de interes ale vietii sociale.

Desi atat de diferite in forma, aceste definitii, ca si multe altele intalnite in literatura de specialitate releva cateva elemente comune, care pot constitui repere pentru intelegerea dimensiunilor operationale ale notiunii. Astfel: a) opinia publica este in mod evident expresia fenomenala a interactiunilor sociale cu caracter dinamic dintre persoane grupuri si categorii ale populatiei, pe de o parte, si idei, fapte, evenimente, obiecte sau comportamente sociale, pe de alta partea b) respectivele elemente au totdeauna o semnificatie (importanta) reala si actuala pentru subiectii care-si exprima opinia; c) aceste semnificatii nu au un caracter univoc pentru toate persoanele sau grupurile care constituie comunitatea in cauza; dimpotriva, elementele au un caracter problematic, fiind susceptibile la interpretari diferite si chiar opuse, in functie de o serie de factori psihoindividuali si psihosociali; d) constituirea opiniilor publice este rezultatul unui proces dinamic, avand intensitati, extensiuni si durate foarte diferite de la un caz la altul, in functie de structura publicului; e) formarea si manifestarea opiniei publice implica o multipla fundamentare si conditionare de ordin axiologic, cognitiv, afectiv, atitudinal si motivational; f) opiniile odata configurate si stabilizate prefigureaza de regula actiuni sociale reale sau potentiale din partea persoanelor sau grupurilor care le exprima: alegeri / respingeri, implicare/dezimplicare , participare/evitare etc.

Definitie

Pornind de la aceste sublinieri, vom defini sintetic opinia publica ca un fenomen psihosocial interactiv, care exprima interpretarea si semnificatia valorica acordata unor elemente concrete, actuale si controversate ale vietii sociale: idei, fapte, evenimente, comportamente sau obiecte de interes general.