Invatarea si reusita scolara privite prin prisma pedagogica si psihologica

Invatarea si reusita scolara privite prin prisma pedagogica si psihologica

*Conceptul de invatare , invatarea scolara ; factorii si bazele neurodinamice ale invatarii; tipuri ,forme si niveluri ale invatarii ;procesualitatea actului de invatare ;diferente individuale de invatare

Invatarea ca fenomen complex , dinamic , multilateral are un continut bogat si o sfera larga de cuprindere. De aceea este necesara desprinderea a doua acceptiuni ale notiunii de invatare : una mai larga , mai extinsa si alta mai restrictiva , care sa vizeze doar invatarea scolara.

a)acceptiunea extensiva a invatarii

Iata cateva definitii prezente in lucrarile de specialitate :

o       " invatarea este orice achizitie noua de comportament , ca rezultat al exersarii menite sa satisfaca adaptarea la mediu";

o       "invatarea este insusirea de catre organism a unor raspunsuri la situatii pentru care nu detine posibilitati ontogenetice" ;

o       " invatarea inseamna explorarea vie si activa a situatiilor , cu posibilitatea de a sparge tiparele comportamentale existente si a elabora forme noi de comportare , solutii creatoare"(1,pag 38)

Analiza acestor definitii evidentiaza prezenta catorva elemente care exprima esenta fenomenului respectiv.

In primul rand se contureaza faptul ca a invata inseamna a asimila (a achizitiona , a dobandi , a insusi ) ceva anume . Acest " ceva" este extrem de amplu si variat : notiuni , concepte , coduri , relatii , operatii si structuri cognitive , tipuri afective si atitudini , conduite , scheme actionale , reactii , sisteme de valori , comportamente sociale , etc.

In al doilea rand se constata ca invatarea se asociaza cu modificarea , cu schimbarea comportamentului .Nu orice modificare insa este produs al invatarii . Sunt rezultate ale invatarii modificarile de comportament care:

o       Sunt de natura centrala ;

o       Au un caracter individual;

o       Au un caracter stabil;

o       Duc la aparitia unor comportamente noi ;

In al treilea rand se retine ca invatarea are un pronuntat caracter adaptativ , finalitatea ei constand in mai buna adaptare la mediu.

Strangand la un loc aceste elemente se defineste " invatarea ca fiind procesul destinat achizitionarii unei experiente noi , formarii unor capacitati si deprinderi care sa permita individului rezolvarea unor situatii problematice , inainte inaccesibile , sau optimizarea relatiilor sale cu lumea inconjuratoare".

( 1, pag 40)

b)acceptiunea restrictiva a invatarii, ca invatare scolara

Invatarea scolara , realizata in cadrul procesului instructiv educativ , capata o serie de particularitati . Cele mai importante dintre acestea sunt urmatoarele :

o       Se realizeaza in cadre si cu mijloace institutionalizate , fiind reglementata de norme , legi , regulamente ,structuri de organizare si functionare ;

o       Este un proces dirijat din exterior care tinde , spre etapele finale ale scolaritatii , sa devina un proces autodirijat ;

o       Proces strict controlat dar care , cu timpul tinde sa devina autocontrolat ;

o       Este un demers constient ;

o       Are un pronuntat caracter secvential ;

o       Dispune de un caracter gradual ;

o       Este un proces relational mijlocit ;

o       Are un pronuntat caracter informativ / formativ.

Factorii si bazele neurodinamice ale invatarii .

Invatarea influenteaza dezvoltarea psihica , care la randul ei este influentata de o serie de factori sau conditii variabile . Acestia se impart in doua categorii : factori interni si factori externi .

Factorii interni ai invatarii se subimpart in factori biofizici(potentialul genetic , dezvoltarea fizica generala , echilibrul fiziologic , particularitatile organelor de simt , starea generala de sanatate ) si factori psihoindividuali (nivelul de cunostinte , cantitatea si calitatea experientei anterioare , capacitatea de a invata , scopurile , motivele si aspiratiile prezente sau absenta deprinderilor de a invata ; particularitatile spiritului de observatie ; organizarea perceptiv - motorie calitatile atentiei , memoriei , vointei ; nivelul si modul de utilizare al inteligentei ; calitatea starii de pregatire pentru invatare )

Factorii externi ai invatarii cuprind :

o       Factori sociali :conditiile generale social-istorice in care traieste    individul sau cele particular -familiale;

o       Factori pshihosociali: relatiile interpersonale , grupul , climatul stimulator sau franator al clasei;

o       Factorii ergonomici: de ambianta naturala sau fizica -iluminat .zgomot ,temperatura, etc.;

o       Factori igienici : regimul alimentar si de odihna;

o       Factori pedagogici: particularitatile materialului de invatat -natura , volum , grad de familiaritate , personalitatea cadrului didactic , etc.

