CONFLICTUL- DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1 Definirea conceptului de conflict

Conflictul apare ca urmare a tendintei uneia dintre parti implicate, persoana sau grup de persoane, de a-si impune punctul de vedere, sau interesele proprii. Acest comportament determina aparitia frustrarilor in grupul de oponenti. In forma sa clasica, conflictul implica atitudini si comportamente antagonice. In ce priveste atitudinile, partile in conflict cultiva antipatia reciproca se considera reciproc nerezolvabile, dezvolta stereotipuri negative despre oponenti. Comportamentele antagonice includ porecle insultatoare, sabotaje, sau chiar agresiuni fizice. In unele grupuri conflictul este stapanit printr-o atitudine de colaborare care tine conflictul la nivel minim, in altele, conflictul este ascuns sau reprimat si nu este chiar atat de evident.

In urma unui sondaj, mai multi manageri au recunoscut ca 20 de procente din timpul afectat problemelor specifice s-a consumat cu activitati legate de diferite conflicte ( identificare, studiu, negociere) iar abilitatea de abordare constructiva a conflictelor este din ce in ce mai importanta. Astazi trebuie sa se accepte existenta conflictului si sa se realizeze ca incercarea de a elimina conflictele este o greseala.

1.2 Managementul conflictelor

Visul de aur al multor manageri este ca organizatiile pe care le conduc sa functioneze lin , fara asperitati, iar intre angajati sa domneasca pacea si armonia, toate obiectivele organizationale sunt atinse la nivel maxim si toata lumea este multumita. Acest ideal isi are originea intr-o ideologie care ia in considerare un singur tip de rationalitate ce guverneaza functionarea unei societati iar orice opinie contrara este considerata ca irationala, trebuind a fi combatuta prin toate mijloacele.

Fateta manageriala a acestei conceptii este ideea, promovata la inceputul secolului nostru de parintii managementului stiintific, dupa care exista "o singura cale optima"( F.W. Taylor), de rezolvare a oricarei probleme organizationale si de conducere, iar conducatorul organizatiei este cel care o detine.

Negociere, compromis, consens sunt concepte care lipsesc din vocabularul multor directori. Dorinta de a satisface cerintele celorlalti este, de multe ori, foarte mica si de aceea cooperarea dintre conducerea scolii si personalul ei are de suferit. Conflictul la nivel organizational este privit ca ceva rau, daunator, care trebuie evitat sau, in cel mai rau caz, grabnic eliminat, deoarece prin erodarea functiei manageriale de coordonare, influenteaza negativ productivitatea indivizilor si a grupurilor, afectand grav eficienta organizationala si de calitatea educatiei furnizate de scoala.

Pe masura evolutiei conceptiilor manageriale a devenit tot mai evident faptul ca exista intotdeauna mai multe solutii alternative si echivalente la problemele organizatiei, ca aceasta nu trebuie privita ca un mecanism ci ca un organism si ca factorul uman are o importanta cel putin la fel de mare ca si cel tehnologic.

Pe de alta parte, extinderea doctrinelor si a sistemelor democratice face ca guvernabilitatea sociala si organizationala sa fie rezultanta concilierii unor pozitii si puncte de vedere extrem de diverse, adesea contradictorii. S-a constatat ca nu mai poate fi vorba de o unica si omniprezenta rationalitate, conflictul aparand ca inevitabil, iar negocierea ca o activitate manageriala esentiala.

In educatie, aceste constatari au dus la urmatoarele tendinte :

considerarea diferentelor individuale si culturale ca firesti si necesare evolutiei oricarei societati, cu urmarea fireasca a optiunilor strategice individualizarea educatiei.

descentralizarea sistemelor scolare, din punct de vedere administrativ si financiar, dar si curricular pentru a raspunde nevoilor si intereselor diferitelor grupuri de interes .

