Motivatia

Motivatia

Procesele motivationale ne explica de ce actionam, ele reprezentand forta motrice a comportamentului uman. Scopul constituie anticiparea pe plan mental a rezultatului. Uneori, scopul este modelarea mentala a unui obiect concret, alteori vizeaza o performanta. Elaborarea scopurilor tinand cont de autoevaluarea propriilor resurse, de modelul mental al imprejurarilor de viata, pe baza unor succesiuni de medieri cognitive, este unul dintre rezultatele procesului de invatare.

Scopul este subordonat motivului, dar poate intra si in structura motivatiei, reusind sa impulsioneze actiunile de realizare a sa, datorita atractivitatii si semnificatiei deosebite pentru subiect. Construirea unor scopuri adecvate care pot fi realizate prin autoangajare si efort personal va avea ca efect intarirea motivatiei, a increderii in eficienta Eului.

In categoria proceselor motivationale se includ trebuintele, dorintele intentiile, tendintele, interesele, aspiratiile, convingerile.

Vom analiza trebuintele si interesele in interactiune cu invatarea.

Trebuintele, structuri motivationale bazale, semnalizeaza de regula, existenta dezechilibrului (exces sau deficit) la nivelul parametrilor interni, subiectivi. Exista trebuinte primare sau innascute si trebuinte invatate, modelate pe baza celor primare. Eforturile de satisfacere a trebuintelor, in multe situatii, se afla la baza a numeroase comportamente dobandite prin invatare. De exemplu, comportamentul alimentar si unele aversiuni fata de gusturi, modalitatile de comunicare si modalitatile de relationare interpersonale, diferitele forme ale fricii sau neajutorarea invatata, au la baza o serie de trebuinte innascute.

Invatarea, proces ce se realizeaza intotdeauna in conditii socio-culturale determinate, modifica comportamentele instinctive de satisfacere a trebuintelor primare, le confera atributele umanului si ale contextului cultural. De asemenea, obiectele si modalitatile de satisfacere a trebuintelor, formarea, cresterea si diversificarea trebuintelor sunt dependente de invatare.

Intrucat trebuintele pot fi satisfacute prin mai multe obiecte ori in mai multe feluri, acestea vor dobandi proprietatea de a raspunde trebuintei, in diferite grade. Proprietatea, numita valenta vizeaza insusirea obiectelor de a raspunde trebuintelor. Valenta prezinta nivele diferite de la un obiect la altul, dupa cum exista posibilitatea ca acelasi obiect sa fie valorizat, sa aiba valente de diferite grade, pentru indivizi diferiti.

Atribuirea de valente diferitelor obiecte reprezinta un alt aspect al relatiei motivatie-invatare. Desi valentele, in forma generala, au o determinare ereditara, diferentiata pe specii, forma lor specifica, concreta se stabileste si se modifica in timp, ca rezultat al interactiunii subiect-mediu.

O relatie interesanta pentru activitatea scolara este legata de trebuinta de performanta si valentele actiunilor cu care trebuinta poate fi satisfacuta. Valenta este determinata de expectanta succesului, de probabilitatea anticipata a reusitei. Daca activitatea pare usoara in raport cu resursele - invatarea unei lectii, pentru teze sau a unor capitole pentru marirea mediei - probabilitatea reusitei este ridicata, in schimb, valenta actiunii si satisfactia indeplinirii ei, scazute. Invers, trairea la cote inalte a reusitei, este precedata de infaptuirea unor actiuni estimate ca dificile pentru resursele subiectului, cu o probabilitate scazuta a succesului si o valenta ridicata a actiunii.

Pe parcursul vietii, oamenii invata atributele obiectelor prin raportare la    propriile trebuinte: unele pot raspunde nevoilor umane, altele sunt ostile, dezgustatoare, periculoase. Cele din prima categorie au valenta pozitiva, celelalte prezinta valente negative (de exemplu, pedeapsa, frustrarea, amenintarea, activitatile monotone sau obositoare, unele persoane). Nu putine sunt obiectele evaluate ca avand ambele forme de valenta. Intre acestea se inscrie si activitatea scolara.

Interesele sunt definite ca orientari stabile si active spre anumite obiecte sau domenii de activitate. Unii autori considera interesul expresie a orientarii si concentrarii atentiei spre obiective determinate.

