NELINISTEA SI INGRIJORAREA

NeliniStea Si ingrijorarea

Nu munca, ci ingrijorarea ucide. - Nu munca este cea care ucide, ci ingrijorarea. singura cale de a evita ingrijorarea este aceea de a aduce fiecare necaz la Hristos. Sa nu privim la partea intunecata a lucrurilor, ci sa cultivam o stare de voiosie. - Lt 208, 1903

A starui asupra dificultatilor. - Unii se tem in permanenta si sunt foarte receptivi la tot felul de necazuri. Desi, in fiecare zi, sunt inconjurati de dovezile incontestabile ale iubirii lui Dumnezeu, desi, in fiecare zi, se bucura de darurile nemeritate ale providentei Sale, ei trec cu vederea toate binecuvantarile prezente. Mintea lor este preocupata fara incetare cu privire la tot felul de situatii dezagreabile de care se tem ca ar fi posibil sa apara in viitor; sau cu privire la anumite dificultati ce exista in realitate, dar care, in ciuda faptului ca sunt minore, le orbesc ochii, impiedicandu-i sa vada nenumaratele motive de multumire pe care le au. In loc de a-i calauzi mai aproape de Dumnezeu, singura lor sursa de ajutor, dificultatile pe care le intampina ii despart de El, deoarece ei sunt nelinistiti si plini de resentimente. - SC 121, 122 (1892)

Ingrijorarea mareste greutatea poverii. - Am o mare temere cu privire la faptul ca suntem in pericolul de a ne fauri noi insine juguri care apasa pe umerii nostri, datorita ingrijorarii. Sa nu ne ingrijoram; deoarece, in felul acesta, noi ne asprim jugul si marim greutatea poverilor. Noi nu trebuie sa ne ingrijoram in nici una dintre actiunile pe care le intreprindem, ci sa facem totul cu incredere in Hristos. Cercetati cuvintele Sale, care spun astfel: "Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi" (Matei 21,22). Aceste cuvinte sustin ca tot ceea ce poate fi oferit de catre un Mantuitor atotputernic, le va fi daruit acelora care se incred in El. Ca ispravnici ai harului ceresc, noi trebuie sa cerem cu credinta si sa asteptam plini de incredere mantuirea din partea lui Dumnezeu. Noua nu ni se pretinde sa ne infatisam inaintea Lui, incercand sa realizam, prin propriile noastre puteri, tot ceea ce dorim, ci sa cerem in Numele Lui si apoi sa actionam plini de incredere in posibilitatea Lui de a ne raspunde in maniera cea mai eficienta. - Lt 123, 1904

Nu este voia lui Dumnezeu. - Nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Sau sa fie doborat de ingrijorare. - SC 122 (1892)

Teama duce la suferinta si boala. - Dupa ce practicile gresite au fost corectate, noi putem infatisa nevoile celor bolnavi inaintea Domnului, avand o incredere linistita, dupa cum ne indeamna Duhul Sau. El cunoaste fiecare persoana pe nume si Se ingrijeste de fiecare, ca si cand nu ar exista nici o alta fiinta pe pamant pentru care sa-L fi daruit pe Iubitul Lui Fiu. Cel suferind trebuie incurajat sa se increada in Dumnezeu si sa fie voios, deoarece iubirea Lui este atat de mare si de statornica. Teama cu privire la sine tinde sa produca slabiciune si boala. Daca bolnavii se inalta deasupra descurajarii si confuziei, perspectivele lor de insanatosire vor fi mai mari; deoarece "ochiul Domnului priveste." "peste cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui" (Psalmii 33,18). - MH 229 (1905)

Inceteaza sa te ingrijorezi (sfat adresat unui prieten aflat in pragul mortii). - Ma gandesc neincetat la situatia ta si sunt intristata pentru ca mintea ta este tulburata. Daca mi-ar fi cu putinta, as dori sa-ti aduc mangaiere. Nu a fost Domnul Isus, iubitul nostru Mantuitor, de atatea ori, un ajutor prezent in vreme de nevoie? Inceteaza sa te ingrijorezi, ca sa nu intristezi pe Duhul Sfant. De atatea ori le-ai adresat acest sfat altora. Primeste acum cuvintele de incurajare din partea celor ce nu sunt bolnavi, asemenea tie. Ma rog ca Domnul sa te ajute. - Lt 365, 1904. (2SM 253)