1.3 Semnificatia conflictului

Conflictul, in sensul diferentelor de opinii, rezultat din existenta mai multor cai posibile de actiune, nu numai ca nu este evitat, dar este o parte valoroasa a vietii. El ne asigura ca sunt luate in considerare toate alternativele, cu plusurile si minusurile lor. De asemenea conflictul poate fi o stare creata pentru ca alternativa aleasa este testata preliminar pentru a ne asigura ca au fost luate in consideratie toate aspectele. Absenta conflictului poate insemna : renuntarea la responsabilitate, lipsa interesului, comoditate.

Conflictul reprezinta o tensiune, o neantelegere sau orice problema care apare. Cele mai importante cauze care genereaza conflicte sunt :

comunicarea defectuasa - oferirea unor informatii insuficiente, trunchiate sau folosirea unor mijloace si canale inadecvate, schimbul de informatii corecte- in cooperare - permite fiecarei parti sa aiba acces la rationamentele si cunostintele celeilalte, confuzia si neintelegerea putand fi astfel diminuate in mod sensibil.

sistemul de valori - dezacordul vizeaza indeosebi aspecte etice si modalitatiile in care ar trebui exercitata puterea - luandu-se in considerare probitatea morala si corectitudinea, diferendele afectand alegerea obiectivelor si metodelor- dialogul intre surzi- pe principiul care pe care, duce la degradarea de genul cine nu-i cu noi este impotriva noastra.

existenta ceea ce privesc prioritatiile, chiar atunci cand urmaresc realizarea aceluiasi lucru unor scopuri diferite - partile tind sa devina diferentiate in ceea ce privesc prioritatiile, chiar si atunci cand urmaresc realizarea aceluiasi lucru.

Stilul ambiguu- lupta pentru consolidarea pozitiilor provoaca o deformare a realitatii- denaturand rationamentele - pana la incompetenta tratarii situatiei.

Resursele limitate - in cazul unor lipsuri, dezvoltarea unor elemente structurale este afectata.

Dependenta reciproca - reactia unei parti la necesitatiile alteia depinde de atitudinea corecta- aici este vorba de distorsionarea ori blocarea informatiilor, supraevaluarea necesitatiilor sau neincredere. Starea de criza mai este definita ca un eveniment sau ca un complex de evenimente neasteptate, dar si neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sanatatea ori siguranta clasei respective si a membrilor acesteia.

1.4 Surse ale conflictelor

Un comediant a facut odata o gluma, spunand ca exista probabil mai multe conflicte in lume decat fire de nisip. Cu toate acestea, desi exista nenumarate conflicte, ele au in mod surprinzator doar foarte putine surse. Cele mai multe conflicte sunt legate de urmatoarele surse :

nevoile fundamentale ( care satisfac acele lucruri necesare oamenilor pentru supravietuire - precum alimentele, apa si aerul )

valorile diferite ( exista cand oamenii impartasesc credinte diferite- de exemplu oameni apartinand unor religii diferite pot avea valori diferite )

perceptiile diferite ( apar atunci cand oamenii vad sau gandesc diferit un anumit lucru - de exemplu doi oameni se pot certa pentru ca nu se pot pune de acord asupra unei culori, de fapt intamplandu-se ca ei sa perceapa culoarea diferit )

interesele diferite ( apar cand oamenii au preocupari diferite - de exemplu doi adolescenti ar putea sa se certe pentru ca nu se pot hotari daca sa mearga la o petrecere sau la film )

resursele limitate ( se refera la cantitatea limitata in care se gasesc diferite lucruri - nu toti oamenii sunt bogati in lume - deoarece banii sunt o resursa limitata )

nevoile psihologice ( sunt cand oamenii au stari, precum - se simt capabili, acceptati, importanti si sanatosi, de exemplu cu totii au nevoia de a fi iubiti )

Cand analizeaza si descopera sursele unui conflict, oamenii isi pot forma si dezvolta o metoda de a face fata conflictului insusi. De exemplu :

Cand radacina conflictului este reprezentata de valori diferite, ei ar putea sa incerce sa inteleaga si sa respecte punctele de vedere ale celorlalti asupra situatiei respective.

Daca este vorba de perceptiile diferite pe care le avem asupra lucrurilor, oamenii pot incerca sa-si clarifice propriile puncte de vedere si sa ofere celorlalti informatii corecte, pentru a evita neintelegerile.

