Modalitati de concepere a personalitatii abordabile prin chestionare

Modalitati de    concepere a personalitatii abordabile prin chestionare

1. Modelarea personalitatii ca un sistem de dimensiuni sau trasaturi

Constructia testelor de personalitate a fost influentata in cea mai inalta masura de teoriile care concep personalitatea ca un sistem (structura) de trasaturi, acestea din urma fiind intelese ca moduri specifice si carecteristice de comportament, cunoastere, simtire.

Prin termenul de trasatura de personalitate inlelegem o dispozitie sau caracteristica subiacenta ce poate fi folosita ca explicatie pentru regularitatile si consistenta comportamentului individual (Dictionary of psychology, 1985). Acest sens de definire a trasaturilor de personalitate implica o baza explicativa, o teorie asupra personalitatii, datele recoltate prin teste neputand fi interpretate fara cunoasterea acestei    teorii.

In perioada de construire a marilor teste empirice, Wiggins definea o trasatura de personalitate ca un pattern de comportament observabil si nu ca o simpla dispozitie psihica (explicatia comportamentului putand fi gasita la un alt nivel), in timp ce actualmente tendinta este aceea de a concepe trasaturile ca si constructe explicative.

Costa si Mc Crae definesc trasaturile de personalitate ca dimensiuni ale diferentelor individuale privind tendinta de a aparea / prezenta patternuri consistente de gandire si actiune. Exista doua implicatii ale acestei idei:

a. Reliefarea (prin teste adecvate) a acestor trasaturi ne da posibiitatea de a infera asupra subiectului si mai ales asupra comportamentului, gandirii, simtirii concrete a acestuiea si

b. Putem vorbi despre trasatura ca prorpietate a unui individ ce justifica plasarea sa de-a lungul unei dimensiuni a psihismului (bipolaritatea factoriala),. Trasatura devenind astfel o explicatie posibila asupra comportamentului persoanei.

2. Structuri cognitiv-preferentiale de personalitate

Modelarea personalitatii in termeni de structuri preferentiale reprezinta o tendinta complementara celei in care personalitatea era abordata prin trasaturile sau dimensiunile de baza.. Aceasta tendinta este preocupata de structurile si tipurile comune. Este vorba de o abordare, o perspectiva diferentiala versus una bazata pe ceea ce este comun interindividual (o abordare idiografica sau una nomotetica dupa Allport). Ideea de baza a acestei abordari este aceea conform careia fiecare individ prezinta o echilibrare specifica a unor tipuri sau structuri de baza.

De baza in aceasta abordare sunt teoriile asupra tipurilor, dintre care una fundamentala este cea jungiana. Aceasta din urma se particularizeaza cumva prin faptul ca a condus la viziuni care imbina, sintetizeaza aceasta tendinta cu cea diferentiatoare. In psihologia personalitatii au fost construite numeroase tipologii, pornind de la presupunerea ca exista patternuri coerente de comportamment sau stiluri consistennte de actiune suficient de bine definite pentru a permite o taxonomie a persoanei de-a lungul acestor tipuri.

Pana in anii 80, in diagnoza personalitatii s-a manifestat tendinta de aplicare in diagnoza a tipologiilor temperamentale sau de orientare a valorilor. Actualmente se manifesta o tendinta de a integra o viziune tipologica cu perspectiva diferentiala.

3. Teoriile cognitiviste: constructele personale si stilurile apreciative

Psihologia cognitiva defoneste psihismul ca sistem functional aparut si dezvoltat in functie de mediu si necesitatile acestuia. Ca o alta idee ade baza a acestei abordari, retinem faptul ca nu toate aspectele functionarii psihice sunt utile pentru adaptare sau supravietuire, aparand cumva ca anomalii.

Intr-o varianta clasica, abordarea cognitiva cerceteaza si ierarhizeaza structurile mentale in functie de relatia lor directa cu adaptarea organismului la realitate. O perspectiva cognitivista mai noua depaseste aceasta viziune, aducand in sfera preocuparilor si ceea ce este distorsionat, irational, anormal etc si de aici apare perspectiva unor structuri care pot explica singularul, excentricitatea, chiar boala, intelese ca alternative cu valoare de supravietuire in circumstante irationale.

Un model de baza pentru aceasta abordare este modelul constructelor personale al lui Kelly iar un altul este cel privind stilurile cognitive (dependent de camp vs independent, internalizant vs externalizant, impulsiv vs reflexiv, evolutiv vs reductiv). La acestea se adauga alternanta intre stiluri (mobilitate vs fixitate), varierea intre stiluri in functie de situatie. In Romania au existat cercetari ale lui Marcus, Catina si Minulescu cu privire la unele stiluri apreciative cu rol prognostic pentru orientarea vocationala. Cercetarile lui Marcus privind empatia au relavat importanta criteriului afectiv in apreciere, prin utilizarea prevalenta a propriei experiente afective: stil analogic, empatic, reflexiv, detasat etc.

Ideea de baza a noii abordari cognitive este aceea de a include in evaluare si modelare atat mecanismele cognitive (de procresare logica), cat si a celor inconstiente de natura afectiva. De amintit ca aceasta orientare nu a generat niciun instrument complex acreditat si utilizat pe plan international.