Ingrijorarea cu privire la faptul ca am incetat sa fim ocrotiti de Isus. - Daca ne-am fi educat sufletele sa aiba mai multa credinta, mai multa iubire, o mai mare rabdare si o mai deplina incredere in Tatal nostru ceresc, am avea mai multa pace si fericire atunci cand trecem prin conflictele vietii acesteia. Domnul nu este multumit daca noi suntem inspaimantati si ne ingrijoram cu privire la faptul ca am incetat sa fim ocrotiti de El. Isus este singurul izvor al oricarui har, implinirea tuturor fagaduintelor si infaptuirea tuturor binecuvantarilor. Peregrinajul nostru ar fi intr-adevar zadarnic, daca nu ar fi pentru cauza lui Isus. El ne fagaduieste: "Nu va voi lasa orfani, Ma voi intoarce la voi" (Ioan 14,18). Sa primim cu bucurie cuvintele Lui, sa credem in fagaduintele Lui, sa le repetam zi de zi, sa meditam la ele noapte de noapte si sa fim fericiti. - MS 75, 1893. (HC 120)

Odihna in iubirea lui Hristos. - Sa ne retragem din praful si caldura torida a aglomeratiilor vietii si sa ne odihnim la umbra iubirii Domnului Hristos. Aici gasim putere pentru a suporta incercarea. Aici invatam cum pot fi usurate povara si ingrijorarea si cum sa vorbim si sa cantam spre slava lui Dumnezeu. Fie ca toti cei necajiti si impovarati sa invete de la Domnul Hristos lectia increderii linistite. Daca doresc sa aiba pacea si odihna Sa, ei au nevoie sa se aseze la umbra lui Isus. - 7T 69, 70 (1902)

Responsabilitatea lui Dumnezeu si responsabilitatea mea. - Cand incepem sa ne ocupam pe cont propriu de realizarea tuturor lucrurilor pe care le avem de facut si sa depindem de propria noastra intelepciune pentru succes, noi luam asupra noastra o povara pe care Dumnezeu nu ne-a dat-o si incercam sa o purtam fara ajutorul Lui. Ne asumam responsabilitati ce Ii apartin lui Dumnezeu si, astfel, ne asezam realmente in locul Sau. In aceste conditii, suntem indreptatiti sa ne temem si sa anticipam pericolele si esecul, deoarece ele vor veni in mod sigur asupra noastra. Dar, daca credem cu adevarat ca Dumnezeu ne iubeste si ne doreste binele, vom inceta sa ne ingrijoram cu privire la viitor. Daca ne vom increde in Dumnezeu, asa cum se increde un copil in parintele lui, atunci necazurile si crizele vietii noastre vor disparea, deoarece vointa noastra este cufundata in vointa lui Dumnezeu. - MB 100, 101 (1896)

Ingrijorarea si nelinistea. - Daca ne incredem fara incetare in Dumnezeu, vom avea sentimentul de siguranta; frica neincetata de relele viitoare va inceta. Nu vor mai exista    ingrijorare si neliniste imaginara. Noi avem un Tata ceresc care Se ingrijeste de copiii Lui si doreste sa le ofere suficient har pentru orice vreme de nevoie. - 2T 72 (1868)

A lasa viitorul in grija lui Dumnezeu. - Desi nevoile lor prezente sunt implinite, multi nu sunt dispusi sa se increada in Dumnezeu pentru nevoile viitoare si sunt nelinistiti fara incetare ca nu cumva saracia sa se abata asupra lor, astfel incat copiii lor sa sufere lipsuri. Unii anti-cipeaza intotdeauna raul sau maresc imaginea dificultatilor care exista in realitate si, astfel, ochii lor sunt orbi fata de binecuvantarile pentru care ar trebui sa fie multumitori. Obstacolele pe care le intampina - in loc de a-i determina sa caute ajutorul la Dumnezeu, singurul izvor al puterii - ii despart de El, deoarece ei sunt nelinistiti si plini de resentimente.

Isus este prietenul nostru; tot cerul este preocupat de bunastarea noastra; iar ingrijorarea si teama noastra Il intristeaza pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Noi nu avem voie sa ne lasam in voia starilor de anxietate, care nu fac altceva decat sa produca spaime si sa ne impovareze, fara a ne fi de nici un ajutor in suportarea necazurilor. Acea neincredere in Dumnezeu, care ne determina sa facem ca pregatirea pentru nevoile viitoare sa devina obiectivul primordial al vietilor noastre, ca si cand fericirea ar consta in lucrurile acestea pamantesti, nu trebuie sa ocupe nici cel mai mic loc in sufletul nostru. - PP 293, 294 (1890)

O neliniste nejustificata. - Dumnezeu nu condamna prudenta si spiritul de prevedere in administrarea lucrurilor acestei vieti; dar grija febrila si nelinistea nejustificata cu privire la cele lumesti nu sunt in armonie cu voia Sa. - RH, 1 martie 1887. (CS 159)

Nelinistea slabeste puterile fizice. - Incercarile si nelinistea pe care le-a suferit apostolul Pavel i-au doborat sanatatea trupeasca. - AA 488 (1911)