Cand este vorba de interese diferite, oamenii pot incerca sa si le faca reciproc cunoscute si sa incerce sa gaseasca o solutie care sa-i multumeasca pe toti.

Referitor la procesul instructiv - educativ, relatiile interpersonale din clasa genereaza cele mai multe stari tensionale. Vom enumera aici cele referitoare la relatia profesor - elev :

Cunoasterea empirica a elevilor, a particularitatilor, a asteptarilor, a experientei sociale anterioare, a puterii de integrare.

Nerezolvarea unor stari mai vechi, pe fondul carora se acumuleaza noi tensiuni.

Stimularea inegala practicata in activitate.

Supraincarcarea cu sarcini nediferentiate, corelata cu evaluarea incorecta a celor anterioare.

Aplicarea rutiniera, sablon, a unor masuri asemanatoare la toti elevii.

Evaluarea subiectiva a cunostintelor si a comportamentului afectiv - atitudinal.

Acordarea in continuare unei importante prea mari informativului si mai putin formativului.

Nevalorificarea preocuparilor elevilor de studiu independent, de afirmarea creativitatii, de completare prin activitati extrascolare.

Redusa diversificare a metodelor activ - participative si de implicare efectiva a elevilor in activitatea de predare - invatare.

Abuzul de munca frontala care blocheaza afirmarea unor elevi.

Redusa utilizare a variatelor forme si retete de comunicare cu toti elevii.

Afirmarea subiectiva a exigentei.

Neacceptarea exprimarii unor opinii opuse sau modificate la elevi.

Recurgerea la autoritate in rezolvarea unor probleme care se ivesc.

Pasivitatea, sau amanarea rezolvarii unor probleme.

Nestapanirea unor nemultumiri cauzate extern, dar prelungite in clasa.

Neadaptarea la evolutia dezvoltarilor elevilor, la particularitatiile de varsta.

Redusa formare a deprinderilor de cunoastere reciproca, de munca in grup, de cooperare, de acceptare reciproca.

Neantrenarea elevilor in managementul activitatii - in organizare, in luarea deciziilor curente, in coordonare, in evaluare, in reglare.

Nediscutarea cu elevii a consecintelor neparticiparii la activitati.

Neutilizarea relatiilor de comunicare in afara lectiilor, in activitati in afara clasei pentru comunicare, cunoastere, stimulare, rezolvare de probleme.

Slaba comunicare cu parintii pentru cunoasterea evolutiei elevilor si stabilirea unui parteneriat in solutionarea tensiunilor ivite.

Analize, aprecieri eronate, subiective, conjucturale ale manifestarii elevilor.

Stil permisiv, sau dimpotriva autocritic, rigid.

1.5 Dinamica conflictului

In scopul folosiri construcive a conflictelor trebuie sa intelegem mecanismul aparitiei conflictelor, precum si pe cel al dezvoltarii lor.

Conflictele pot apare la orice nivel al organizatiei, intre indivizi, grupuri, sau chiar intrapersonal.

Exista trei tipuri de conflicte intrapersonale :

Individul discerne intre doua persoane, concurente in aceeasi cursa - managerul care decide intre doi candidati pentru aceeasi slujba.

Individul pune in balanta consecintele pozitive si negative ale procesului - alege o anumita slujba pentru ca sansele de promovare sunt mai mari, desi cealalta ii ofera mai multa siguranta.

Individul trebuie sa opteze intre doua rute negative - in situatie de criza opteaza pentru intreruperea temporara a unui proiect sau continuarea lui cu finantare redusa.

Indiferent de nivelul sau sursa care il genereaza, conflictul reprezinta o succesiune de etape :

Etapa I

Conflictul este in stare latenta - nici o parte implicata nu il percepe, dar el exista datorita diferentelor dintre structurile organizatorice, sau dintre opiniile, personalitatiile indivizilor.

Etapa II

Conflictul este perceput de cel putin una dintre partile implicate - opozantii devin constienti de diferentele dintre ei- starile emotionale pot lua forma furiei, frustrarii, urii, anxietatii, durerii.