In procesul invatarii este important sa se asigure coincidenta cea mai fericita a acestora, altfel efectele sunt nefavorabile .

Ca activitate psihica complexa , invatarea are la baza o serie de mecanisme neurodinamice si neuropsihice complicate , a caror cunoastere este importanta pentru organizarea procesului instructiv - educativ . Fara a intra in amanunte amintim ca acestea sunt : mecanismele neurofiziologice , mecanismele neurochimice si mecanismele bioelectrice.

Tipuri , forme si niveluri ale invatarii

Tipul de invatare reprezinta notiunea generala , integratoare ; fiecare tip de invatare dispune de forme variate de invatare si , in sfarsit , fiecare sau aproape fiecare forma de invatare se realizeaza la niveluri distincte.

Tipurile , formele si nivelurile invatarii sunt : ( 1,pag 43)

Tipurile invatarii

o       Invatarea didactica din experienta altora (indusa , interinvatare)

o       Urmareste formarea dimensiunii intelectual -cognitive a personalitatii ;

o       Poate avea loc in conditii individual solitare;

o       Are scop instrumental operational.

o       Invatarea sociala , din propria experienta (autoinvatare)

o       Urmareste formarea dimensiunii moral-axiologice , motivationale , social-comportamentale ;

o       Are loc numai in contexte interpersonale si de grup, apare ca reinvatare;

o       Are scopuri umaniste , pregateste pentru viata sociala .

Formele invatarii

o       Dupa continutul lor(ce invatam ?)

o       Sa percepem-invatarea perceptiva;

o       Sa vorbim - invatarea verbala;

o       Sa actionam - invatarea motorie;

o       Sa gandim-invatarea cognitiva;

o       Sa operam-invatarea operationala;

o       Sa traim anumite stari afective-invatarea afectiva;

o       Sa respectam normele morale-invatarea morala.

o       Dupa modul de actiune cu stimulii (ce facem cu stimulii ?)

o       Ii legam unii de altii-invatarea asociativa;

o       Ii repetam -invatarea repetitiva;

o       Ii extindem asupra unei intregi categorii -invatarea prin transfer;

o       Ii diferentiem - invatarea discriminatorie ;

o       Ii recunoastem -invatarea prin recunoastere ;

o       Ii reproducem -invatarea prin imitatie;

o       Ii identificam -invatarea prin identificare.

o       Dupa modul de organizare al stimulilor (cum organizam stimulii ?)

o       Succesiv , unul dupa altul , intr-o ordine stricta-invatarea algoritmica;

o       Ramificat, dupa un plan pe baza de incercare si eroare -invatarea euristica;

o       Sub forma de program -invatarea programata;

o       Prin organizare logica -invatarea inteligenta;

o       Prin combinare si recombinare -invatarea prin descoperire si invatarea creativa.

Nivelurile invatarii

o       Insuficient constientizat (neconstientizat imediat)

o       Invatarea spontana;

o       Invatarea latenta;

o       Invatarea hipnotica;

o       Invatarea prin somn(hipnopedia).

o       Constient ,dirijat

o       Invatarea prin intelegere;

o       Invatarea prin anticipare;

o       Prin rezolvare de probleme.

Se remarca faptul ca , in practica scolara , primele doua tipuri de invatare sunt cel mai adesea disjuncte , pierzandu-se din vedere ca invatarea sociala poate constitui o sursa facilitatoare sau perturbatoare a celei didactice . Cat priveste celelalte doua tipuri , la anumite niveluri de varsta , intre acestea se creeaza o oarecare opozitie : copiii mici tind sa invete doar din experienta altora , in schimb , adolescentii exacerbeaza rolul invatarii din experienta proprie . Imbinarea si corelarea celor doua tipuri de invatare la orice nivel de varsta apare ca o necesitate .

Multitudinea formelor invatarii atrage atentia asupra utilitatii varierii comportamentelor didactice ale profesorilor care , de multe ori sunt tentati sa practice curent una , cel mult doua forme de invatare .Educarea elevilor de a practica ei insisi cat mai multe forme ale invatarii se soldeaza cu efecte pozitive .

De asemenea se impune luarea in considerare in egala masura si a efectelor nivelului insuficient constientizat al invatarii .

Procesualitatea actului de invatare

Intr-un consens unanim, psihopedagogii considera ca invatarea este un proces care angreneaza personalitatea umana in ansamblul ei.

Indiferent care este continutul invatarii , incepand cu cea mai simpla sarcina si incheind cu cea mai complexa , de fiecare data intra in joc un lant de mecanisme , incepand cu cele de receptare si ajungand pana la cele de prelucrare , interpretare si valorizare a ceea ce s-a receptat. Din aceasta perspectiva, invatarea , ca proces , consta in generarea de raspunsuri adecvate unor situatii in care este plasat cel care invata .