Crestini cu inimi pline de neliniste. - Multi dintre aceia care marturisesc ca sunt urmasi ai lui Hristos au inimile pline de neliniste si ingrijorare, deoarece le este frica sa se increada in Dumnezeu. Ei nu se consacra intru totul lui Dumnezeu, deoarece le este teama de consecintele pe care le-ar putea implica o asemenea consacrare. Cu toate acestea, daca nu vor experimenta o consacrare deplina, nu pot gasi pacea. - MH 480, 481 (1905)

Minut cu minut. - Exista un aspect cu privire la care doresc sa adresez un avertisment. Nu va inspaimantati si nu va ingrijorati; nu merita sa procedati astfel. Nu incercati sa faceti prea mult. Daca nu va veti propune sa realizati mai mult decat este posibil, veti reusi sa indepliniti cu mult mai mult decat daca incercati sa aduceti la indeplinire prea multe planuri. Amintiti-va fara incetare cuvintele lui Hristos: "Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita" (Marcu 14,38). Domnul Hristos este Mantuitorul vostru personal. Aveti incredere in faptul ca puterea Lui salvatoare este cu voi minut cu minut, ora de ora. El este de partea voastra in orice vreme de nevoie. - Lt 150, 1903

Nu ridicati poduri inainte de vreme. - Noi dorim sa traim asemenea unor oameni rascumparati prin sangele lui Hristos; trebuie sa ne bucuram pentru iertarea pacatelor si pentru jertfa Domnului Hristos. Aceasta este responsabilitatea noastra si fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne abatem gandurile de la imaginile intunecate si sa ne indreptam privirea catre lucrurile care ne lumineaza mintea. As vrea sa va citesc un alt pasaj din Scriptura: "Nu va ingrijorati de nimic" (Filipeni 4,6). Ce inseamna aceasta? De ce sa ridici un pod inainte de a avea nevoie de el? Nu anticipati timpul de stramtorare. Fratilor, curand, veti ajunge la el. Noi trebuie sa ne gandim la prezent si, daca ne vom indeplini bine datoriile zilei de azi, vom fi pregatiti pentru responsabilitatile zilei de maine. - MS 7, 1888

Atingerea standardelor lumesti. - Inimile multor oameni trudesc din greu sub povara ingrijorarii, deoarece lupta sa atinga standardele lumii acesteia. Ei au ales sa traiasca in slujba lumii, au acceptat greutatile si au adoptat obiceiurile ei. Astfel, caracterul lor s-a patat, iar viata lor a devenit o povara. Pentru a-si satisface ambitiile si dorintele lumesti, acesti oameni isi ranesc constiinta si se incarca, in plus, cu povara vinovatiei si remuscarii. Continua lor ingrijorare le devasteaza puterile vietii.

Domnul nostru doreste ca asemenea oameni sa abandoneze jugul acesta al robiei. El ii invita sa accepte jugul Sau, spunandu-le astfel: "Jugul Meu este usor, si povara Mea nu este grea". El ii indeamna sa caute mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Sa si le fagaduieste ca le vor fi daruite toate lucrurile care le sunt necesare in viata aceasta.

Ingrijorarea este oarba si nu poate deslusi viitorul, dar Isus cunoaste sfarsitul inca de la inceput. Indiferent de situatia dificila prin care vom trece, El are deja pregatita o cale de rezolvare. - DA 330 (1898)

Credinta poate fi invincibila. - Nu va ingrijorati. Daca priviti la aparente si va lamentati, atunci cand asupra voastra se abat dificultati si suprasolicitari, voi dovediti ca aveti o credinta bolnavicioasa si slaba. Demonstrati, prin cuvintele si atitudinea voastra, ca increderea voastra este invincibila. Bogatiile Domnului sunt nelimitate. El este proprietarul lumii. Priviti la El, caci Domnul are lumina, putere si slava. El ii va binecuvanta pe toti cei ce doresc sa primeasca si sa ofere lumina si dragoste. - 7T 212 (1902)

Plantele nu cresc datorita unui efort constient. - In loc sa va ingrijorati din ce in ce mai mult datorita constatarii ca nu cresteti in har, preocupati-va doar sa indepliniti fiecare datorie prezenta. Purtati povara pentru sufletele care se afla in inima voastra si cautati sa-i salvati pe cei pierduti, prin orice mijloace care va stau la indemana. Fiti amabili, binevoitori si milosi; vorbiti cu umilinta despre fericita voastra nadejde; marturisiti dragostea lui Isus; spuneti despre bunatatea, harul si neprihanirea Lui; si incetati sa va mai ingrijorati cu privire la propria voastra crestere in har. Plantele nu cresc in virtutea unui efort constient si intentionat. Ele nu se dezvolta datorita unei griji neincetate cu privire la propria lor crestere; ele cresc, pur si simplu, sub ocrotirea lui Dumnezeu. - YI, 3 februarie 1989. (ML 103)

Remediu pentru neliniste. - Dumnezeu Se ingrijeste de toate lucrurile si sustine intreaga creatie Nici o lacrima nu cade fara a fi observata de El. Nici un zambet nu rasare fara a fi remarcat de El.