Etapa III

Conflictul trece din sfera afectiva in cea actionala - el este recunoscut deschis, iar partile implicate aleg intre a-l aborda pentru eliminarea cauzei, ori a-l escalada, actionand brutal, atat verbal, cat si fizic. Actiunile care urmaresc rezolvarea conflictului implica ambele parti - ele vor aborda strategii specifice rezolvarii problemelor organizatiei, bazate atat pe nevoile, cat si pe preocuparile fiecareia dintre parti pentru a face fata situatiei create. Daca cele doua parti gasesc scopul comun care le guverneaza actiunile, atunci este foarte probabila abordarea constructiva, cu scopul rezolvarii conflictului.

Etapa IV

Se inregistreaza efectele conflictului - confruntarea ia sfarsit, prin solutionare sau prin reprimare, se stabilesc noi conditii care duc fie la colaborare eficienta, fie la un nou conflict care poate fi mai violent decat primul.

Efecte functionale: materializate intr-o mai buna intelegere a surselor conflictuale, o imbunatatire a sistemului de decizionare, dezvoltare a creativitatii, sporirea spiritului novator in rezolvarea problemelor, a increderii in sine.

Efecte disfunctionale: mentinerea furiei, frustrarii, ostilitatii, reducerea comunicarii si deteriorarea spiritului de echipa.

In organizatie conflictul poate apare din diverse motive. Uneori, el se datoreaza diferentelor dintre indivizi - valorile respectate, atitudini, credinte, nevoi, perceptii, sau comunicari defectuase - care pot crea falsa impresie a existentei diferentelor amintite.

In grupurile in care se practica stilul participativ in procesul decizional, deseori se instaleaza conflictul fie din cauza perceptiei diferite, fie datorita diferentelor culturale. Liderul trebuie sa fie constient de dinamica naturala a conflictului.

Nu intotdeauna conflictul parcurge toate aceste etape, iar participantii, si ei, se pot gasi in etape diferite. Un participant se poate gasi in faza de manifestare a conflictului, in timp ce altul de abia il sesizeaza.

In timp ce conflictul apare intre grupuri sau organizatii, stresul , efectul imediat al conflictului, se instaleaza la nivelul individului. Stresul poate fi definit ca o relatie nearmonioasa intre individ si mediul in care el se manifesta. Stresul poate stimula creativitatea, dar poate avea si efecte negative atunci cand se manifesta pe timp indelungat si este sustinut. In aceasta situatie stresul duce la surmenaj, imposibilitate de concentrare, ineficienta, probleme de sanatate fizica si psihica. In figura de mai jos, se arata ca stresul si conflictul pot rezulta din urmatoarele tipuri de interactiuni :

interactiuni in cadrul si intre nivelele formate ale grupurilor.

interactiuni in si intre nivelele informale ale grupurilor.

interactiuni intre nivelele formale si informale.

Comportamentele prin care se manifesta progresiv un conflict in scoala sunt :

Mirarea, la aparitia unei abateri de la normal, drumul real si identificarea situatiei, disconfortul cognitiv, afectiv.

Cautarea cauzelor, efortul de integrare, analiza, explicare, comparare si rezolvare, daca este o abatere spontana, nerepetabila, extinderea comunicarii de intelegere.

Sesizarea repetarii manifestarilor - abatere, exprimarea imediata a nemultumirii, sub forma verbala, cu incercarea de rezolvare prompta si cu rol preventiv mai accentuat.

In cazul nerezolvarii, repetarii, nemultumirea ia forme mai evidente, apar manifestari de respingere, incordare, frustrare, insatisfactie, agresivitate, neparticipare, refuz, deteriorarea relatiilor, starea tensionala incepe sa se manifeste deschis, incepe sa perturbe climatul si activitatea, iar unele proceduri inadecvate pot s-o aprofundeze.

Starea de conflict propriu-zis se instaleaza daca starea tensionala latenta nu este rezolvata, nu se apeleaza la negocieri, la analiza completa a cauzelor, nu se recurge la un sistem de metode, procedee.