INCONSTIENTUL

Definirea inconstientului

Freud, dar si alti autori, au definit inconstientul intr-o maniera restrictiva si exclusivista, considerandu-l un rezervor al tendintelor infranate, inabusite, refulate, frustrate. Inconstientul este cel care explica lapsusurile, pseudoamneziile, actele ratate, visele etc.

Inconstientul a fost definit si prin accentuarea unui element, ignorand alte elemente. Astfel, Pierre Janet definea inconstientul lasand la o parte fenomene psihice aflate in acelasi stadiu, dar in stare latenta (deprinderile, faptele de memorie, tendintele). El spunea: "un act este inconstient fata de cutare operatie de ordin mai inalt".

Alti autori au definit inconstientul intr-o maniera negativa, aparand ca haos, ca irational, involburare de pulsiuni oarbe ce nu cunosc nici o organizare, cu efecte dezorganizatoare si inhibitive asupra vietii psihice, ca tinand chiar de patologia mintala.

Psihologia contemporana defineste psihicul intr-o maniera extensiva si pozitiva, ca fiind o formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii. Din definitiile de mai sus se pot extrage anumite caracteristici ale inconstientului:

      Inconstientul, avand o functionalitate mai putin previzibila, nu trebuie sa deducem ca el ar fi lipsit de ordine. El dispune de o organizare foarte personala. Neaga ordinea impusa de constiinta, dar aduce o alta ordine, ordinea propriei sale subiectivitati;

      Datorita faptului ca inconstientul se manifesta impulsiv nu trebuie sa se traga concluzia ca structurile sale nu sunt suficient conturate. Ey considera ca principalele structuri ale cunoasterii sunt:

sistemul neurovegetativ sau autonom cu functiile sale (respiratie, circulatie, digestie etc.);

automatismele psihologice sau "inconstientul subliminal";

baza inconstienta a persoanei, care contine stadii arhaice.

      Din faptul ca inconstientul este considerat o infrastructura confuza a vietii psihice, nu trebuie dedus faptul ca el ar avea un rol negativ. Inconstientul indeplineste urmatoarele roluri:

rol de energizare si dinamizare a intregii vieti psihice;

rol de facilitare a procesului creator, contribuind la realizarea unor combinari si recombinari spontane;

rol de asigurare a unitatii Eului, inconstientul fiind principalul depozitar al programelor informationale si al tensiunilor motivationale.

Natura si rolurile inconstientului

Natura inconstientului

Analizele comparative facute intre constiinta si inconstient, prima aparand ca reflexiva, critica, rationala, iar cel de-al doilea ca afectiv, spontan, invaluit in mit, legenda, vis, au condus la concluzia ca inconstientul ar fi de natura preponderent afectiva. Acest fapt a fost sesizat si de Yung, care considera ca arhetipurile, imagini condensate si colective, desi instinctive, sunt deopotriva apropiate de sentimente si de idee.

Ey arata ca, in legatura cu intrebarea daca inconstientul este constituit din imagini sau din cuvinte, au fost formulate doua teze divergente:

prima teza reflecta gandirea lui Freud din etapa cand inconstientul era considerat autonom, scapand oricaror formulari care au loc in constiinta sau in inconstient. Ca urmare, inconstientul apare format exclusiv din imagini, perceptii interne sau fantasme si din evenimentele cristalizate ale preistoriei individului;

a doua teza sustine ca inconstientul este structurat ca un limbaj si deci, se poate comunica cu el, insa cu conditia de a-l auzi.

Lacan afirma ca inconstientul vorbeste in om, ca el poate fi structurat prin intermediul limbajului, metaforelor, avand capacitatea de "a vorbi" pentru a dezvalui sau a ascunde inconstientul.

Inconstientul cuprinde tot ceea ce este opac, tot ce nu poate fi spus sau nu trebuie spus, fiind interzis de sensul existentei. Cum insa dezvaluirea lui prin metoda asociatiilor verbale este singura cale de eliberare si insanatosire inseamna ca interactiunea dintre imagini si cuvant, "verbalizarea" imaginilor, a fantasmelor profunde sau refulate, reprezinta esenta inconstientului.