Schematizand putin lucrurile am putea spune ca demersul investigativ asupra invatarii reclama urmatorul algoritm general :

o       Delimitarea si precizarea sarcinii ce urmeaza sa fie invatata;

o       Descifrarea mecanismelor psihologice interne pe care le angreneaza invatarea sarcinilor respective (procesualitatea invatarii);

o       Circumscrierea conditiilor interne si a celor externe in care are loc invatarea .

Caracterul procesual al invatarii include mecanismele psihice interioare implicate in invatarea sarcinii respective .Aceste mecanisme imbraca nuante diferite in functie de continutul sarcinii si de legitatile vietii psihice ale celui care invata .Ele ar putea fi grupate in doua categorii: mecanisme instrumental -operatorii si mecanisme motivationale . Si unele si altele dispun , la randul lor , de un substrat neuronal , invatarea fiind un atribut al creierului.

In ansamblul sau , sensul procesual al invatarii este rezultanta interactiunii dintre componentele instrumental operatorii si cele motivationale . "Cum" se desfasoara invatarea si " de ce" iata cele doua intrebari ale caror raspunsuri ofera o imagine asupra procesualitatii ei .

Diferente individuale de invatare

Fiecare individ constituie o personalitate , care se structureaza si se construieste in ritmuri diferite pe tot parcursul existentei sale .

Personalitatea confera omului identitate proprie , non-repetitiva , unicitate , expresie a unei anume imbinari a variabilelor sale interne , unele dintre acestea impunandu-se cu o intensitate mai puternica in structura de ansamblu a acestui construct uman.

Toate acestea imprima procesului de invatare un caracter individual. Mecanismele generale ale acestui proces se nuanteaza de la un elev la altul.

Devenirea fiintei umane este rezultanta interactiunii dintre natural si social ,sinteza unica si originala , proprie fiecarui om.

"Acceptand sensul complementar al interactiunii dintre cei trei factori: ereditate , mediu si educatie , vom considera ca originea diferentelor individuale in invatare s-ar datora influentelor combinate ale acestor factori ."(2 , pag 150 )

Sintetizand aspectele mai semnificative ale diferentelor in invatarea scolara in functie de originea lor , le putem enunta pe urmatoarele :

o       Statutul socio-economic al familiei ; nivelul cultural si climatul psihosocial din interiorul ei ;

o       Inteligenta ;

o       Creativitatea ;

o       Stilul cognitiv ;

o       Tipologii umane.

Mediul familial cu toate elementele pe care le include constituie pentru copil un univers microsocial generator de diferente pentru activitatea de invatare din scoala .Cunoasterea de catre dascal a unor dificultati si disfunctionalitati din interiorul sau poate constitui cadrul de referinta pentru initierea unor masuri compensatorii.

Pentru invatarea scolara inteligenta se exprima prin capacitatea de a invata si abilitatea de a se adapta cu succes la situatiile noi pe care le ofera tot timpul viata scolara .Diferentele individuale concentrate in performantele obtinute se explica si prin prezenta inteligentei , indiferent de ipostazele abordarii sale . Mai mult ,in literatura de specialitate se vorbeste de "teoria inteligentelor multiple" fiecare generand performante superioare intr-un anumit domeniu(inteligenta lingvistica , inteligenta muzicala , inteligenta logico-matematica , etc.)

Din perspectiva invatarii, potentialul creativ imprima un mod nou , original ,independent si imaginativ de a gandi sau de a face ceva. El se obiectiveaza in performantele originale ale elevilor .

Fiecare elev dispune de un potential propriu de creativitate care , in conditii favorabile , se actualizeaza in procesul invatarii , generand diferente individuale in calitatea performantelor obtinute .

Variatiile individuale in invatare sunt determinate si de stilul cognitiv al celui care invata .Fiecare individ are propriul sau stil cognitiv.

Stilul cognitiv impune modalitati diferite de percepere si organizare a informatiei .El desemneaza deci caile preferate pe care indivizii le adopta pentru procesarea si organizarea informatiei si pentru raspunsurile la stimulii din mediu.

Tipologiile umane includ un set de trasaturi ce pot fi atribuite mai multor oameni .

Temperamentul exprima dimensiunea dinamico- energetica a personalitatii umane .Fiecare elev dispune de un ansamblu de trasaturi temperamentale care vor imprima diferente individuale in invatare .

O alta tipologie psihologica este cea care se intemeiaza pe dimensiunea introversiune-extraversiune .Aceasta tipologie a fost teoretizata de C.G Yung.

Aceste tipologii impun variatii individuale in invatare ,manifestate nu atat asupra performantelor ca atare cat , mai ales , a derularii interne a procesului care conduce la aceste performante .

Golu, P., Zlate, M., Verza, E., Psihologia copilului- manual pentru clasa a XI a scoli normale, E.D.P., Bucuresti, 1994.

Nicola, I., Tratat de pedagogie scolara, E.D.P., Bucuresti, 1996.