Elevul interesat de o anumita materie va avea atentia directionata si va activa toate resursele sale pentru cautarea si asimilarea informatiilor, va vorbi cu inflacarare despre acestea, fara sa tinteasca neaparat, note mari. Un profesor interesat de munca lui isi va dedica timpul si competentele realizarii acestui obiectiv, spre care este directionata prioritar atentia, chiar daca, este constient de recunoasterea sociala si mai ales economica disproportionat de reduse, in raport cu investitia de efort personal.

Interesele se formeaza in activitatea de invatare, prin parcurgerea unor experiente insotite de trairi afective pozitive. Invatarea scolara poate fi un cadru favorabil, daca vine in consens cu trebuintele si intentiile subiectului, cu abilitatile sale. Prezenta abilitatilor nu este o garantie a formarii intereselor.

Varstele tinere prezinta interese mai putin stabile, determinate de insuficienta informatiilor, de experientele reduse, lipsite de nota esentialitatii. Stabilizarea intereselor este realizata gradat, de la orientare urmata de incercari de afirmare in domeniul de activitate ales, spre specializare si ancorare in acel domeniu .Procesul de stabilizare se realizeaza fie prin cautari in diferite domenii si activitati, pana la identificarea celor ce se potrivesc sau vin in concordanta cu trebuintele subiectului, fie prin transformari la nivelul motivatiei.

Pentru optimizarea activitatii scolare si pentru diminuarea frecventei inadaptarii, s-ar putea identifica punti de legatura intre motivatia elevilor si oferta didactica. Ar fi posibila prin invatare infaptuirea unor schimbari in structurile motivationale ale profesorilor, favorabile    profesiei, diminuand astfel, conflictele si frustrarile cotidiene, scaderea randamentului generata de rutina.

Motivatia performantei

Motivatia performantei coreleaza nu numai cu succesul scolar, ci si cu reusita in alte domenii, chiar daca subiectii apartin unor culturi diferite.

Corelatia dintre nivelul motivatiei si nivelul realizarilor nu are caracter liniar. Cresterea intensitatii motivatiei peste o anumita limita (dependenta de dificultatea si complexitatea activitatii si de personalitatea subiectului) are consecinte negative asupra performantei.

Nivelul inalt al motivatiei performantei si caracterul ei ii determina pe oameni sa accepte sarcini de dificultate moderata in locul celor foarte dificile, in care sansa esecului este prea mare. In plus, motivatia ridicata a performantei ii face sa doreasca si sa caute mai mult decat altii, feed-back-ul realizarilor lor. Vor prefera deci, locuri de munca in care rasplata este legata de realizarile personale, sisteme de plata bazate pe merite si vor respinge slujbele in care toti sunt platiti la fel. De asemenea, vor fi cei mai buni in imprejurarile in care este activata nevoia de performanta, in situatiile care-i provoaca sa fie cei mai buni, sa se angajeze in competitii cu altii, sa atinga scopuri dificile.

Studiile efectuate in culturi diferite, au stabilit ca motivatia performantei coreleaza puternic cu nivelul economic sau cu ritmul cresterii economice. Cresterea economica este asociata deci, cu motivatia inalta a succesului. Exista relatii semnificative intre atitudinea pozitiva fata de performanta si standardele economice inalte. Atitudinile favorabile competitivitatii sunt de asemenea, un indicator relevant al cresterii economice in toate tarile studiate.

Motivatia intrinseca si motivatia extrinseca

Atunci cand invatarea este sustinuta de factori motivationali situati in interiorul activitatii, acestia sunt etichetati prin termenul de motivatie intrinseca. Subiectul efectueaza activitatea, deoarece, ii face placere. Daca fortele motivationale raman in afara activitatii - recompense, pedepse, amenintari - li se aplica termenul de motivatie extrinseca.

Intre cele doua forme exista interactiuni si in anumite situatii, aceeasi actiune, la aceeasi persoana, isi poate inversa motivatia. De exemplu, cititul poate avea la baza o motivatie extrinseca daca serveste invatarii unei discipline obligatorii sau o motivatie intrinseca daca ulterior, materia respectiva devine interesanta, atractiva sau placuta. Daca o actiune efectuata cu placere, ajunge sa fie recompensata, in timp, va fi infaptuita pentru dobandirea recompensei. Avem de-a face cu efectul de suprajustificare care consta in transformarea motivatiei din intrinseca in extrinseca.

Intrebari de verificare

1. Ce relatie exista intre trebuinta de performanta si valentele actiunilor de atingere a performantei?

2. Ce raport exista intre motivatia extrinseca si cea intrinseca?