Rolurile inconstientului

Cei mai multi autori au subliniat rolul negativ, turbulent al inconstientului, dar au existat si unii autori care au evidentiat rolul si valoarea pozitiva a acestuia in raport cu conduitele si comportamentele individului. Yung, de pilda, credea ca inconstientul este chiar superior constientului, deoarece el ar contine toata intelepciunea ce i-a fost conferita prin experienta a mii de ani. Inconstientul creeaza combinatii subliminale, care sunt cu mult superioare combinatiilor constiente prin "finetea si importanta lor".

In ultimul timp, implicarea inconstientului in procesarea informatiilor, in solutionarea problemelor, chiar in actele de creatie a devenit un fapt comun in psihologia contemporana. Psihologia transpersonala acorda inconstientului un loc si un rol de prim ordin, implicandu-l in cele mai neobisnuite experiente transpersonale: embrionare si fetale, ancestrale, colective si rasiale, filogenetice etc.

Tipuri de inconstient

Freud deosebea trei tipuri de inconstient:

unul latent sau preconstient, care cuprinde starile psihice susceptibile de a deveni constiente;

altul format din faptele psihice refulate;

al treilea constituind partea cea mai importanta a eului ideal.

Noile orientari psihologice au scos in evidenta trei tipuri de inconstient:

inconstientul cerebral;

inconstientul colectiv;

inconstientul cognitiv.

Inconstientul cerebral

Acest tip de inconstient este inconstientul fiziologic, inconstientul reflex, automat, care intra in functiune fara ca individul sa-si dea seama, dar care afecteaza viata psihica constienta.

Unificarea functionala a axei cerebro-spinale, ca si extinderea de la maduva spinarii la creier a proceselor reflexe au constituit modalitati care au impus notiunea de inconstient cerebral. Cei care studiau viata psihica, normala sau patologica, au avansat ideea potrivit careia o mare parte a cerebratiei este in realitate automata si inconstienta.

In 1853, William Carpenter a introdus notiunea de "cerebratie inconstienta", el fiind adevaratul popularizator al acestei notiuni.

Formularea si argumentarea teoretica si chiar experimentala a existentei inconstientului cerebral a condus la redimensionarea viziunii asupra vietii psihice a individului, constiinta, prezenta intotdeauna si oriunde, lasand "loc" si "timp" si pentru manifestarile inconstiente.

Inconstientul colectiv

Daca inconstientul cerebral era de natura fiziologica, materiala, inconstientul colectiv este de natura pur psihica, spirituala.

Gustave Le Bon afirma ca inconstientul colectiv (al multimilor) este caracterizat prin inhibitia colectiva a functionarii intelectuale, prin exagerarea rolului afectivitatii, prin reducerea acestuia la viata psihica a primitivilor sau a copiilor. Dupa Le Bon, inconstientul colectiv se caracterizeaza prin:

impulsivitate, mobilitate, iritabilitate, sugestibilitate si credulitate;

exagerare si simplism in sentimente;

intoleranta, autoritarism si conservatorism;

moralitate joasa;

disparitia vietii cerebrale si preponderenta celei medulare;

disparitia personalitatii indivizilor.

Pentru Freud, inconstientul colectiv cuprinde elemente ce se regasesc in orice inconstient individual, ele fiind deci comune mai multor indivizi (de ex. Complexul lui Oedip).

Dupa Yung, psihicul se compune din trei niveluri:

constientul - reprezentat de Eu , format din ganduri, sentimente, perceptii, amintiri;

inconstientul personal - consta in acele continuturi care au devenit inconstiente si din acele continuturi ce sunt de fapt perceptii senzoriale, care datorita prea slabei lor intensitati, nu au ajuns niciodata in constient. Inconstientul personal este alcatuit din complexe, fiecare complex fiind legat de catre un arhetip, deoarece complexele sunt personificari ale arhetipurilor , modalitati in care arhetipurile se manifesta in psihicul fiecarei persoane;

inconstientul colectiv - este general uman, constituind, de fapt, substratul oricarui psihism individual. Inconstientul colectiv contine arhetipurile si Sinele.

Inconstientul colectiv este un strat abisal al structurii psihice, o alta lume, o lume in oglinda care se contrapune imaginii noastre constiente despre lume. Continuturile inconstientului colectiv sunt reprezentate de ceea ce Yung a denumit, la inceput "imagini primordiale", iar apoi arhetipuri.