Daca nu am face nimic altceva decat sa credem pe deplin acest fapt, toate nelinistile noastre ar fi risipite. Vietile noastre ar inceta sa fie atat de pline de dezamagiri, deoarece toate lucrurile, mari sau mici, ar fi incredintate in mainile lui Dumnezeu, care nu este tulburat de multitudinea grijilor si nici suprasolicitat de greutatea lor. Prin urmare, noi ar trebui sa ne bucuram de acea bucurie a sufletului care, pentru nenumarati oameni, a ramas multa vreme necunoscuta. - SC 86 (1892)

Credinta alunga nelinistea. - Cu totii suntem atat de nelinistiti cu privire la faptul ca nu vom gasi fericirea, dar putini sunt aceia care o descopera uneori, deoarece o cautam prin metode gresite, in loc sa luptam pentru ea. Daca ne straduim, in modul cel mai staruitor, sa imbinam credinta cu dorintele noastre, fericirea se va strecura in fiintele noastre pe cai aproape neobservate. Daca, netinand cont de circumstantele neplacute in care ne aflam, putem fi linistiti si increzatori in iubirea lui Dumnezeu, daca ne inchidem in camaruta inimii noastre pentru a ramane singuri in compania lui Dumnezeu, odihnindu-ne plini de pace in iubirea Lui, simtamantul prezentei Sale ne va inspira o bucurie profunda si linistitoare. Aceasta experienta ne ajuta sa dobandim o credinta ce ne va face capabili sa nu ne inspaimantam si sa nu ne ingrijoram, ci sa ne bazam pe o putere care este nelimitata. - Lt 57, 1897. (ML 184)

Unicul principiu. - Aceia care accepta principiul unic de a face din slujirea si onoarea lui Dumnezeu vointa suprema a fiintei lor vor descoperi ca toate obstacolele dispar si inaintea pasilor lor se deschide o cale libera si usor de urmat. - DA 330 (1898)

A trai fiecare zi in mod distinct, principiul cel mai important. - Indeplinirea cu credinciosie a datoriilor zilei de azi este cea mai buna pregatire pentru provocarile zilei de maine. Nu adunati toate grijile si posibilitatile zilei de maine pentru a le adauga poverilor zilei de azi. "Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6,34). - MH 481 (1905)

Noua nu ne apartine decat cate o singura zi, si in aceasta zi trebuie sa traim pentru Dumnezeu. Noi trebuie sa incredintam in mana lui Hristos, printr-o consacrare solemna, toate planurile si obiectivele noastre pentru aceasta singura zi, asezand intreaga povara a grijilor pe umerii Lui, pentru ca Domnul sa le indeplineasca in favoarea noastra. "Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde." "In liniste si odihna va fi mantuirea voastra; in seninatate si incredere va fi taria voastra" (Ieremia 29,11; Isaia 30,15). - MB 101 (1896)

Sa nu ne tulburam, deznadajduind pentru poverile zilei de maine. Sa purtam cu curaj si cu voiosie poverile zilei de azi. Astazi este ziua care ne-a fost incredintata si trebuie sa avem credinta. Noua nu ne este cerut sa traim decat cate o singura zi. Acela care ne ofera putere pentru ziua de azi ne va da putere si maine. - ST, 5 noiembrie 1902. (HP 269)

Putere pentru orice incercare. - Tatal nostru ceresc masoara si cantareste fiecare incercare, inainte de a ingadui ca aceasta sa se abata asupra celui credincios. El ia in considerare circumstantele si puterile aceluia care urmeaza sa se confrunte cu testul prin care va fi verificat de Dumnezeu, iar Domnul nu ingaduie niciodata ca ispitele sa fie mai mari decat capacitatea omului de a rezista. Daca sufletul este impovarat peste puterile sale, daca persoana ajunge sa fie invinsa, Dumnezeu nu va putea fi niciodata invinovatit pentru faptul ca nu i-ar fi oferit suficienta putere si har, ci cel ispitit, deoarece nu a vegheat, nu s-a rugat si nu si-a insusit, prin credinta, bogatiile harului pe care Dumnezeu le-a pregatit din abundenta pentru el. Domnul Hristos nu a parasit niciodata un om aflat in momentele sale de lupta. Daca va invoca fagaduintele Sale si va infrunta vrajmasul in Numele Domnului, cel credincios nu va ajunge niciodata sa stie ce inseamna infrangerea. - MS 6, 1889