Arhetipurile sunt structuri psihice identice, comune tuturor, constituind mostenirea arhaica a umanitatii. Ele nu sunt structuri pur psihice, ci structuri functionale duale: structuri psihice si structuri nervoase. Cele mai cunoscute arhetipuri sunt:

umbra - partea diabolica sau sadica a personalitatii, formata ca urmare a atrocitatilor savarsite de oameni de-a lungul timpului;

anima - imaginea colectiva a femeii in psihologia barbatilor;

animus - imaginea colectiva a barbatului in psihologia femeilor.

In conceptia lui Yung, anima si animus apar ca mijlocitori intre constient si inconstient.

Rolul inconstientului colectiv este de a initia, controla si mijloci trairile si manifestarile comportamentale tipice tuturor oamenilor, indiferent de epoca istorica, localizare geografica, clasa sociala, nationalitate etc.

Inconstientul cognitiv

Notiunea a fost lansata de cognitivisti, in general, si de psihologia cognitiva, in special. Harry Hunt considera ca orice psihologie a sinelui ar fi reziduala daca nu ar fi caracterizata si din punctul de vedere al unor functii care pot fi si inconstiente. Considerarea inconstientului cognitiv nu un domeniu separat sau un sistem inchis in el insusi, ci un proces pe cale de constientizare, in anumite conditii, este capabil de o anumita forma de reflectie in interiorul constiintei in desfasurare. Inconstientul cognitiv este o parte a unei tendinte inerente de a deveni constiente sau un aspect al unei preconstiinte care se va dezvalui intr-o constiinta implicita.

Relatia dintre constient si inconstient

Constientul si inconstientul sunt momente functionale inseparabile ale psihicului uman. Ca urmare, in functie de diversele ipostaze ale manifestarilor comportamentale apartinatoare individului, constientul si inconstientul vor fi coordonate si alternante prin praguri mobile. Aceasta inseamna ca ceea ce la un moment dat este constient la un alt moment dat poate deveni inconstient. Continuturile psihice constiente se stocheaza in inconstient.

Tipuri de relatii intre constient si inconstient

Relatiile circulare - constau in faptul ca oricare dintre continuturile constientului trece in inconstient, pentru ca in urma germinatiei sa treaca din nou, nu neaparat toate, in constient.

Relatiile de subordonare integrativa - presupun subordonarea si dominarea unuia de catre celalalt. Relatiile de subordonare integrativa dintre constient si inconstient iau doua forme distincte:

dominarea inconstientului de catre constient - constientul prin actiunile si operatiile lui proprii tine in frau impulsurile inconstientului, mai ales unele dintre pornirile lui care vin in contradictie cu valorile sociale unanim acceptate;

dominarea constientului de catre inconstient - aceste relatii apar cu precadere in starile de afect, de transa creatoare, in inspiratie, in starile patologice care presupun o rasturnare a raporturilor firesti.

Relatiile de echilibrare - presupun realizarea unui usor balans intre starile constiente si cele inconstiente, fara predominanta unora sau altora dintre ele (starile de atipire, de reverie, spontaneitate, contemplatie).

In dinamica vitala a constientului si inconstientului principalul sistem de referinta ramane constiinta, deoarece prin intermediul ei omul re-produce in mod adecvat realitatea, asa cum este ea, si numai in virtutea acestui fapt el isi poate conduce si regla corespunzator conduita.

Terapii derivate din relatiile "constient-inconstient"

Freud, care a descris inconstientul dinamic a facut apel la cura psihanalitica in calitate de tehnica terapeutica. Alti autori, descriind inconstientul existential (ceea ce este trait, dar nu este recunoscut) au propus psihoterapia existentiala.

Mai recent, s-a propus o noua forma de psihoterapie, si anume psihoterapia fenomenologica existentiala, care incearca sa sintetizeze patru tipuri de cercetari:

filosofia existentei - considerarea lucrurilor ca atare si nu ca simboluri;

analiza existentiala - incercarea de a patrunde in lumea experientei pacientului;

psihanaliza umanista - cu accent pe angoasa alegerii ca determinant al nevrozei;

psihologia umanista - accentul cade pe valorile inalte ale omului: libertate, creativitate, constiinta de sine, potential uman.